Macaristanul se intoarce la origini

Basbacanul Macaristanului Viktor Orban a vizitat de curand Azerbaijanul pentru a participa la Consiliul Popoarelor Turcmene din Baku. Basbacan Orban a fost insotit de vizirul sau Peter Szijjarto si de o delegatie din Macaristan. Consiliul Popoarelor Turcmene cuprinde Turcia, Azerbaijan, Kirghiztan si Kasakstan. Macaristanul a fost invitat deocamdata pe post de observator, dar o sursa din anturajul basbacanului ne-a marturisit ca speranta lor este de a fi primiti in consiliu ca membru plenar. Se pare ca istoricii macaristanezi au gasit in sfarsit stepa asiatica de unde au venit stramosii lor in Europa la anul 1.000 si ea nu este in Mongolia, cum s-a crezut anterior, ci putin mai la miazazi.

Macaristanul a cheltuit o multime de fonduri europene in ultima vreme pentru a-si descoperi misterioasa origine si dupa diverse peregrinari cand inspre hunul Attila si cand inspre Gingis Han, s-a decis sa ramana la plaiurile turcmene. Umbla vorba ca aceasta deviatie geopolitica spre noii stramosi ar fi fost ordonata de Tarul Moscovei Vladimir Putin, care ca urmas al lui Gingis Han (dupa cum a dovedit domnul Dughin, curteanul sau) nu putea permite nici unei alte tari, fie ea si vasala, sa se bucure de gloria descendentei dintr-un asemenea conducator.

Macaristanul de asemenea gazduieste marele festival Kurultaj al popoarelor nomade de origine asiatica sau „adunarea triburilor” la care participa bulgarii, buriatii, cecenii, ciuvasii, gagautii, calmucii, manciurienii, secuii, uzbecii, uigurii, turcii ciprioti, tatarii din Crimeea, Baskortostanul si multi altii de acelasi fel. La acest festival istoric se reconstituie sosirea calaretilor in Campia Panonica (devenita ulterior puszta maghiara) dupa lungi si grele calatorii peste mari si tari.
Se joaca din nou tragedia carnii de sub saua calului pentru a arata noilor generatii cata foame si efort au indurat stramosii macaristanezilor pana au ajuns pe bogatele plaiuri est europene populate de daci si traci.

Pe plan educational, in capitala Macaristanului s-a deschis de curand o scoala islamica pentru a tine tovarasie centrului cultural turcesc, fara indoiala in semn de simpatie reciproca pentru cinstea de care se bucura Centrul cultural macaristanez in capitala Turciei.

http://www.elsovilaghaboru.com/centenariumiemlekbizottsag/en/2014-09-23-09-54-32/organisation/partner-institutions/396-yuenues-emre-enstituesue-turkish-cultural-centre-budapest

https://dailynewshungary.com/orban-opens-hungarian-cultural-centre-in-istanbul/

https://turkinfo.hu/guncel-tr/haberler/turkiye-maarif-vakfi-budapestede-okul-aciyor/

Participarea Macaristanului in ultima vreme la toate evenimentele de stepa asiatica fie culturale, fie politice sau chiar militare, dupa cum s-a vazut recent cand basbacan Orban a sustinut incursiunea in Siria a varului sau basbacanul turc, ne face sa ne intrebam daca toata aceasta intoarcere inspre rasarit inseamna ca macaristanezii vor sa se mute inapoi in stepele strabune, si atunci romanii transilvaneni pot rasufla usurati. Sau invers, ca Macaristanul, renumit ca aparator al crestinatatii europene de asalturile hoardelor musulmane (vezi Mohaci, etc pana in zilele noastre) pleaca stindardul in fata inevitabilului si adopta turbanul stramosesc.

In orice caz, schimburile culturale de gulas si kebap fara indoiala vor imbunatati bucataria popoarelor din ambele zone.

Reclame
Publicat în Asia, coruptie, Eurasia, Europa, musulmani, pamflet, politicianism, propaganda, Totalitarism, Transilvania, UE, Ungaria, unguri | Etichetat , , , , , , , , , | Lasă un comentariu

Tendințe de rusificare a Europei

Ștefan Ionescu – Tendințe de rusificare a Europei
Gândirea, anul XXII, nr 8, Octombrie 1943

Istoria umanităţii ia cunoştinţă de existenţa poporului rus abia ia începutul veacului al XVIII-lea, adică în epoca domniei lui Petru cel Mare, care a fost cel dintâiu conducător de proporţii mondiale al popoarelor ruse. Politica lui Petru cel Mare a privit occidentalizarea Rusiei, adică europenizarea ei, nu în ceiace priveşte educaţia poporului ci în ceiace priveşte creearea unui aparat de stat modern, asemenea celor din Occident, atât prin organizarea lui administrativă cât şi prin desvoltarea lui industrială. Pentru că, în timp ce lumea Occidentului făcea un pas înainte prin educaţia individualităţii, Rusia, adică lumea Orientului, făcea un pas înapoi, prin menţinerea poporului rus într’o stare quasi-primară. ( … ) Aşa dar, europenizarea Rusiei a dus la crearea Rusiei ca putere europeană, a cărei influenţă în treburile interne ale lumii continentale a crescut în raport direct cu marşul pe care îl organizaseră ţarii, mai ales în veacul trecut, când Rusia ajunsese cu … europenizarea la Prut, ameninţând în mod direct Strâmtorile şi Constantinopolul, dat fiind că urmărea transformarea Mării Negre în lac rusesc.

Dar, concomitent cu această problemă se impune atenţiei mondiale şi rolul pe care începe să-l joace Rusia, tot din epoca lui Petru cel Mare, în Asia. Se creiază astfel o axă a expansionismului rus, care se întinde în veacul nostru delà Constantinopol până la Vladivostok, cetate a Estului, cum a fost numită, zidit în a doua jumătate a veacului trecut (1877), de către Ruşi pentru a putea avea înfipt un picior în Extremul Orient şi anume în partea lui cea mai importantă dat fiind că este punct de întretăere între Asia propriu zisă şi Pacific. Rusia, pe drept cuvânt trebue numită Eurasia, întru cât atât din punct de vedere geografic cât şi prin politica sa ţaristă sau sovietică tinde a domina nu numai lumea europeană dar chiar şi lumea asiatică. ( … ) Ceiace însă trebue să reţinem mai cu atenţie este faptul că lumea rusă este primejdioasă, în mod permanent şi esenţial, prin presiunea ei demografică asupra Europei şi asupra Asiei. Iar această primejdie îmbrăcase eri forma panslavismului iar azi a îmbrăcat forma bolşevismului [ n.n: astăzi îmbracă forma “eurasianistă” croită de ideologul Dughin ]. De unde rezultă că esenţiala şi permanenta primejdie este slavismul şi numai accidental, în epoca noastră, această primejdie se numeşte bolşevism [ n.n: astăzi cu mască “eurasianistă”].
Cât priveşte presiunea domografică a popoarelor ruse, aceasta se manifestă prin o continuă deplasare a centrului demografic spre Europa şi Asia. Astfel, în Asia acest centru s’a deplasat cu 820 km., în interiorul continentului asiatic, iar în Europa stă dovadă tendinţa de rusificare a Basarabiei, a provinciilor estice poloneze, a ţărilor
baltice şi a Finlandei, fie prin, deportarea populaţiei în Siberia, fie prin colonizarea
acestor provincii şi ţări cu elemente aduse de dincolo de Urali.

