Frăție ruso-germană?

Love story

Germania și Rusia ”încălzesc” colaborarea, la doar cinci ani după anexarea ilegală a Crimeei. ( … ) Reamintim că autoritățile guvernamentale germane, dar și mare parte din mediul de afaceri german sunt partizanii unei apropieri economice și politice de Rusia, care e cel mai mare furnizor de energie, dar și o piață însemnată de desfacere pentru produsele industriei germane.

În Germania s-a încheiat cea de-a 18-a ședință plenară a Forumului ruso-german „Dialogul de la St. Petersburg”. Participarea la acțiune a miniștrilor de externe demonstrează clar cât de interesate sunt ambele părți să colaboreze. Declarațiile proaspete ale reprezentanților părții germane confirmă faptul că Berlinul renunță fățiș la vectorul anti-rusesc din ultimii ani.
Ministrul german de externe, Heiko Maas, a declarat că, în pofida dezacordurilor existente, „dialogul cu Rusia este necesar”, deoarece „fără Moscova nu vom putea răspunde la problemele urgente de politică mondială”. Separat, șeful departamentului de politică externă al Germaniei a menționat imposibilitatea realizării fără Rusia a „unei păci de lungă durată în Europa”. Încă și mai direct a fost prim-ministrul landului federal Saxonia, Michael Kretschmer, care nu numai că a cerut ridicarea sancțiunilor (impuse Rusiei – n. trad.), dar a și enumerat circumstanțele – cheie în favoarea unei astfel de decizii: repunerea Rusiei în drepturi la Adunarea Parlamentară a Consiliului Europei (APCE) și construirea gazoductului „North Stream – 2”. ( … )
În toamna anului 2010, Vladimir Putin, în postul de prim-ministru, a participat la un forum economic organizat de ziarul german „Süddeutsche Zeitung”. Tot atunci în amintita publicație a apărut un articol de-al său, care conținea propunerea referitoare la crearea „marii Europe”, ca un spațiu integrat economic comun. Ideea s-a dovedit atât de interesantă și de atractiv prezentată – „de la Lisabona la Vladivostok” –, încât despre ea continuă să vorbească și acum. Faimoasa formulă a fost citată și de Angela Merkel în 2016, an foarte dificil pentru relațiile bilaterale ruso-germane.
Cu toate acestea, tocmai acum, din 2019, există posibilitatea să fie evaluată întreaga amploare a planului, eforturilor și previziunilor Moscovei.
Cu doar trei sau patru ani în urmă, disputele experților cu privire la „aspirarea” resurselor europene de către SUA, pentru a-și salva propria economie, se concentrau pe problema datei la care se va întâmpla acest lucru. Partizanii ideii că Europa va reuși totuși să apere suveranitatea și că Moscova va reuși „să fure” Berlinul de la Washington erau considerați la mijlocul lui 2010 ca făcând parte din categoria scriitorilor de ficțiune lipsiți de talent.
În loc de asta, confruntarea transatlantică în legătură cu un spectru larg de probleme, incluzând armata, a devenit în ultimii câțiva ani o realitate obișnuită, iar viteza cu care vechea Europă își intensifică cooperarea strategică cu Rusia, cu China și cu alte țări din categoria țărilor „nedemocratice” și „paria” este în creștere. (…)
Cred că toți ceilalți mai bine ar avea o idee mult mai apropiată de realitate în legătură cu baza pe care o au succesele contemporane ale Rusiei, fie că este vorba de o operațiune militară în Siria, de complexele de rachetă sol-aer S-400 „Triumf” din Turcia sau de forțarea, de către Germania, a construirii conductei „Nord Stream – 2”.
https://www.g4media.ro/germania-isi-intoarce-fata-spre-rusia-de-ce-are-rusia-asemenea-noroc.html

