Iisus Hristos a fost răstignit pe cruce sau pe stâlp?

  

Martorii lui Iehova spun că Hristos a fost răstignit pe stâlp, cu mâinile încrucişate deasupra capului şi bătute într-un singur cui, iar toţi ceilalţi creştini şi chiar necreştini, susțin că Hristos a fost răstignit pe un crucifix (cruce), cu mâinile lateral desfăcute.

Argumente  etimologice, terminologice și lingvistice

Textul grecesc care se referă la obiectul pe care a fost răstignit Hristos, foloseşte termenul σταυρός (se citeste stavros sau stauros).  În NT, prin stavros se înţelege Crucea în felul în care o ştim cu toţii, dar la moment trebuie să mai precizăm că în NT, cuvântul are două sensuri:

– literar: cruce sau lemnul crucii (de 13 ori); şi

– spiritual: suferinţă, moarte, jertfă (de 15 ori).

 

__________________________

Pentru noţiunea de stâlp, limba greacă are un alt cuvânt: στύλος (= stâlp, coloană) şi el se regăseşte de 4 ori şi în NT (Gal 2:9; I Tim. 3:15; Apocalipsă 3;12 şi 10:1).

”Şi cunoscând harul ce mi-a fost dat mie, Iacov şi Chefa şi Ioan, cei socotiţi a fi stâlpi, mi-au dat mie şi lui Barnaba dreapta spre unire cu ei, pentru ca noi să binevestim la neamuri, iar ei la cei tăiaţi împrejur,” (Gal 2, 9)

”Ca să ştii, dacă zăbovesc, cum trebuie să petreci în casa lui Dumnezeu, care este Biserica Dumnezeului celui viu, stâlp şi temelie a adevărului.”(I Tim. 3:15)

” Pe cel ce biruieşte îl voi face stâlp în templul Dumnezeului Meu şi afară nu va mai ieşi şi voi scrie pe el numele Dumnezeului Meu şi numele cetăţii Dumnezeului Meu, – al noului Ierusalim, care se pogoară din cer, de la Dumnezeul Meu – şi numele Meu cel nou. (Apocalipsă 3,12 )

”Şi am văzut alt înger puternic, pogorându-se din cer, învăluit într-un nor şi pe capul lui era curcubeul, iar faţa lui strălucea ca soarele şi picioarele lui erau ca nişte stâlpi de foc.” (Apocalipsă 10,1)

 

________________________

Textul grecesc, atunci când se referă la CRUCE, obiectul pe care a fost răstignit Hristos, foloseşte termenul σταυρός.

1 Corinteni 1,18

”Ὁ λόγος γὰρ ὁ τοῦ σταυροῦ τοῖς μὲν ἀπολλυμένοις μωρία ἐστίν, τοῖς δὲ σῳζομένοις ἡμῖν δύναμις θεοῦ ἐστιν.”

”Căci cuvântul(predicarea) crucii nebunie este pentru cei ce pier; dar pentru noi, cei ce ne mântuim, este puterea lui Dumnezeu.”

Galateni 6,14

”Ἐμοὶ δὲ μὴ γένοιτο καυχᾶσθαι εἰ μὴ ἐν τῷ σταυρῷ τοῦ κυρίου ἡμῶν Ἰησοῦ χριστοῦ· δι᾽ οὗ ἐμοὶ κόσμος ἐσταύρωται, κἀγὼ τῷ κόσμῳ.”

”Dar mie să nu-mi fie a mă lăuda decât numai în crucea Domnului nostru Iisus Hristos, prin care lumea este răstignită pentru mine şi eu pentru lume.”

 

Filipeni 3, 18

”Πολλοὶ γὰρ περιπατοῦσιν, οὓς πολλάκις ἔλεγον ὑμῖν, νῦν δὲ καὶ κλαίων λέγω, τοὺς ἐχθροὺς τοῦ σταυροῦ τοῦ χριστοῦ·”

”Fiindcă mulţi – despre care v’am vorbit adeseori, iar acum v’o spun chiar plângând – se poartă ca duşmani ai crucii lui Hristos.”