Aşa dar, presiunea demografică a avut ca urmare o tendinţă de înaintare spre Sud, adică spre mările calde: Mediterana, Oceanul Indian, Pacificul. Geopolitic vorbind, se desprind, având în vedere axul Constantinopol-Vladivostok, trei linii principale, care au o strânsă dependenţă între ele. Aceia a Orientului apropiat, care include toate coastele Mării Negre şi acces la Mediterana; aceia a Asiei centrale (Persia, Afganistan şi Turkestan) şi aceia a Extremului Orient. La începutul veacului trecut, efortul principal a fost dus de Rusia în sectorul occidental şi scopul geopolitic principal a fost dominarea Peninsulei Balcanice şi a Strâmtorilor, între Marea Neagră şi Marea Mediterana. În a doua jumătate a veacului trecut, însă, din cauza războiului Crimeii şi a păcii delà Paris (1856), efortul rus a fost depus în sectorul de mijloc, spre Asia centrală. Astfel, pe la 1860, cucerirea Caucazului era terminată şi începu acţiunea pentru dominarea Turkestanului.

Dar să oprim amănuntele istorice aici. Ele sunt suficiente să arate că europenizarea Rusiei înseamnă propriu vorbind tendinţa de rusificare a Europei şi Asiei, treptat, treptat, prin presiunea demografică, prin expansionism militar, sau prin imixtiune politică, aşa cum se întâmplă în zilele noastre ( … ) Deaceia, este necesar a se restabili sensul originar al politicii lui Petru cel Mare, nepermiţându-se acestor popoare ca trăgând consecinţele fireşti ale acestei politici, să ajungă la rusificarea popoarelor continentului nostru. Pentru că firesc este ca popoarele ruse să fie europenizate, prin cultură şi civilizaţie, adică prin spirit şi technică: iar nu popoarele europene să fie rusificate prin desnaţionalizare, deportare sau colonizare. Dar în ceiace priveşte politica lui Petru cel Mare de europenizare a Rusiei, trebue să avem în vedere şi spiritul imperialist al acestui ţar care a fundamentat, geografic şi istoric, sensurile expansionismului rus fie asupra Europei, fie în Asia. Atenţia lui a fost concentrată însă, în special, asupra lumii europene in care scop a urmărit o politică de intrigă între puterile europene pentru a realiza împărţirea Poloniei, stăpânirea Balticei, desmembrarea Germaniei şi ocuparea Peninsulei Balcanice, pentru a ajunge la Marea Neagră şi, prin Strâmtori, la Mediterana.
Evident, nu se poate vorbi cu certitudine istorică despre existenţa propriu zisă a unui testament politic al lui Petru cel Mare, dar se poate observa, de către ori cine cunoaşte istoria Rusiei delà sfârşitul veacului al XVII-lea, până în zilele noastre, că atât ţarii cât şi bolşevicii au urmărit pe plan european, — pentru a deveni apoi, mondial, realizarea politicii lui Petru cel Mare. Prin această constantă stare de spirit care a însufleţit politica şi, militarismul rus, se poate vorbi despre un adevărat testament politic al lui Petru cel Mare. [ n.n: “Europa de la Vladivostok la Dublin” decretează astăzi dl. Dughin (Bazele geopoliticii) prin înglobarea ideilor stranii ale lui Jean Thiriart care se considera „naţional-bolşevic european” şi un constructor al „Imperiului European” ].

Bolşevismul – expresie a mondialismului ţarist

( … ) De atunci, din 1917, multe şi radicale transformări a suferit Rusia şi popoarele ei. Revoluţia bolşevică a făcut tabula rassa peste toate instituţiile ţariste şi se părea că nimic nu va mai urma, în viaţa popoarelor dominate de Moscova, care să găsească asemănare în trecutul ţarist. Rusia este din nou pe scena lumii şi parcă nimic nu s’ar fi schimbat în ceiace priveşte ţelurile de luptă ale bolşevismului care nu numai că sunt asemenea cu acelea ale ţarismului [ n.n: din amalgamul ţarist şi bolşevic s-a ivit “eurasianismul” zilelor noastre ], dar chiar sunt şi mai adâncite şi mai primejdioase pentru ordinea lumii. Pentru că, acum ţelurile bolşevismului nu privesc numai realizarea planurilor expansioniste ale ţarismului, dar chiar şi universalizarea lor prin dominarea Moscovei asupra întregei Europe ( … ). Astăzi, expansionismul rus nu numai că a împrumutat toată tactica ţaristă, care avea mitul ortodox, dar chiar a desăvârşit-o prin mitul panslav. ( … ) Bolşevismul, din punct de vedere mondial, este în fond forma superlativă a Ţarismului. Aşa că, lupta popoarelor europene nu este propriu zis împotriva unui regim politic ci împotriva idealurilor expansioniste mondiale, ale lumii slave, care a găsit în lumea rusă, prin bolşevism, cel mai desăvârşit instrument de luptă şi de agitaţie.
[ n.n: ţarismul şi bolşevismul se împletesc astăzi în ţesatura doctrinei “eurasianiste” ]
Iar în dependentă legătură cu această problemă a tendinţelor de rusificare a Europei, este şi problema Basarabiei, care constitue graniţa răsăriteană a României şi ca atare şi cea mai înaintată linie de apărare a Europei, împotriva spiritului şi forţei militare invadatoare, a Rusiei. Or, problema Basarabiei ridică problema unităţii pământului românesc. Aşa că, vorbind de Basarabia, se vorbeşte de România, iar prin importanţa strategică şi etnică a acestui pământ, se vorbeşte de Europa. [ n.n; astăzi, teritoriul românesc numit Basarabia a fost iarăşi adjudecat de Rusia cu acceptul USA si UE ]

Basarabia – România – Europa

În adevăr, unitatea pământului românesc este indivizibilă pretutindeni unde se află viaţa neamului, întocmai după cum indivizibilă este şi însăşi această viaţă. Există deci o perfectă corespondenţă între pământ şi suflet, care este una de alta în aşa măsură legată, încât geografia se îmbină în mod desăvârşit cu etnografia. ( … ) Aşa fiind, este delà sine înţeles că în această lege a unităţii pământului şi sufletului românesc se integrează şi pământul nostru de dincolo de Prut, precum şi viaţa ce e acolo. Dacă, din punct de vedere etnic, graniţa noastră este la Nistru, ca să nu mai vorbim şi de Moldovenii risipiţi dincolo de această apă. până la Bug, acest adevăr ne este confirmat şi de istorie, întru cât cetăţile delà Hotin, Tighina şi Cetatea Albă stau mărturie în faţa veacurilor că ele au fost zidite de voevozii noştri, pentru a apăra această frontieră împotriva invaziilor cotropitoare şi pustiitoare care ne-au ameninţat mereu, venind din stepele ruseşti. Şi, de asemeni, existenţa răzăşilor moldoveni din această ţară a Basarabilor, întăriţi tot de voevozii noştri, dovedesc apartenenţa românească a acestui pământ şi din punct de vedere social. Pentru că răzeşii şi mazâlii din Basarabia nu sunt altceva decât descendenţii acelor luptători moldoveni cari pentru faptele lor de arme şi pentru contribuţia lor la apărarea pământului Moldovei, erau împroprietăriţi cu pământul de pe linia Nistrului, tocmai pentru a se creia un suflet şi un braţ românesc cât mai puternic. Aşa că. nimic şi nimeni nu ne poate smulge de pe acest pământ, pe care am fost cei dintâi, suntem azi şi vom române cei din urmă.