Miniștrii pentru economie ai Rusiei și Germaniei au semnat săptămâna trecută, la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg, o declarație comună privind o inițiativă strategică bilaterală intitulată ”Parteneriat pentru eficiență”, în ceea ce reprezintă o premieră între cele două țări după anexarea ilegală a Crimeei de către Federația Rusă și implicarea Germaniei, alături de Franța, în procesul de la Minsk de soluționare a diferendului din estul Ucrainei între Kiev și Moscova. ( … )
https://www.caleaeuropeana.ro/o-noua-apropiere-intre-rusia-si-germania-moscova-si-berlin-au-semnat-o-declaratie-de-cooperare-economica-intitulata-parteneriat-pentru-eficienta/

Partidul Stângii îndeamnă la ieșirea Germaniei din structurile militare ale NATO. Al doilea pas ar trebui să fie, în opinia stângii, dizolvarea NATO și înlocuirea Alianței cu un sistem de securitate colectivă, din care să facă parte și Rusia.
http://www.vestidinrusia.ro/2019/04/07/alianta-cu-rusia-in-germania-a-fost-propusa-o-alternativa-la-nato/

Cu ajutor german, proiectul Eurasia trâmbițat de geopoliticienii Kremlinului, capătă contur mai puternic.
Gelyevich Dughin în Bazele Geopoliticii:

Rusia şi Germania – care ar fi trebuit să instaureze „Noua Ordine Eurasiatică” şi să restructureze spaţiul continental al Insulei Mondiale, pentru a-l scoate de sub influenţa „Forţei Maritime”. Extinderea Lebensraum german era planificată nu pe seama colonizării pământurilor ruseşti, ci pe seama valorificării giganticelor spaţii asiatice nepopulate şi a reorganizării teritoriilor Europei de Răsărit.

Foarte interesant! Să înțelegem că noul rapt al Basarabiei ține de “reorganizarea teritoriilor Europei de Est”?

Specialistul în giumbușlucuri ideologice, adică domnul Dughin, are toate motivele să vorbească despre atragerea Germaniei în sfera de influență a Rusiei. Se întâmplă așa, pentru că și Germania reunificată a mimat deparazitarea țării de păduchii comuniști. Aparatul KGB din spatele domnului Dughin a avut și are știința și mijloacele ca să scoată din “adormire” rețelele STASI și tot felul de personaje transformabile în “vectori de influență” a Kremlinului. Credem că un bun exemplu e fostul cancelar Gerhard Schröder.

Ținând cont de puternica influență rusească în Germania, normal că înaintemergătorul „noii ordini eurasiatice”, adică domnul Dughin, trâmbițează unele ca acestea:

Moscova – Berlin. Imperiul european şi Eurasia

“În Occident, Noul Imperiu are un cap de pod stabil: Europa Centrală.
Europa Centrală reprezintă o structură geopolitică firească, unificată strategic, cultural şi parţial, politic. Din punct de vedere etnic, din acest spaţiu fac parte popoarele fostului Imperiu Austro-Ungar, Germania, Prusia şi o parte din teritoriile Poloniei şi ale Ucrainei de vest. Forţa de consolidare a Europei Centrale este Germania, care uneşte sub controlul său acest conglomerat geopolitic. ( … ) Este mai logic de a considera Berlinul capitală a Europei Centrale, în calitate de simbol al Germaniei care, la rândul ei, este simbolul şi centrul întregii structuri. Doar Germania şi poporul german au toate calităţile necesare pentru integrarea eficientă a acestei regiuni geopolitice – voinţă istorică, o economie foarte bine dezvoltată, o situaţie geografică privilegiată, omogenitate etnică şi conştiinţa misiunii sale civilizatoare. ( …) Integrarea Europei sub egida Germaniei ca temelie a unui asemenea Imperiu European se înscrie, ideal, în proiectul eurasiatic şi reprezintă procesul cel mai dezirabil într-o integrare continentală cu virtuţi globale.
Toate aspiraţiile către o unitate europeană în jurul Germaniei (a Europei Centrale) vor avea un sens pozitiv doar respectând o condiţie fundamentală – crearea unei axe geopolitice şi strategice stabile Moscova- Berlin. Europa Centrală, singură, nu dispune de un potenţial politic şi militar suficient pentru a obţine o independenţă reală faţă de controlul atlantic al SUA. Mai mult decât atât, în condiţiile actuale este dificil de sperat la o deşteptare geopolitică şi naţională veritabilă a Europei fără influenţa revoluţionară a factorului rusesc.”