 

Coloseni 2,14 – 15

”ἐξαλείψας τὸ καθ᾽ ἡμῶν χειρόγραφον τοῖς δόγμασιν, ὃ ἦν ὑπεναντίον ἡμῖν· καὶ αὐτὸ ἦρκεν ἐκ τοῦ μέσου, προσηλώσας αὐτὸ τῷ σταυρῷ·”

” ştergând zapisul ce era asupra noastră, potrivnic nouă prin opreliştile lui , pe care ni l-a luat din cale pironindu-l pe cruce.”

 

________________________

Pentru a se intelege distinctia intre varianta iehovistă a răstignirii si cea crestina voi mentiona 2 versete biblice:

Matei 27:37 – Şi deasupra capului au pus vina Lui scrisă: „Acesta este Iisus, regele iudeilor”.

– La iehovişti inscripţia nu e pusă deasupra capului, ci deasupra mâinilor, iar Biblia şi evanghelistul Matei nu putea face o greşeală logică atât de evidentă;

– Punerea inscripției arată că exista o parte prelungită în sus a Crucii, unde putea fi pusă această inscripţie destul de consistentă (pentru că era în 3 limbi).

Ioan 20:25 – Deci au zis lui ceilalţi ucenici: Am văzut pe Domnul! Dar el [Toma] le-a zis: Dacă nu voi vedea, în mâinile Lui, semnul cuielor  (ηλων – plural), şi dacă nu voi pune degetul meu în semnul cuielor, şi dacă nu voi pune mâna mea în coasta Lui, nu voi crede.

Textul arată foarte clar că în mâinile lui Hristos au fost bătute mai multe cuie, iar Toma ştia bine acest lucru. La pironirea pe stâlp se pune un singur cui asa cum şi iehoviştii au reprezentat in revistele lor, dar o astfel de idee este contrazisă de Scriptură.

 

_________________________

Argumente arheologice

Vechile reprezentări creştine înfăţişează Crucea ca si instrument de tortură exact aşa cum o ştim noi şi cum de fapt a fost folosit la răstignirea lui Hristos. Pentur dovada voi mentiona 2 argumente arheologico-ştiinţifice chiar din sec. I, unul fiind descoperit şi cercetat de evrei, nu de creştini.

– În 1968, pe când evreii făceau un drum în localitatea Givat Ha-Mitar (Nordul Ierusalimului /Palestina), buldozerul a descoperit un mormânt în care era pus un tânăr răstignit, pe nume Yohohanan (24-28 de ani). Din cauza că erau îndoite capetele cuielor, el nu a putut fi dat jos de pe cruce, iar trupul într-o fază avansată de descompunere, a fost înmormântat cu tot cu cruce. Oamenii de ştiinţă spun că acesta ar fi fost unul din evreii care au încercat să apere Ierusalimul de romani în anii 69-71 d. Hr. şi a fost răstignit de aceştia. În orice caz, scheletul şi crucea sunt din sec. I al erei creştine.

 

– Se ştie că în anul 79 d. Hr. a avut loc o mare erupţie a vulcanului Vezuviu. Acesta a acoperit oraşul Pompei care era in apropiere si abia în sec. 19 si 20, s-au făcut săpături care au descoperit oraşul acoperit de lavă. Printre altele, s-a descoperit şi o casă care probabil a servit ca biserică. Printre simbolurile creştine descoperite pe pereţii de acolo s-a găsit şi Crucea, aşa cum o ştim noi. Este cea mai veche reprezentare a Crucii cunoscută până acum. Începând cu secolul II, mărturiile de acest fel sunt şi mai multe şi mai evidente.

 

_________________________

Argumente istorice

– Istoricul Minucius Felix in argumentele anti-crestine din ,,Octavius”, scrisa la finele secolului II, vorbeste despre folosirea semnului crucii de catre crestini.

Enciclopedia iudaica certifica faptul ca, inca din secolul 2 crestinii cinsteau semnul crucii si isi faceau semnul crucii.

Clement din Alexandria numeste crucea ,,semnul Domnului” τὸ κυριακὸν σημεῖον.

Izvoarele istorice din primele veacuri vorbesc despre răstignirea pe Cruce în formă de T, uneori cu braţul superior prelungit, aşa cum a fost si la Hristos.