Problema care interesează însă şi istoria Europei, în legătură cu pământul Basarabiei, este legată de expansionismul rusesc, care totdeauna a fost acelaş. Prin Basarabia,
ducea pentru Ruşi drumul la Gurile Dunării, la Strâmtori şi la Mediterana. De aceia, stăpânirea Peninsulei Balcanice, transformarea Mării Negre în lac rusesc şi libertatea la Adriatică şi Mediterana. a constituit pentru Rusia, încă delà începutul vecului trecut, politica statornică a ţarilor, adică din momentul în care dominaţia rusă se împlinise, delà sfârşitul veacului al XVIII-lea, asupra Crimeii şi Ucrainei până la Bug.

Acum, în ceia ce priveşte Basarabia, vom avea de constatat că, după raptul delà 1812, primejdia expansionismului rus în Balcani devenise foarte gravă, astfel că însăşi Europa era direct ameninţată. Deaceia, în urma războiului Crimeii, prin pacea delà Paris din 1856, puterile apusene ne-au redat sudul Basarabiei adică judeţele Ismail, Bolgrad şi Cetatea Albă, pentru a îndepărta pe Ruşi delà gurile Dunării, nu pentru a face dreptate românească, întrucât ar fi trebuit să ni se restitue toată Basarabia.

Deasemeni, pentru a putea fi controlată navigaţia pe Dunăre, a fost creiată Comisia Europeană a Dunării, înlesnindu-se totodată şi unirea Principatelor, care s’a realizat la 1859. Şi aceasta pentru a se creia un stat independent şi care, fiind prin spirit şi viaţă integrat lumii europene, să constitue un baraj împotriva Rusiei. Dar istoria nu s’a oprit aici. În 1878, la congresul delà Berlin, sudul Basarabiei ne-a fost reluat, din nou, de Ruşi, cu toate că armata română luptase eroic şi victorios alături de armata Ţarului pe câmpiile Bulgariei, în 1877. Şi a fost cu putinţă această ticăloşie numai din cauza lipsei de înţelegere între marile puteri europene, de care lipsă de unitate a profitat Rusia.
Ceva mai mult: în 1915, Anglia şi Franţa, pentru a se asigura de concursul Rusiei, au cedat presiunilor Ţarului Nicolae II şi au încheiat un pact secret, semnat în anul următor şi de Italia, prin care după victoria aliaţilor, să dea Rusiei, Constantinopolul, libertatea de navigaţie prin Strâmtori, deschizându-se, deci, drum spre Adriatica şi Mediterana. Iar tot în acest an, şi mai ales în 1916, când începuse deja să se semnaleze unele stări revoluţionare în armatele ruse, toate proclamaţiile Ţarului Nicolae II făceau apel la spiritul de ordine al soldaţilor, cari aveau să împlinească testamentul politic al lui Petru cel Mare, adică dominarea Peninsulei Balcanice, ocuparea Constantinopolului şi controlul Strâmtorilor. A survenit insă, ca o binefacerfe pentru noi şi pentru Europa, revoluţia rusă care ne-a dus la eliberarea Basarbiei. Din acest moment, istoria este bine cunoscută.

Odată consolidat, bolşevismul a reluat politica ţarilor creind dincolo de Nistru Republica moldovenească şi nerecunoscând caracterul românesc al Basarabiei pe care au considerat-o ca fiind ocupată cu forţa de armata română. In cele două decenii ce au urmat, până la ultimatumul din noaptea de 26—27 Iunie 1940, când Basarabia ne-a fost din nou smulsă ( … ) Astfel, ştim foarte bine în ce a constat politica pacifistă a Rusiei sovietice, care timp de două decenii a narcotizat popoarele europene cu o diplomaţie şi o propagandă căreia au căzut victimă atâţia oameni politici, conducători de state. Şi, deasemeni, mai ştim ce au însemnat asigurările sovietice, dat fiind că în primul moment chiar, în care am fost la o răspântie a situaţiei noastre internaţionale, diviziile ruseşti s’au şi năpustit asupra Basarabiei, revendicând-o ca pe o provincie rusească şi asupra Bucovinei pe care ne-au luat-o ca… despăgubire!

Dar această dramă nu s’a consumat numai cu noi Românii, ci cu toate popoarele care au frontieră comună cu frontiera occidentală a Rusiei. Ceva mai mult: noi ştim că din primul ceas al ocupaţiei sovietice [ n.n: astăzi dusă la un alt nivel cu voia celor ce pretindeau ca ne sunt “aliaţi strategici”, nu parteneri ai Rusiei! ] au început deportările de Români, aruncând, acolo, departe, în Siberia, pe toţi acei Români, cari erau acuzaţi că-şi iubesc pământul şi neamul. Iar în locul lor urmau să fie aduşi, spre colonizare, mongoli şi asiatici, pentru a fi distrus neamul nostru şi pentru a se asiatiza această provinicie românească şi de aceia europeană. Această dramatică experienţă au trăit-o intens şi Polonezii şi micile popoare baltice şi Finlandezii. Şi proporţiile dramei acestor popoare, care nu au vrut niciodată în sbuciumata lor istorie altceva, decât de a fi lăsate să trăiască în pace, libere şi independente, nu se cunosc nici până azi de oarece numărul deportaţilor şi a celor ucişi, creşte, creşte mereu ( … ) Dincolo de această realitate dramatică, nu mai este nimic; pentru că dincolo de ea este moartea noastră, a Românilor şi a tuturor popoarelor care totdeauna au luptat împotriva slavismului rus, fie că el a avut masca ortodoxismului sau a bolşevismului.

Europa, provincie rusească

Experienţa şi tot trecutul nostru de sbucium ne arată că cel mai mare duşman al nostru, a fost slavismul, care, în repetate rânduri şi sub diferite forme, s’a opus la crearea unui stat român, încercând chiar distrugerea noastră ca popor, pentru că existenţa neamului nostru, această insulă latină într’o mare slavă, încurca toate socotelile spiritului de dominaţie al Moscovei ( … ) Politica imperiului rus, în ceiace priveşte Europa, a fost totdeauna aceiaşi, din epoca lui Petru cel Mare şi de îndată ce, puterea ţarismului în timpul Caterinei a II-a, se întinsese până la Bug şi Nistru şi apoi delà 1812, până la Prut. Ceva mai mult, este proaspătă în mintea noastră atitudinea Rusiei Sovietice după ce, în mod samavolnic, ne-a furat Basarabia şi nordul Bucovinei. Cu acest prilej, Molotov, comisarul pentru afacerile externe, în raportul prezentat consiliului suprem sovietic, a ţinut să precizeze că drumurile Europei sunt deschise pentru U.R.S.S, deoarece armatele roşii se găsesc la gurile Dunării care, după Volga, este cel mai mare fluviu al Europei… Şi deasemeni, cunoaştem foarte bine cererile aceluiaşi Molotov formulate în cadrul întrevederilor avute la Berlin în 1940 privind România. Dar să nu mai insistăm, pentru că este un adevăr stabilit de istorie şi verificat în mod dramatic de noi, de Finlandezi, de Polonezi şi de statele baltice, că Rusia a urmărit să-şi întindă puterea asupra Europei, fie prin revoluţie, fie prin războiu, ori cum.