Invocând un fantomatic “imperiu european” şi o hilară “misiune civilizatoare a ruşilor”, cu aroganţă kremlineză, domnul Dughin încearcă să prezinte tentativa moskalilor de cotropire şi subordonare a Europei ca fiind … ceva benefic pentru naţiunile europene:

“Fără Moscova şi mai mult chiar, fără Eurasia, în lipsa forţei militare, a iniţiativei politice, a resurselor naturale, Imperiul European nu numai că este incapabil să-şi organizeze pe deplin spaţiul său strategic, el neavând idealuri şi repere clare în sens civilizator, fiindcă influenţa Orânduirii Comerciale şi a valorilor liberale de piaţă au paralizat profund temeliile concepţiei naţionale a popoarelor europene, au subminat sistemele lor organice de valori istorice. Imperiul European va deveni o realitate geopolitică şi civilizată deplină doar sub influenţa unei noi energii ideologice, politice şi spirituale venite din străfundul continentului, adică din Rusia. Pe lângă toate acestea, doar Rusia şi ruşii pot să-i asigure Europei independenţa strategică şi politică, precum şi autarhia resurselor. De aceea Imperiul trebuie să se formeze în jurul Berlinului, care se află pe o axă directă şi vitală cu Moscova.
Impulsul eurasiatic trebuie să provină exclusiv de la Moscova, transmiţând Berlinului misiunea civilizatoare a ruşilor (cu condiţia unei adaptări corespunzătoare la specificul european), iar acesta va purcede, la rândul său, la o integrare europeană conform principiilor şi proiectelor inspirate de un impuls geopolitic continental de profunzime.
Garanţia că acest Imperiu European este cel corespunzător constă în predominarea univocă a tendinţelor rusofile în Germania – aşa înţelegeau acest lucru cele mai luminate minţi ale nemţilor – de la Moeller van den Bruck până la E. Niekisch, Karl Haushofer şi Jordis von Lohausen. Restul Europei (şi în primul rând Franţa), ca o continuare a unei asemenea rusofilii, trebuie să urmeze orientarea germanofilă. Doar în asemenea condiţii vectorul occidental al Imperiului Eurasiatic va fi adecvat şi stabil, asigurat din punct de vedere strategic şi consecvent din punct de vedere politic. Trebuie să recunoaştem însă că nici o altă unificare a Europei nu este posibilă fără contradicţii profunde şi sciziuni interne. ( … ) Pentru a fi inima geopolitică a Europei, Germania trebuia să capete, de fapt, un caracter supranaţional, civilizator, imperial, renunţând la încercările contradictorii şi irealizabile de a crea un „stat naţiune” rasial omogen.”

Prin prisma hegemoniei ruso-germane propovăduite de menestrelii Moscovei, arogantul domn Dughin invocă necesitatea suprimării iniţiativelor de independenţă a naţiunilor din estul european:

“Crearea axei Berlin – Moscova presupune, în primul rând, zădărnicirea organizării în Europa de Est a „cordonului sanitar” şi a luptei active cu purtătorii rusofobiei din Germania şi a germanofobiei din Rusia. În loc să acţioneze conform intereselor regionale în zona influenţelor comune şi să sprijine unilateral, din punct de vedere politic şi etnic, popoarele înrudite ale acestei regiuni, Rusia şi Germania trebuie să rezolve, împreună şi anticipat, toate problemele discutabile, elaborând un plan comun de reîmpărţire a geografiei influenţei în această regiune, iar apoi să suprime toate iniţiativele locale, ale naţiunilor est-europene, de revizuire a planurilor ruso-germane.”