– Avem mărturii în Epistola lui Barnaba, în Capitolul 12, se spune:  „12:1 În acelaşi fel se referă la cruce în alt profet, care spune: „Când se vor împlini aceste lucruri? Domnul spune: Cândpomul se va pleca şi se va ridica din nou şi când va curge sânge din el”. Avem iarăşi o profeţie privitoare la cruce şi la Cel ce va fi răstignit”.

Aici crucea (stavros) este comparată cu un pom din care curge sânge.

Ireneu (Irineu) din Lyon (115-190 e.n.), în cartea a IV a lui Irineu, la capitolul V :5, se spune: „La fel şi apostolii, care erau din spiţa lui Avraam, au părăsit corabia şi pe tatăl lor şi au urmat Cuvântul. În acelaşi fel noi, care avem aceeaşi credinţă ca şi Avraam şi care purtăm crucea aşa cum a dus Isaac lemnele, Îl urmăm pe El. Prin Avraam, omul a învăţat înainte şi s-a obişnuit să urmeze Cuvântul lui Dumnezeu. Căci Avraam, potrivit credinţei lui, a urmat porunca dată de Cuvântul lui Dumnezeu şi, cu mintea pregătită, a adus, ca jertfă pentru Dumnezeu, pe singurul şi iubitul lui fiu, pentru ca şi Dumnezeu să dea, pentru întreaga lui sămânţă, pe singurul şi iubitul Lui Fiu, ca jertfă pentru răscumpărarea noastră”.

Aici Ireneu compară lemnele duse în spate de Isac cu crucea dusă în sapte de Iisus Hristos.

Iustian Martirul (100-165 e.n.) apologet creştin şi martir:

În Prima Apologie, CAPITOLUL XXXV – Alte profeţii împlinite, Iustian a scris: „…Există următoarele preziceri: „căci un copil ni S-a născut, un fiu ni S-a dat şi domnia va fi pe umerii Lui” – ceea ce reprezenta puterea crucii, căci în legătură cu ea El Şi-a folosit umerii, când a fost răstignit, după cum va fi clarificat mai mult în discursul următor. Din nou, acelaşi profet Isaia, fiind inspirat de Duhul profetic, a spus: „Mi-am întins mâinile spre un popor neascultător şi răzvrătit, care umblă pe o cale rea. Ei îndrăznesc acum să Mă întrebe de judecată şi să se apropie de Dumnezeu”. Cu alte cuvinte, El spune din nou prin alt profet: „Mi-au străpuns mâinile şi picioarele şi trag la sorţi pentru cămaşa Mea”. Într-adevăr, regele şi profetul David, care a rostit aceste lucruri, nu a suferit nici unul din ele, dar Isus Cristos Şi-a întins mâinile, fiind răstignit de evreii care au vorbit împotriva Lui şi care au negat că El era Cristosul. După cum spune profetul, L-au chinuit şi L-au aşezat pe scaunul de judecată, spunând: „Judecă-ne”. Iar expresia „Mi-au străpuns mâinile şi picioarele” a fost folosită cu privire la cuiele cu care I-au fost prinse pe cruce mâinile şi picioarele”.

Aici Iustian folosind afirmaţia din Isaia 9,6, arătând că domnia va fi pe umerii Lui, susţine că aceasta ar reprezenta crucea căcă în legătură cu ea, El şi-a folosit umerii. Într-adevăr ca să ducă lemnul orizontal, platibium, era nevoie de ambii umerii, în ce priveşte stâlpul de tortură susţinut de martori, era necesar doar un umăr.