Dar ce este Europa pentru Rusia?
Dacă privim acest imperiu colosal pe un glob pământesc şi îl comparăm cu Europa, ne întrebăm dacă ne mai putem numi „continent” — Europa noastră. La această întrebare a răspuns lămurit un ofiţer rus din anturajul lui Stalin, luat prizonier, declarând:
În cel mai bun caz, Europa este o mare provincie rusească, un conglomerat de nenumărate state care se bat unele cu altele. Germanii ne-au zăvorit totdeauna poarta spre Europa. Toţi ceilalţi nu însemnează nimic pentru noi. Dacă învingem Germania, atunci stăpânim Europa” [ n.n: astăzi, Germania e mai degrabă o ţară asevită intereselor ruseşti ].
( … ) Ruşii uită însă un mare adevăr: că pe această „provincie” s’a născut cea mai
strălucitoare cultură a lumii şi că dacă din punct de vedere geografic Europa este
o peninsulă a continentului asiatic, din punct de vedere spiritual şi al forţei, ea reprezintă
umanitatea. Iar de acest adevăr se vor convinge şi Americanii, pe care Europenii i-au creiat şi Englezii, pe care tot europenii i-au universalizat ca forţă politică.
Europa, — o provincie rusească…
Poate, oare, crede cineva că geografia va înşela istoria?

Iluzionism european şi realism românesc

Problema eruopeană, pe care o ridică existenţa unei Basarabii româneşti, este dintre cele mai interesante, atât pentru viaţa internaţională cât şi pentru siguranţa frontierelor orientale ale continentului nostru. Deaceia, ea trebue analizată cu multă atenţie pentru ca să nu cădem pradă unui iluzionism politic bazat pe intenţii foarte sincere din parte-ne, dar care nu au şi nu pot avea aceiaşi înţelegere dincolo de frontierele noastre. Aşa fiind, trebue să ne deprindem a judeca această problemă în afară de interesul pur românesc pe care-1 prezintă, care fiind subînţeles nu mai trebue analizat, şi aşa cum se înfăţişează datele echilibrului de forţe europene care, firesc, evoluiază, delà epocă la epocă. Vrem adică să spunem că interesul european nu poate fi invariabil, acelaş, oricând, întrucât evoluiază în raport direct cu importanţa pe care o prezintă această problemă a Basarabiei faţă de acuitatea altor probleme.
Ceiace înseamnă, după cum reiese şi din situarea istorică a problemei Basarabiei faţă de marile puteri, că nu trebue să ne aşteptăm delà alţii, ceiace nu ne putem face noi singuri; că pentru marile puteri, este foarte uşor să dea şi să ia din bunurile altora, în special a micilor puteri; şi că interesul european pentru Basarabia, — de exemplu — este în raport direct cu interesele acestor mari puteri. Adică, Basarabia este judecată în funcţia ei europeană numai dacă marile puteri nu au alte interese, mai importante de apărat. ( … )

Din aceste constatări şi realităţi istorice însă se desprind adevăruri valabile pentru noi Românii, cu putere de lege. Şi anume: atâta vreme cât va exista o forţă armată sovietică, adică rusă, atâta vreme vom fi direct ameninţaţi; după cum nu a fost posibil în trecut, tot astfel nu va fi posibilă nici în viitor, o apropiere politică de Rusia pentru care prietenia înseamnă rapt; nu trebue să facem judecăţi de iluzionism european, ci trebue să gândim în realităţi româneşti ( … ) Pentru că, după cum pentru cultură un popor înseamnă atât cât a creat, tot astfel şi pentru istorie, un acelaş popor, înseamnă, atât cât poate să-şi afirme singur, un drept al lui. Este vorba deci de restabilirea unui principiu în viaţa noastră civică şi spirituală, care se rezumă la voinţa de afirmare proprie împotriva tuturor vrăşmaşilor şi a tuturor obstacolelor. Popoarele nu sunt mari după numărul naţionalilor lor, ci numai după faptele lor. Iar istoria, deşi au scris-o popoarele zise mari. totuşi au făcut-o în bună parte, popoarele zise mici, adică acele care ştiu să afirme cu orice preţ viaţa lor şi sunt chiar în stare să potolească furtunile cele mai puternice care
se deslănţue în orice timp. Căci, întocmai oamenilor şi popoarele sunt ceiace pot fi, adică, sunt, ca expresie metafizică a existenţii lor, ceiace pot afirma ca putere de
luptă şi ca forţă creatoare ( … )

De aceia, politica unui stat poate sprijini alt stat, numai dacă acest sprijin este conform cu interesul acelui stat şi numai dacă prin acel sprijin nu este ameninţat cu desfigurarea, adică cu trădarea propriilor interese ( … ) Şi am explicat chiar acest adevăr cu tot ce a pătimit Basarabia noastră, pe care atunci când eram slabi şi mai mici decât acum, ne-o dădeau şi ne-o luau cei mari, motivând în fel şi chip. Când ne-o luau spuneau că nu aveau încotro, iar când ne-o dădeau spuneau că este un interes european … Aşa fiind, trebue să ne întoarcem către noi înşine. Adică, trebue să ne convingem de adevărul că suntem numai ceiace putem fi şi că unitatea noastră naţională şi teritorială va fi până unde o vom putea apăra. Numai în noi înşine vom afla isvoarele de viaţă. Pentrucă imaginea noastră în lume trebue să o avem mai întâi bine conturată în sufletul şi în conştiinţa noastră.

Să ne întoarcem către noi înşine, — iată legea vieţii noastre morale, din care va rezulta apoi şi legea forţei şi a puterii de creaţie … Aşezat la răscrucea atâtor impérialisme, pe care le-au deslănţuit Ruşii, Otomanii sau Habsburgii, — pământul românesc a avut de suferit cele mai grele şi mai nedrepte încălcări. De aceea, una din constantele invariabile ale politicii româneşti, de acum înainte, trebue să fie lupta de totdeauna împotriva slavismului răsăritean pentru a ne putea apăra fiinţa naţională. Şi este aşa pentru că Rusia se năpusteşte mereu asupră-ne.
Interpretarea românească a tendinţelor vechi şi noi de rusificare a Europei trebue să constitue a.b.c.-ul politicii noastre răsăritene, care-şi trage izvoarele din permanenţa primejdiei rusismului.

____________________________________________

Ortodoxie vs panslavism
Contra amăgirilor de la Kremlin (1)
Contra amăgirilor de la Kremlin (2)
Putin-Versteher: cum extrema-dreaptă și populiștii au făcut din Austria o ramură a Kremlinului
Rusia, o ghicitoare învelită în mister
Eurasia … numele tău e maskirovka!