[ un interesant articol: https://russia-insider.com/en/professor-putin-gives-great-ww2-history-lecture-room-full-neighboring-presidents-transcript-video
„Profesorul” Putin predă lecţii despre pactul Molotov-Ribbentrop unor elevi ascultători, printre care şi Igor Dodon ]

În numele frăției ruso-gemane anunțată de domnul Dughin, aflăm ca rușii sunt dispuși să renunțe la Kaliningrad … dacă primesc altceva în schimb. Nimic nou sub soare, în trecutul mai îndepărtat sau apropiat, raptul teritorial nu a reprezentat o problemă pentru Rusia, evident că nu reprezintă nici în prezent sau viitor. În context, referința la „Federaţia Marea Neagră – Marea Baltică” e o amenințare la adresa României și Poloniei:

“În calitate de paşi preliminari în chestiunea formării axei Moscova – Berlin este curăţirea, cu minuţiozitate, a perspectivei cultural-istorice a relaţiilor reciproce, de părţile întunecoase ale istoriei războaielor ruso-germane, urmare a unei activităţi subversive reuşite a lobby-ului atlantic în Germania şi în Rusia şi nicidecum expresia voinţei politice a celor două popoare continentale. În această perspectivă, este mai raţional să retrocedăm regiunea Kaliningrad (Prusia de Est) Germaniei, pentru a renunţa la ultimul simbol teritorial al groaznicului război fratricid.
Pentru ca această acţiune să nu fie percepută de către ruşi ca un pas următor spre capitularea geopolitică, are rost ca Europa să-i propună Rusiei alte anexiuni teritoriale, sau alte forme de extindere a zonei strategice de influenţă, îndeosebi pe seama acelor state care tind cu încăpăţânare să intre în „Federaţia Marea Neagră – Marea Baltică”. Problemele restituirii Prusiei de Est trebuie să se afle într-o legătură indisolubilă cu extinderea teritorială şi strategică a Rusiei, iar Germania, pe lângă păstrarea în regiunea Kaliningrad a bazelor militare ruseşti, trebuie să contribuie, din partea sa, în mod diplomatic şi politic, la întărirea poziţiilor strategice ale Rusiei la Nord-Vest şi la Vest. Ţările Baltice, Polonia, Moldova şi Ucraina – în calitate de „cordon sanitar” potenţial – trebuie să se supună unei transformări geopolitice nu după restituirea făcută Prusiei, ci concomitent cu aceasta, ca elemente ale unuia şi aceluiaşi proces de fixare definitivă a frontierelor între Rusia şi Europa Centrală prietene”.

Civilizația lui Dughin e civilizația torturii și crimei instituționalizate, a raptului teritorial, a jafului, a tâlhăriei, a violului și a deportărilor.
Josnici moskali și josnici lingăi de cizme moskalești, chiar în contextul “frăției ruso-germane” nu manifestați iluzia că veți cotropi țări precum România sau Polonia fără consecințe.
________________________________________

Ortodoxie vs slavofilie şi panslavism
Rusia, o ghicitoare învelită în mister
Eurasia … numele tău e maskirovka!
Tendințe de rusificare a Europei
Simion Mehedinți: România în marginea continentului – o problemă de geopolitică românească și europeană
Rasa slavă über alles: eugenism deghizat în Rusia
Contra amăgirilor de la Kremlin (1)
Contra amăgirilor de la Kremlin (2)
„Omenia” comunistă
Addenda: lista parțială cu recente morți suspecte – sau ce înseamnă să nu fii de acord cu Putin
Nu uitaţi! Nu iertaţi!