Tot în Prima Apologie capitolul: LV, se spune:  „Dar în nici unul dintre cazuri, nici chiar în cele ale acelora care au fost numiţi fiii lui Jupiter, nimeni nu a imitat crucificarea, căci ei nu au înţeles-o, întrucât toate lucrurile spuse despre ea au îmbrăcat o formă simbolică. Şi acesta este, după cum a prevestit profetul, cel mai mare simbol al puterii şi al rolului Său, fapt dovedit şi de lucrurile observate de noi înşine. Căci, gândiţi-vă dacă toate lucrurile din lumea aceasta ar putea fi conduse sau ar putea avea vreo legătură între ele fără forma aceasta. Marea nu poate fi traversată dacă acel trofeu numit pânză nu se află în siguranţă, pe corabie. Pământul nu poate fi arat fără ea; cei ce sapă şi meşteşugarii nu pot lucra decât cu unelte care au această formă. Iar forma oamenilor nu diferă de cea a animalelor lipsite de raţiune decât prin faptul că ei stau în picioare, cu braţele întinse, iar pe chipul lor, de la frunte porneşte nasul, prin care respiră orice creatură vie – iar acestea nu arată altă formă decât pe cea a crucii. Aşa a spus şi profetul: „Respiraţia dinaintea feţei noastre este Domnul Cristos”. Iar puterea acestei forme este arătată chiar de simbolurile voastre pe ceea ce voi numiţi „vexilla” [stindarde] şi trofee, cu care sunt însemnate toate proprietăţile statului vostru, folosindu-le ca însemne ale puterii şi stăpânirii voastre, chiar dacă o faceţi în necunoştinţă de cauză”.

Iustian aduce argumente că forma crucii lui Cristos este un simbol, o formă care apare în multe lucruri utile din viaţa aceasta, ca: catargul la corabie, care este în formă de cruce, plugul rudimentar în formă de cruce, anumite unelte de tâmplărie în formă de cruce, chiar omul cu mâinile întinse la dreapta şi stânga, are forma de cruce, stindardul roman, de prăjină cu un vultur cu aripile întinse, seamănă cu crucea.

Astfel Iustian Martirul înţelegea prin „stavros”, nu doar o simplă bârnă, ci un lemn în formă de cruce. Şi să nu uităm, el scrie la câţiva ani (cca. 50 de ani) de la moartea apostolului Ioan.

În cartea Dialogul cu iudeul Tryfon, Iustian vorbeşte cu un iudeu care nu este creştin, şi îi dovedeşte din V.T. că Isus este Mesia.

În CAPITOLUL XL – EL REVINE LA LEGEA MOZAICĂ ŞI DOVEDEŞTE CĂ ACEASTA CONŢINEA IMAGINEA LUCRURILOR REFERITOARE LA HRISTOS, el a scris: „Misterul mielului care Dumnezeu a poruncit să fie jertfit de Paşti, reprezenta modelul lui Hristos, cu al cărui sânge, pe măsura credinţei în El, cei care cred în El îşi ung casele şi pe ei înşişi. Puteţi înţelege cu toţii că, de aceea, creaţia lui Dumnezeu – şi anume Adam – a fost o casă pentru duhul care venea de la Dumnezeu. Voi dovedi faptul că această poruncă a fost temporară astfel: Dumnezeu nu îngăduie ca mielul de Paşti să fie jertfit altundeva decât acolo unde era chemat numele Lui, ştiind că vor veni zile, după suferinţele lui Hristos, când până şi Ierusalimul va fi dat duşmanilor voştri şi toate jertfele vor înceta, iar mielul cu privire la care se poruncise să fie fript în întregime, era un simbol al suferinţelor crucii, prin care avea să treacă Hristos. Căci mielul e fript şi aranjat în formă de cruce. Căci o vergea este trecută din partea de jos a mielului, până la cap şi una de-a lungul spatelui, de care erau ataşate picioarele mielului.

În CAPITOLUL XC – MÂINILE ÎNTINSE ALE LUI MOISE SEMNIFICAU ANTICIPAT CRUCEA, Iustian a scris: „Atunci când poporul”, am răspuns eu, „a purtat război cu Amalek şi fiul lui Nave (Nun), numit Isus (Iosua), a condus lupta, Moise însuşi s-a rugat lui Dumnezeu, întinzându-şi amândouă mâinile, iar Hur şi Aaron le-au susţinut întreaga zi, ca să nu şi le lase jos când obosea. Căci dacă ar fi renunţat la vreo parte a acestui semn, care imita crucea, poporul ar fi fost învins, după cum este consemnat în scrierile lui Moise. Dar pentru că el a rămas în această poziţie, Amalec a fost înfrânt, şi victoria a fost obţinută prin cruce. Căci poporul nu a fost mai puternic pentru că Moise s-a rugat, ci pentru că în vreme ce unul care purta numele de Isus (Iosua) se afla în fruntea bătăliei, Moise însuşi a făcut semnul crucii. Care dintre voi nu ştie că rugăciunea însoţită de plânsete şi lacrimi, cu faţa la pământ sau cu genunchii plecaţi, Îl înduplecă pe Dumnezeu mai degrabă decât celelalte? Dar nici Moise, nici altcineva nu s-a rugat astfel în vreme ce stătea pe piatra ce Îl simboliza pe Cristos, aşa cum am arătat”.