Publicat în 1917, antihrist, ateism, bolsevism, Bucovina de Nord, Bugeac, comunism, coruptie, Eurasia, Europa, geopolitica, globalism, istorie, marea neagra, marxism, Moldova, politicianism, propaganda, revolutia din octombrie, Romania, Rusia, socialism, Tinutul Herta, Totalitarism, UE, URSS | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 18 comentarii

Tango maskirovka

Vin americanii? Un vechi refren pe care l-au cantat si romanii acum peste o jumatate de veac, luptand ascunsi in munti si sperand ca nu vor fi abandonati in gheara ursului de catre capriciosul aliat . Majoritatea au fost omorati de securitate, iar restul au fost inchisi si torturati si familiile lor exilate si hartuite. Taranii ii ajutau dupa puterile lor nu ca sa primeasca preturi de specula pe mancare, dupa cum scrie Bogdan Barbu in cartea sa cu acelasi titlu, ci in credinta ca vor scapa de comunism. Dupa domnul Barbu bridge-ul era un joc de carti popular in Romania comunista cu care populatia dezamagita isi petrecea timpul, fara indoiala intre schimbul doi la fabrica si coada la Alimentara.
Asa incat il recomandam calduros kurzilor, care au in fata lor o lunga perioada de timp in care sa-l invete. Poate ar fi trebuit sa-l invete mai demult, sau cel putin sa nu se mai increada in promisiunile americanilor care i-au tradat de opt ori in decurs de un secol, dar obiceiurile vechi sunt greu de dezvatat – ca si la romani care de doua sute de ani sunt periodic atacati si jefuiti de Rusia si tot se mai gasesc fraieri care sa creada ca lupul si-a schimbat naravul.
https://theintercept.com/2019/10/07/kurds-syria-turkey-trump-betrayal/

In situatia kurda, o oarecare cronologie a recentelor evenimente ajuta sa intelegem dansul marilor puteri.
Deci, dupa cum scrie ziaristul pro-rus Thierry Meissan, (poate scapand porumbelul pe gura), in 16 septembrie Rusia, Turcia si Iranul se inteleg in secret sa readuca pe kurzii care au luptat de partea americanilor inapoi in bratele lui Assad. „Întoarcerea kurzilor sirieni aliați cu SUA în plinul autorității siriene ar putea fi condusă de Iran, ai cărui kurzi s-au infiltrat cu răbdare în comanda YPG.”
https://www.voltairenet.org/article207820.html
Porumbelul e secret fiindca occidentul, cu exceptia lui Trump n-a stiut nimic, decat ca se discuta despre o zona de frontiera intre Turcia si Siria.

Curand dupa asta, Turcia anunta pe Trump ca va ataca Siria. Trump retrage a doua zi trupele americane, luand in surprindere pe toata lumea inclusiv aliatii si sfatuitorii sai militari. Turcia incepe imediat atacul cu bombardamente masive asupra pozitiilor kurde. Prizonieri IS scapa dar Trump nu e ingrijorat fiindca ei „se vor duce in Europa”.

Nici Ungaria nu e ingrijorata de asta, desi lupta contra imigrantilor musulmani face parte din sloganul electoral al lui Orban.
http://abouthungary.hu/blog/hungarians-oppose-immigration-want-to-preserve-european-christian-culture-and-we-have-our-reasons/
Si nu doar ca blocheaza rezolutiile comune UE ci asigura Turcia de suportul ei. Poate Macaristanul si-a descoperit in sfarsit radacinile turkmene si abandoneaza pretentiile la Transilvania in favoarea stepelor strabune asiatice.
https://tr.sputniknews.com/turkiye/201706301029089414-macaristan-basbakani-orban-erdogan-gorustu/

Intr-o saptamana kurzii anunta ca se predau si trec de partea Siriei sustinute de rusi. Armata rusa ocupa bazele militare evacuate de rusi.
„Auxiliarii armatei turce, în general miliții turcomane care poartă pavilionul „Armatei Siriene Libere” sau „Armatei Naționale Siriene”, continuă lupta împotriva kurzilor YPG, în principal la vest de Rojava.
Armata arabă siriană a eliberat aproape tot teritoriul care fusese ocupat de Statele Unite și lăsat să administreze sub numele de Rojava.
Peste 250.000 de oameni fug de lupte. Un flux neîntrerupt ajunge în Kurdistanul irakian.”
https://www.voltairenet.org/article207959.html

Uzina Lafarge din Siria este bombardata de doua avioane si ia foc, dupa cum declara colonelul Myles B. Caggins, purtatorul de cuvant al coalitiei internationale impotriva Daesh. Dar toate ziarele pro-ruse, inclusiv cele iraniene de stat, sustin ca NATO sau francezii si-au bombardat propria uzina. Thierry Meissan gaseste chiar legaturi intre aceasta actiune si Hillary Clinton, care fara indoiala este capo di tutti capi mondial fiindca nimic n-a mai ramas care sa nu fie legat de ea in ultima vreme, incepand cu Pizzagate lansata de fiul generalului Flynn, meseanul lui Putin.

Secretarul general al NATO, Jens Stoltenberg viziteaza Turcia. Este acuzat de delegati ca a fost prea bland cu Erdogan.
„Apărut la Londra în cadrul unei sesiuni plenare a Adunării Parlamentare a NATO, un organism format din delegații din legislatura statelor membre, Stoltenberg a declarat că a exprimat îngrijorări profunde președintelui turc Tayyip Erdogan atunci când l-a văzut vineri vineri la Istanbul.
(…) Însă în timpul unei sesiuni de întrebări și răspunsuri după discursul său, Stoltenberg s-a confruntat cu observații solide ale mai multor delegați, în special a celor din Franța și Belgia, ambele țări în care au avut loc atacuri mortale legate de statul islamic.
Christian Cambon, membru al Senatului francez, a declarat că situația este inacceptabilă și a sugerat că Stoltenberg este prea moale pentru Turcia.
‘Am fost surprinși de tonul declarației dvs. la Istanbul, trebuie să vă spun. A fost asta în consultare cu marele nostru aliat american?’, a intrebat Cambon in aplauzele unora dintre ceilalți delegați.”
https://www.usnews.com/news/world/articles/2019-10-14/natos-stoltenberg-defends-approach-to-turkeys-syria-offensive

Cine castiga din toata aceasta debandada ? Desigur cine are interesul ca sa dezbine si sa stapaneasca.
„Neintelegeri au apărut în alianța militară dupa ce membrul NATO Turcia și-a început ofensiva în Siria săptămâna trecută, guvernele țărilor UE care sunt, de asemenea, membre NATO suspendând vânzările de arme către Turcia.”
https://www.usnews.com/news/world/articles/2019-10-14/natos-stoltenberg-defends-approach-to-turkeys-syria-offensive

Oyster

Publicat în America, Asia, ateism, capitalism, comunism, coruptie, globalism, liberalism, marxism, politicianism, Rusia | Etichetat , , , , , , , , , , | 6 comentarii

Spre neuitare

Cu profund respect ne înclinăm în fața generației ce a păstrat vie flacăra credinței creștine în temnițele ateo-bolșevice. În lumina crucii, înveșmântați în tricolor, martirii și eroii generației fără de tinerețe s-au împotrivit slugilor comuniste ce slujeau regimul demonic adus pe meleagurile noastre de tancurile sovietice.

Prezentam fragmente din cartea NOI NU AM AVUT TINEREȚE – CRONICA REZISTENȚEI ANTICOMUNISTE 1945 – 1989, ediția a II – a. ASOCIAȚIA FOȘTILOR DEȚINUȚI POLITICI DIN ROMÂNIA – FILIALA ALBA. Editura Altip, Alba Iulia, 2005.

Trăind în ținuturile din care au răsărit Horia și Avram Iancu, mulți au moștenit de la ei tăria de a lupta numai pentru a-și vedea neamul bucurându-se de drepturile lui firești și tara liberă, fără să pretindă recunoștință și recompense, fără să se gândească să se înzorzoneze cu decorații și diplome. ( … ) Am ținut apoi să spulberăm “caracterizarea” batjocoritoare făcută de Hrusciov în timpul evenimentelor din Ungaria anului 1956, care afirma că “mămăliga românească nu explodează ca gulașul unguresc”. De fapt se știe că în acel timp, în munții României se purtau de multă vreme, lupte armate între trupele de securitate și “haiducii” anticomuniști înrolați voluntar în “Armata Națională Română”.
Aceste lupte, cu tot tragismul lor, au mai continuat încă doi ani, până în 1958, prin grupurile de rezistența din Munții Făgăraș (comandate de Ion Gavrilă Ogoranu și frații Arnăuțoiu), din Munții Apuseni (sub comanda avocatului Leon Șușman și a căpitanului Diamandi), din Munții Dobrogei, Bucovinei și Olteniei și din alte locuri.

A explodat însă și mămăliga românească prin marile demonstrații studențești de la Timișoara, Cluj, București și Iași, reprimate sălbatic, iar mămăliga românească a hrănit timp de zece ani pe cei ce duceau lupta armată împotriva regimului comunist, singura rezistență armată din întreg “lagărul socialist”, patronat de sovietici în Estul Europei.
Armata Națională de Rezistență a fost recunoscută și de democrațiile occidentale, care în mai multe rânduri au încercat, prin parașutarea de români din diaspora, gata de sacrificiu, să-i întărească rândurile și să-i mărească eficiența. ( … ) Trebuie de asemenea să nu se uite că în județul Alba au început, înainte de alegerile din 1946, arestările de intimidare ale fruntașilor partidelor politice naționale și democrate (avocatul Aurel Zgâia, avocatul Traian Mârza, comerciantul Dumitru Șandru și mulți alții).

Tot securitatea din Alba Iulia, încă din anul 1948, a trecut la asasinarea oponenților, cum e cazul studentului în drept Sabin Solomon. Elevii de liceu din Alba Iulia, în entuziasmul lor juvenil, organizându-se, au format chiar un guvern anticomunist. Organizația lor a fost aspru reprimată, prin condamnarea a peste 35 de tineri, cu vârste cuprinse între 14 și 18 ani, la ani grei de temniță (între 6 și 25 de ani, lotul Munteanu). Studențimea ținutului a contribuit cu efective importante de luptători și opozanți, unii chiar cu arma. Mulți au căzut în lupte sau au fost asasinați după arestare (Alexandrina Pop, Ștefan Popa și alții).

( … ) Trecutul religios, cultural și național al Bălgradului ortodox a fost pus sub obroc. A fost sacrificată și sortită înăbușirii și flacăra de cultură și conștiință națională care ardea în Blajul greco-catolic. Lui Avram Iancu i s-au căutat pete și păcate, ca să fie marginalizat și uitat. Sala Unirii celei Mari de la 1918 a fost prefăcută în sală de dans. Ținutul Albei, cu unitatea sa istorică și culturală, a fost împărțit în patru “regiuni administrative” și a ajuns un ținut de margine, fără nici o importanță, lăsat să se zbată într-o slabă dezvoltare economică.

Regimul comunist a ridicat închisoarea din Aiud la rangul de “gropar” al intelectualității românești. Aici au pierit, aruncați în gropi comune, floarea Armatei Române, mari comandanți de oști din cele două războaie mondiale, preoți cu mult har, profesori universitari renumiți, medici, avocați, gânditori, studenți și elevi, precum și mulți țărani și muncitori. În domiciliile obligatorii din Bărăgan au fost “strămutați”, fără nici o judecată, familiile celor arestați, în special a celor ce au luptat în munți, sau au susținut prin ajutoare această luptă. ( … )

Am stăruit mai mult pe latura suferințelor, chinurilor, schingiuirilor și exterminării la care au fost supuși cei ce au trecut prin anchetele, închisorile și lagărele Gulagului comunist, nu ca să iscăm compătimire, nici să lăudăm, ci să facem cunoscută barbaria regimului comunist, pentru ca urmașii să știe adevărata față a ideologiei marxiste, ca să nu mai cadă în mrejele ei nimicitoare de caractere, de principii, de tradiții și de credințe, pornite să uniformizeze, printr-un colectivism macabru, năzuințele oamenilor spre progres moral, social, cultural, economic și politic. ( … )
Lupta noastră împotriva comunismului nu a început spontan, nu a izbucnit ca un vulcan și nu s-a purtat fără să i se cunoască urmările pentru țară, pentru societate, pentru noi înșine. Am avut și exemplul înaintașilor noștri, al României, care a fost prima țară din lume care a luptat cu arma în mână împotriva bolșevismului ( … )

Dacă virtutea luptei am moștenit-o, cu asumarea ei ne-a deprins istoria românească, care ne-a învățat că cele mai multe rele vin din răsărit, că și atunci când vin din apus ne sunt aduse de confruntările politice, economice sau militare dintre răsărit și apus. Belele din răsărit se știu; năvălirea barbarilor, ciuntiri teritoriale, ocupări ale pământului Țărilor Românești. Istoria ne-a mai dezvăluit că în apărarea adevărului și drepturilor noastre să nu așteptăm ajutor de la alții, să nu nesocotim urmările și să ne avântăm și singuri în luptă. Aceasta, deoarece, de la Aurelian încoace, apusul ne-a părăsit mereu când am fost la strâmtoare; și nu numai când am fost la strâmtoare, ci și atunci când, prin munca și lupta noastră, am fost scuturi de apărare ale “acelui apus”, cum zice Eminescu. Această părăsire a noastră, această nepăsare față de nevoile noastre, această lăsare a nostră în ghearele năvălitorilor porniți să distrugă civilizația creștină, apusul a plătit-o, uneori, destul de scump. ( … )
Mircea Eliade ne amintește două fapte cu urmări catastrofale pentru apus, din cauza nesocotirii nevoilor nostre: Ștefan cel Mare, nu numai că nu a fost ajutat, ci împotriva lui, uneori s-au aliat neamuri creștine cu turcii, acesta fiind nevoit să se ridice singur, ca un zid, împotriva necredincioșilor și a înaintării lor spre apus. Ca, numai după 20 de ani de la moartea lui – Europa rămânând fără scutul românesc – turcii să cucerească Budapesta prin lupta de la Mohaci (1526). Pe Mihai Viteazul nu numai că nu l-au ajutat, dar i-au tăiat capul, ca la 80 de ani după această mârșăvie, turcii să ajungă sub zidurile Vienei. Iar salvarea ei și a Europei s-a datorat unui domnitor român, Cantacuzin, care, deși era vasal turcilor, a întârziat să-și alăture oștirea lor, întârziind și atacul, lăsând astfel răgaz polonezilor să vină în ajutorul austriecilor.

Cum am fost părăsiți după al doilea război mondial (la Teheran, la Yalta, la Moscova și Potsdam și chiar la Conferința de Pace de la Paris din 1946) știm toți, suferind și trăind urmările. ( … ) Trebuie să se știe că lupta armată împotriva bolșevismului s-a purtat pe întreg teritoriul României, nefiind localizată numai în anumite ținuturi. A fost însă mai dârză, mai puternică și mai îndelungată în munți, fiindcă munții au fost totdeauna ocrotitorii românilor în vremuri de bejenie. Multora li se va părea această luptă armată o nebunie; unii vor zice că este o copilărie. Cum și-au închipuit “o mâna de exaltați” că vor putea stăvili revărsarea puhoiului mongoloid sovietic peste România și mai departe peste Europa? Cum au crezut niște “flăcăiandri bezmetici” că vor putea, cu puștile lor ruginite, învinge armata de securiști, bine echipată și instruită, trimisă împotriva lor? Cum au îndrăznit atâtea mănunchiuri de simțire creștinească și românească să spună, cu arma în mână, minciunii că-i minciună, tiraniei că-i tiranie, trădării că-i trădare și celor fără de Dumnezeu că nu-s nici măcar oameni, ci slugi diavolești ale celei mai malefice ideologii și puteri pământești ivită vreodată în lume?