El a scris în capitolul XCI: „Arătând şi într-alt fel puterea tainei crucii, Dumnezeu a spus prin Moise (în Deuteronom 33:13-17) « coarnele lui întocmai ca coarnele rinocerului : întru ele va împunge neamurile, până la marginile pământului ». Nimeni n-ar putea spune şi dovedi că « coarnele rinocerului » (care de alt fel, nu are decât un singur corn) s-ar putea referi la un alt lucru sau la o altă formă decât numai la figura care înfăţişează crucea. Căci crucea este un lemn drept, la care atunci când un alt lemn lateral, partea de sus se vede ridicată întocmai ca un corn, în timp ce marginile celelalte, care sunt de o parte şi de cealaltă, se văd ca două coarne, legate de un singur corn. În ceea ce priveşte cuvintele : « întru ele va împunge neamurile până la marginile pământului » ele arată tocmai lucrarea care se întâmplă acum în toate neamuruile. Căci oamenii din toate neamurile fiind împunşi, cu alte cuvinte fiind pătrunşi de pocăinţă, prin taina aceasta (taina salvării prin jertfa de pe cruce) au venit la închinarea adevăratului Dumnezeu”.

Iată descrierea clară a formei lemnului pe care a murit Hristos,  anume: Căci crucea este un lemn drept, la care atunci când un alt lemn lateral...”, pe baza prefigurării ridicărilor de mâini ale lui Moise, şi a profeţiei dinDeuteronom 33:17, că prin coarnele bivolului se vor împunge neamurile. Bivolul are două coarne după cum crucea are două extremităţi laterale (comp. şi cu Psalm 22:21).

Aceste simboluri din V.T. a vergelelor din miel, a mâinilor întinse a lui Moise, şi al coarnele, indică spre forma crucii pe care a murit Hristos. Tot la fel simbolurile luate din mediul înconjurător: catargul la corabie, care este în formă de cruce, plugul rudimentar în formă de cruce, anumite unelte de tâmplărie în formă de cruce, chiar omul cu mâinile întinse la dreapta şi stânga, are forma de cruce, stindardul roman, de prăjină cu un vultur cu aripile întinse, seamănă cu crucea.

 

Tertullian (Scrie între 190-220 e.n.):

„…un minotaur cu două coarne…ale căror coarne au fost extremităţi de cruce. (Adversus Marcionum, 3.18.3-4).

„ Şi din nou, de ce a făcut Moise cu această ocazie…când Iosua era împotriva lui Amalec,… forma de cruce a fost esenţială” (Ibid., 3.18.6).

„…care este T nostru, are aspect de cruce (Ibid., 3.23.6).

 

În cartea: „Despre idolatrie”, la capitolul Cap. 12 – RĂSPUNSURI ULTERIOARE LA ACEASTĂ SCUZĂ, CUM TREBUIE SĂ TRĂIESC EU?  El scrie: „Nimeni nu poate sluji la doi stăpâni.” Dacă vrei să fi ucenicul Domnului, este necesar să-ţi „iei crucea şi să-l urmezi pe Domnul”: crucea ta, adică îngustimile şi torturile tale, sau doar trupul tău, care este sub forma unei cruci”.

 

___________________________

Am citit cu atenţie argumentele iehoviştilor cu privire la acest subiect şi le-am găsit lipsite de consistenţă, inclusiv cele cu trimitere la Justus Lipsius (sec. 16-17) din care iehoviştii citează o singură pagină, ignorându-le pe toate celelalte. Iehoviştii fac referire doar la pagina 24 din cartea lui Just Lipsius („De Cruce”, Ed. 1629), redând această imagine din partea dreapta.