(… ) Au acceptat, totuși, lupta pentru a ține trează conștiința națională, pentru a întreține nădejdea în mântuirea neamului, credeau că tot trebuie să vină odată și libertatea care să ne găsească pregătiți pentru a rușina, cum scrie în Biblie, pe cele ce se cred tari, prin cele slabe, pentru a dovedi celor îngâmfați că “mămăliga românească” poate și să explodeze și să lupte până la jertfa supremă, atunci când ființa națională este în primejdie, când credința strămoșească este batjocorită și când persoana umană, cea făcută după chipul și asemănarea lui Dumnezeu, este terfelită, înrobită și golită de personalitate, fiind coborâtă la treapta de unealtă docilă, manevrată prin frică și teroare, prin raționalizarea nevoilor biologice (i s-a impus și câte calorii are voie să asimileze zilnic) și prin îngustarea orizontului spiritual, dictându-i-se ce trebuie să creadă, ce are voie să citească, obligând-o să-și ascundă gândurile, să-și standardizeze trebuințele, să-și îngroape idealurile.

Publicat în antihrist, ateism, bolsevism, comunism, coruptie, eroi romani, Europa, istorie, marxism, nationalism, Romania, Rusia, Siberia, socialism, Totalitarism, Transilvania, UE, Ungaria, unguri, URSS, vesnicie | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii

Propaganda rusă și conexiunile ei militare din America (3)

Ghici cine vine la cină cu Putin

Cina din decembrie 2015 care sărbătorea zece ani de la inființarea rețelei de televiziune rusești RT a fost un eveniment plin de vedete. La un hotel luxos din Moscova, președintele Vladimir Putin și o serie de celebrități rusești au ridicat paharul în cinstea unui canal de știri susținut de stat, pe care serviciile de informații americane îl numesc organul Kremlinului.

Și lângă Putin, la masa de frunte, pe scaunul de onoare, era un american. Generalul (în retragere) Michael Flynn, care ulterior va deveni consilier pentru securitate națională a lui Donald Trump, era deja sfătuitor în campania prezidențială a lui Trump, când a fost plătit 45.000 de dolari pentru a vorbi la gală.

„Nu este o coincidență că Flynn a fost plasat lângă președintele Putin”, a declarat Michael McFaul, ambasadorul american la Moscova din 2012 până în 2014 și acum analist la NBC News. „Flynn a fost considerat un consilier apropiat al lui Trump. De ce altfel l-ar dori acolo?”

Excursia lui Flynn la Moscova, la fel ca și ciudatele sale convorbiri telefonice cu ambasadorul rus, au fost bine raportate. Dar cine a mai venit la cină pe 10 decembrie 2015? O recenzie a NBC News despre videoclipuri și fotografii de la gala RT arată o adunare de foști spioni, amici și oligarhi, împreună cu jurnaliști prietenoși și un alt american.

Flynn a fost una dintre cele 10 persoane de la masa principală, inclusiv conducerea superioară a Kremlinului. Trei dintre ruși, inclusiv Putin, erau la acea vreme sub sancțiuni din partea Statelor Unite pentru rolul lor în anexarea Crimeei.

Serghei Ivanov, șeful de personal al lui Putin la acea data, ședea vizavi de Flynn. Fost general KGB care, la un moment dat, a condus operațiuni KGB în Africa, a ocupat, de asemenea, și postul de ministru al apărării și viceprim-ministru. Ivanov fusese sub sancțiunile americane și europene de un an și jumătate la data cinei.

Alături de Ivanov era Dmitry Peskov, purtătorul de cuvânt al lui Putin, dar, mai important, consilierul său de securitate națională de facto, dupa cum spun oficialii americani. Ca aproape toată lumea la masa de frunte din seara aceea, vorbește perfect engleza.

În dreapta lui Putin, la două locuri de Flynn, stătea Alexey Gromov, șeful de personal adjunct al lui Putin. Informațiile americane consideră că Gromov este propagandistul șef al lui Putin. Conform raportului Comunității de Informații din 6 ianuarie privind interferența rusă în alegerile din SUA, „Gromov supraveghează acoperirea politică la TV si are întâlniri periodice cu managerii media, unde împărtășește informații clasificate și discută planurile de acoperire a acestora”.

De asemenea, el a fost acuzat de serviciile de informații din USA că „a ordonat atacuri media asupra figurilor din opoziție”. A lucrat direct pentru președintele rus, mai întâi în Biroul de presă, apoi ca atașat de presă și, din 2008, în calitate de adjunct al șefului de personal. Și el era pe lista sancțiunilor europene și americane în ziua cinei.

După ce Putin s-a ridicat să-și spună discursul, locul său de partea lui Flynn a fost luat de Margarita Simonyan, redactorul-șef al RT. Ea este si redactor-șef al Rossiya Segodnya, o agenție de știri rusă deținută și operată de stat, creată de Putin. Prietena personala a lui Putin, ea a lucrat într-una din campaniile sale prezidențiale, înainte de a fi aleasă de Gromov pentru conducerea RT. Evaluarea serviciilor de informații din USA a RT o prezintă pe Simonyan drept persoană principală, împreună cu Gromov, angajându-se în „războiul informațional” împotriva politicilor din USA. Ea este descrisă drept „strâns legată, controlată de Kremlin”.

În discursul său de la cină, Putin a lăudat RT pentru obiectivitatea sa, pretinzând că nu are nici o influență asupra canalului TV.

De asemenea, la masa principală au fost trei politicieni occidentali. Willy Wimmer, fost membru al Bundestag-ului german, care este adesea critic cu politica externă a Statelor Unite; Cyril Svoboda, fost viceprim-ministru, ministru al afacerilor externe și ministru de interne al Republicii Cehe și Jill Stein, candidată de două ori la președinția USA din partea Partidului Verde, singurul american în afară de Flynn la masa principală.

Campania din 2016 a lui Stein a fost puternic promovată de RT. Ea n-a vorbit prea multe despre cina de la RT, dar într-un interviu acordat NBC News în toamna trecută, a refuzat întrebări cu privire la apariția ei și în schimb a contestat media americană pentru că nu a acordat atenție campaniei sale, în timp ce RT i-a acordat mult mai multă atenție.
(…) (Stein a făcut destul de mult pentru a ajuta Rusia să își atingă obiectivele. Totalul voturilor ei în statele cruciale din Pennsylvania, Wisconsin și Michigan a fost mai mare decât marja de înfrângere a lui Clinton și, în mod cert, a refuzat lui Clinton o victorie a Colegiului Electoral.)

Dincolo de masa de frunte, oligarhii din Rusia ocupau multe dintre locuri.

(…) Flynn fusese deja un invitat frecvent la RT în lunile anterioare mesei. Într-un interviu cu Dana Priest de la Washington Post, în august 2016, Flynn a vorbit despre motivul pentru care a acceptat un astfel de rol principal. El a spus că nu a cerut-o, că rușii l-au așezat lângă Putin.
„Am fost unul dintre oaspeții de acolo … Câteva personaje interesante. Am considerat că este o oportunitate grozavă pentru a învăța. Unul dintre lucrurile pe care le-am învățat a fost că Putin nu are respect pentru conducerea Statelor Unite. Nu pentru Statele Unite, ci pentru conducere.”