Dar în aceeaşi carte sunt şi alte imagini şi cu dovezi mult mai concludente, pe care iehoviştii le trec cu vederea, numarul instrumentelor de tortura fiind mult mai mare. In carte nu se spune ca Iisus a fost rastignit pe crux simplex, doar descrie tipuri de rastignire, inclusiv cea pe cruce si variatii ale acesteia. Iar la executia pe crux simplex (stalp) se explica cum era si incendiat cel rastignit, si se problematizeaza modul survenirii decesului, prin asfixia cu fum etc. Nu este reprezentat Iisus in carte.

 

Cartea Justus Lipsius  o puteti descarca de aici.

 

________________________

CE ESTE CRUCEA PENTRU CREŞTINI?

Iubite cititor,  predica despre jertfa lui Iisus pe CRUCE nu este învechită sau temporară, este eternă (comp. cu Apocalipsa 14:6)! Şi lucrătorii din zilele noastre ar trebui să zică, ca şi Pavel: Căci n-am avut de gând să ştiu între voi altceva decât pe Iisus Hristos şi pe El răstignit (1Corinteni 2:2).

Tocmai ca să se împlinească cuvântul care spune: Căci v-am spus de multe ori şi vă mai spun şi acum, plângând: sunt mulţi, care se poartă ca vrăjmaşi ai crucii lui Hristos (Filipeni 3:18).

În sensul că mulţi renunţă să-şi ducă crucea până la capăt, să rabde persecuţia din partea iudaizanţilor, făcând compromis prin acceptarea circumciziei (Galateni 5:11; Galateni 6:12), sau să scoată din evanghelie cuvântul despre cruce, unde Dumnezeu Tatăl a vărsat paharul întreg în Gradina Ghetsimani , ca noi să fim salvaţi.

Ce semn al Fiului Omului se va arăta pe cer – crucea sau stâlpul?

Atunci se va arăta pe cer semnul Fiului Omului şi vor plânge toate neamurile pământului şi vor vedea pe Fiul Omului venind pe norii cerului, cu putere şi cu slavă multă”. ( Matei 24, 30)

 

 

 

Reclame
Publicat în Biserica, biserica ,crestin,ortodox, Crestinism, Erezie, Iisus Hristos, Israel, Marele Arhitect, Martin Luther, martorii lui iehova, Mason, nationalism, papistasi, penticostal ,evanghelic,evanghelizare, Sfintii Parinti | Lasă un comentariu

YOGA- un „cadou divin”, oferit de catre zeul Khrisna omului, prin mijlocirea lui Arjuna.

yoga2

Exista în intreaga lume un interes pentru YOGA, chiar şi printre creştini.
Este trist ca în zilele noastre numerosi crestini ratacesc în cautarea spiritualitaţilor orientale.

Yoga e prezentata ca fiind un fel “psihologie aplicata”, o metoda de combatere a stresului, deci stiinta cat se poate de laica.Se induce paguboasa idee precum ca un crestin poate frecventa cursurile yoga fara nici un fel de problema, la fel cum poate frecventa cursuri de badminton. Se incearca o „armonizare” a Crestinismului cu paganismul yoga, karma, reincarnare etc.

In realitate e o perdea de fum in spatele careia se ascunde zeul Khrisna.
Yoga se bazează pe chestiuni fundamental religioase, cu ar fi: legea karmei, existenţa şi nemurirea sufletului, metempsihoza sau reîncarnarea.

Promotorii practicilor yoga mint de îngheaţă apele atunci când prezintă yoga drept o nevinoată practică laică lipsită de conotaţie religioasă.Punctul culminant al practicilor yoga presupune contopirea cu zeul-Krishna, adica entitatea suprema care a inventat cosmosul, iar in pauza a inventat yoga. Povestea cu yoga laica/stiinţifia e praf de aruncat in ochii ignoranţilor. Asa ca nu merge cu „yoga de sanatate”. Se poate face gimnastica, inot etc, astea-s chestii „de sanatate”, nu yoga.