Când Putin și-a încheiat discursul în acea seară, Flynn a fost printre primii care au sărit în picioare și au aplaudat. În anul de după cină, RT a făcut parte din încercarea fățișă a guvernului Putin de a influența alegerile din SUA, potrivit Comunității de Informații din SUA. În raportul din ianuarie 2017 privind interferențele rusești, IC a discutat în amănunt rolul rețelei.
https://www.nbcnews.com/news/world/guess-who-came-dinner-flynn-putin-n742696

Anchetatorii Rusiei din Senat sunt interesați de Jill Stein

Două comisii ale Senatului care sondează ingerința rusească în alegerile prezidențiale din 2016 au solicitat acum materiale legate de campania candidatului Partidului Verde, Jill Stein.
De ce sunt interesați anchetatorii de Stein? Ecologista, o promotoare a unor relații mai bune cu Rusia, a fost o favorita Kremlinului de la prima ei candidatură la președinție în 2012. A apărut în mod regulat la televiziunea rusă de stat, inclusiv RT, și a stat vizavi de președintele rus Vladimir Putin la o cină de gală din 2015.

„Suportul rus pentru Jill Stein n-a fost subtil”, a spus Andrew Weiss, un expert în Rusia de la institutul Carnegie pentru Pace Internațională.
„Instrumentele de propagandă ale statului rus, precum RT, au avut o buna oportunitate cu atacurile ei stridente asupra instituției politice a Statelor Unite și păreau să lucreze foarte apropiat.”

Clint Watts, un analist NBC News, care a urmărit imixtiunea alegerilor ruse la Institutul de Cercetare a Politicii Externe, a declarat că agențiile de informații din Rusia „au căutat să joace în ambele părți ale spectrului politic pentru a-l ridica pe Trump și a reduce rata de participare pentru Clinton”.

Watts a adăugat: „În stânga, din punct de vedere politic, au căutat să-i descurajeze pe alegătorii lui Bernie Sanders să nu meargă la urne și să sporească participarea la Stein”.

Se pare că Stein a jucat un rol în negarea președinției pentru cea mai puțin preferată candidată a Kremlinului, Hillary Clinton.
Michael McFaul, fost ambasador al SUA în Rusia și analist NBC News, a declarat că Stein „a influențat cu siguranță rezultatul alegerilor [din 2016], având în vedere că rezultatul a fost decis în trei state și de 78.000 de alegători”.
În ciuda primirii a doar 1,07 la sută din totalul voturilor naționale, prezentarea ei în statele cruciale din Pennsylvania, Wisconsin și Michigan a fost mai mare decât marja de înfrângere a lui Clinton și, în mod cert, a refuzat lui Clinton o victorie a Colegiului Electoral.

McFaul a spus că interesul presei de stat din Rusia pentru Stein se potrivește cu o politică de subliniere a disidenței în USA. „RT a promovat și de multe ori a exagerat importanța liderilor politici terți și a mișcărilor sociale marginale din Statele Unite, cu scopul de a agrava tensiunile sociale din Statele Unite,” a spus el.
Weiss a spus că declarațiile de politică externă ale lui Stein sunt, de asemenea, în sincronizare cu interesele rusești. „O parte din retorica virulentă pro-rusa a lui Stein abia a atras atenția. Subiectele ei de discutie cu privire la problemele fierbinți precum războiul din Ucraina arată ca și cum a citit un scenariu furnizat de Kremlin.”

În timpul campaniei din 2016, Stein a fost favorită de RT și Sputnik, cele două posturi de știri în limba engleză, deținute de guvern, care au fost identificate de informațiile americane ca o mare parte a efortului rus de a influența alegerile prezidențiale americane. Comunitatea de informații din SUA a numit cele două canale de stiri parte a „mașinii de propagandă a Rusiei”.

Concret, potrivit raportului Comunității de Informații privind interferența rusă la alegerile americane din ianuarie 2017, critica RT asupra alegerilor din USA este „ultima fațetă a mesajelor sale anti-USA, mai largă și de lungă durată, menită să submineze încrederea telespectatorilor în procedurile democratice din USA și subcotarea criticilor americane față de sistemul politic al Rusiei.”

Stein a avut numeroase apariții pe RT și Sputnik atât în campaniile din 2016 cât și în 2012, când a participat la o dezbatere prezidențială a candidaților terți sponsorizați de RT. O căutare în arhivele RT și Sputnik arată peste 100 de povești, atât online, cât și la TV, simpatizând cu Stein și Partidul Verde.

(…) RT a remarcat, de asemenea, că în săptămânile de închidere ale campaniei, Stein a sugerat că Hillary Clinton ar putea conduce SUA într-un război nuclear cu Rusia.
„În ceea ce privește problema războiului și armelor nucleare”, a spus Stein, după cum a raportat RT, „politicile lui Hillary sunt de fapt mult mai înfricoșătoare decât ale lui Donald Trump care nu vrea să meargă la război cu Rusia”.

Ea s-a folosit de RT până și pentru a ajuta la lansarea campaniei sale din 2016 pentru președinte. Și-a anunțat decizia de a forma “exploratory committee” (grup de inițiativă) în cadrul programului RT „Redacted Tonight”, bazat în SUA, în februarie 2015.
De asemenea, Watts remarcă faptul că nu au fost doar organele de propagandă fățișă ale Rusiei care au sprijinit-o pe Stein. El spune că rușii și-au folosit „armata de troli” și bot-urile generate de computer pentru a plasa reclame pro-Stein pe Facebook și tweet-uri pe Twitter.

E notoriu că Stein a ajutat la sărbătorirea a zecea aniversare a RT la Moscova în decembrie 2015, participând la un seminar de politică externă și a luat masa cu Putin și fostul director al Agenției de Informații pentru Apărare, Michael Flynn.
Ea și Flynn, care s-a declarat vinovat recent pentru acuzația de a fi mințit FBI, au fost singurii doi americani la masa de frunte.

(…) Atât RT, cât și Sputnik au înfățișat-o adesea pe Stein ca o victimă a mass-mediei din USA, invocând lipsa acoperirii candidaturii sale.
Acum anchetatorii chestiunii rusești și-au îndreptat atenția asupra lui Stein.
În iulie, Comitetul judiciar din Senat a cerut fiului președintelui Trump, Donald Jr., toate comunicările dintre fiul președintelui Trump și o serie de alții, inclusiv Stein.
În noiembrie, Comitetul de Informații al Senatului a cerut lui Stein și Partidului Verde „documente referitoare la ingerința la alegerile din 2016”, potrivit unui purtător de cuvânt al lui Stein.
https://www.nbcnews.com/news/us-news/why-are-senate-russia-investigators-interested-jill-stein-n831261

[ Aici e unul dintre „actorii” (pro) ruși care o „vota” pe Stein în 2016 (presupus militar): https://disqus.com/by/illyak/
dincoace în rol de „naționalist alb” și „neo-Nazist” care în mod ciudat cunoștea colinde românești: https://disqus.com/by/nyashmyash88/ ghinionul lui că își exprima exact aceleași preferințe muzicale și pentru mâncarea asiatică în ambele conturi ]

Oyster

______________________________________________

Propaganda rusă în America de Nord și conexiunile ei militare

Conexiunile militare ale propagandei ruse în America

Publicat în America, capitalism, comunism, coruptie, globalism, politicianism, Rusia, Totalitarism | Etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , | 3 comentarii