Yoga reprezinta un afront la adresa lui Hristos, orice propovaduitor, orice „guru” este un oponent al Evangheliei. Totusi, intindem o mana prieteneasca tuturor celor ce doresc sa se elibereze din mrejele yoga.

 

Publicat în America, antihrist, antroposofie, Assemblies of God, ateism, baptism, Bhagavad Gita, biblie, Biserica, capitalism, cezaropapism, Church of God, Crestinism, Evrei, Filosofie, Gnosticism, Halloween, Hermes Trismegistus, iehovism, Martin Luther, martorii lui iehova, nationalism, neoprotestantism, new age, NKVD, penticostal ,evanghelic,evanghelizare, Protestantism, Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil, teologie, teosofie, yoga | 1 comentariu

Homofobia ucide crestinii din Siria?

Zeci de mii de creștini sunt crucificați de Isis în Siria.
Nu prea l-am auzit pe reMUS cerNEA sa blameze incorectitudinea acestui act.

Publicat în America, Antifa, antroposofie, ateism, Bhagavad Gita, bolsevism, capitalism, Carol II, Church of God, coruptie, crimeea, economie, FSB, gaze, Halloween, holocash, holocaust, islam, Justin Parvu, Kabbala, Marele Arhitect, NATO, nazism, new age, pedofil, sionism, socialism, terorism, UE, Ungaria | 1 comentariu

Saptamana rosie: 28 iunie- 3 iulie 1940

saptamana-rosie-28-iunie-3-iulie-1940

Suferintele indurate de romani din partea sionistilor bolsevicilor in anul 1940, culminand cu blestemata “saptamana rosie” 28 iunie–3 iulie, nu au cum sa fie uitate.

Paul Goma, are demnitatea sa scrie despre acest subiect in cartea sa, Saptamana Rosie.
O carte foarte bine documentata, asupra careia sionistii isi varsa veninul.
In carte sunt publicate marturiile vremii, scrisori oprite de cenzura militara si diverse rapoarte oficiale.

link download

| 7 comentarii

COMEMORARE – 74 ani- deportarile din Basarabia si Nordul Bucovinei sau VINA de a fi Român.

hr2
In noaptea de 12 spre 13 iunie 1941, la nici un an de la anexarea Basarabiei la imperiul sovietic, s-a produs prima DEPORTARE masivă de populaţie.

bambini-deportati-300x200_c

O operaţiune militară elaborată de organele NKVD-ului sovietic conduse de Lavrenti Beria, în urma căreia peste 20 000 de bărbaţi, femei şi copii sub 16 ani au fost „deportaţi cu domiciliu forţat” în diverse regiuni ale URSS, în special în RSS Kazahă, RSS autonomă Komi, ţinutul Krasnoiarsk şi regiunile Novosibirsk şi Omsk.

hr3

sursa: art-emis.ro

Pentru a intelege mai bine „fenomenul” si conexiunea cu România, va propun sa aruncati o privire asupra situatiei de dupa Al Doilea Razboi Mondial, din perioada aservirii absolute Moscovei (1944-1958).

Veti constata in posturile-cheie de conducere, de represiune, prezenta majoritară a unor elemente alogene, în special EVREI sau proveniţi din familii evreieşti.

Indivizi care au acţionat în calitate comunisti-evrei, slugi fanatice ale Moscovei, pentru distrugerea majorităţii intelectualilor români – uneori chiar a altor evrei.

Se pare că abuzurile comise au fost uitate de evreii de azi, iar responsibilitatea, fie ea numai morala, ar trebuii recunoscuta şi asumata.

Pe cei de teapa impostorului dovedit, Ellie Wiesel, nu-i interesează decat Auschwitz-ul şi nu vor sa ştie nimic de Basarabia şi Transilvania anului 1940, de Aiud, Sighet, Piteşti sau Canal.

Este firesc sa-i preocupe soarta evreilor în timpul celui de al- 2-lea Razboi Mondial, dar, în mod regretabil şi de nepermis, au „uitat” de crimele şi persecuţiile comise de confraţii lor contra românilor.

Suferintele indurate de romani din partea EVREILOR bolsevici in anul 1940, culminand cu blestemata „saptamana rosie” 28 iunie–3 iulie, nu au cum sa fie uitate.


| 6 comentarii