Nu uitaţi! Nu iertaţi!

După încheierea celui de-al doilea război mondial, moara demonilor roșii măcina la capacitate maximă națiunile aflate sub cizma URSS – imperiul crimei instituționalizate. În moară au fost aruncate și sufletele și trupurile românilor din Basarabia, Bucovina și Herța. Pe fundalul secetei, autoritățile sovietice instituie foametea, fapt ce a generat fenomenul de canibalism! Deși nu a atins proporțiile de la Nazino, fenomenul totuși a existat chiar dacă s-a limitat la 34 de cazuri.

Domnul Alexandru Moraru, istoric și arhivist, ne oferă date relevante. Cităm din cartea domniei sale “În labirintul documentelor secrete” apărută în 2017:

În anul 1947 situaţia s-a dramatizat din toate punctele de vedere. Ruinele războiului, ocupaţia sovietică au fost suplinite de seceta şi foametea organizată de autorităţile noii puteri, care au dat naştere monstruosului fenomen de canibalism ( … ) Am pregătit acest material în speranţa de a contribui la lichidarea unei boli, care a devenit cronică. Ea se numeşte scleroză sau lipsa de memorie istorică. Deşi generaţia în etate ţine minte că pe timpul sovieticilor pîinea costa 16 copeici, uită, în schimb, de rusificare, de sutele de mii de oameni distruşi moral sau fizic, deportaţi sau aruncaţi în gropi cu var, pentru a se descompune de vii. Uită de foametea organizată de „autorităţile” sovietice în anii 1946-1947, de sutele de mii de morţi în urma acestor măsuri. E foarte greu de imaginat că în R.Moldova, unele case erau „sigilate”, pe ele fiind afişată inscripţia „Toţi au murit”. Copiii erau vânaţi de pe străzi, aduşi în case, omorâţi şi mîncaţi. La Arhiva Naţională a R. Moldova, în fondul Procuraturii RSSM se păstrează un dosar şocant. Am extras din acest dosar un singur document cu anexă. El vede lumina tiparului pentru prima dată. Nu credem că e nevoie de vreun comentariu.
Alexandru Moraru, istoric.

https://mazarini.files.wordpress.com/2017/10/0_coperta_cartea_65.jpg

ÎNGROZITORUL AN 1947

(din dosarul strict secret:009)

009-243
13.II.47 Procurorului General al URSS
tov. Gorşenin C.P.

Raport special „Despre situaţia grea
a populaţiei din RSS Moldovenească”

Prin prezentul, consider de datoria mea să vă informez despre următoarele:
Din cauza secetei şi a neroadei, în Republică s-au creat condiţii extrem de dificile privind situaţia alimentară, care au adus complicaţii populaţiei, îndeosebi de la sate, în consecinţă – înbolnăviri de distrofie în masă, creşterea mortalităţii şi a cazurilor de canibalism.
Din informaţia netotalizată, pînă la 5 februarie 1947 în Republică s-au înregistrat 213.000 bolnavi de distrofie, dintre care copii de vîrstă pînă la 4 ani – 39.000, de la 4 la 14 ani – 33.000 oameni. Au fost instalate 14.000 paturi în barăci temporare. În total au decedat 9.000 oameni.
Numărul bolnavilor şi al decedaţilor creşte din zi în zi. De exemplu de la 1 februarie pînă la 5 februarie, numărul bolnavilor de distrofie a crescut cu 24.000 de oameni, în aceste cinci zile au decedat 2.000 oameni. Au fost depistate 34 cazuri de canibalism (certificatele cu descrierea amănunţită se anexează). Republica a primit un ajutor considerabil din partea guvernului URSS. Au fost date dispoziţii procurorilor judeţeni, orăşeneşti şi raionali a controla cum a fost împărţit acest ajutor destinatarilor.
Ţinînd cont de situaţia creată în Republică, din zi în zi creşte criminalitatea: banditism, furturi, omoruri ş.a. Toţi procurorii au primit dispoziţii pentru a activiza lucrul cu crimele nedescoperite. Drept consecinţă a situaţiei, s-au supraîncărcat închisorile şi camerele de arest preventiv ale miliţiei.
La 6 februarie 1947 a fost adoptată o hotărîre a Biroului CC al PC (b)M, în care se menţionează creşterea criminalităţii în legătură cu problema alimentară şi au fost preconizate măsuri de acordare a ajutorului organelor MAI din partea organelor de partid şi sovietice şi chiar a populaţiei pentru apărare şi pentru intensificarea luptei cu criminalitatea.

Aceste lucruri am avut de relatat. Anexă pe 6 file.
Procurorul RSS Moldoveneşti
consilier în Justiţia de Stat
Colesnic.

Certificat despre cazuri de canibalism
în Republică către 10 februarie 1947

Judeţul Chişinău

1. La 23 decembrie, anul 1946, locuitorii satului Mileştii Mici, raionul Chişinău, Stici Eudochia Constantinovna, născută în 1910, moldoveancă şi Popov Vera Ivanovna, născută în 1914, moldoveancă, în complicitate au tăiat şi întrebuinţat ca hrană pe fiica lui Stici, Stici Maria Petrovna, în vîrstă de 10 ani. Au avut intenţia de a o tăia pentru acest scop şi pe fiica lui Popov, iar apoi pe a doua fiică a lui Stici – Nina, de 14 ani, dar ultima a fugit din casă. Stici şi Popov sînt bolnave de distrofie.
2. La 17 ianuarie, anul 1947, în satul Caracui, raionul Cotovsc, ţăranca săracă, Şveţ E.E., a plecat la punctul de repartizare a produselor, lăsînd acasă copiii: Serghei de 11 ani, Maria, de 8 ani, Vasile de 5 ani şi Vasilisa de 2 ani. În lipsa mamei, fiul mai mare, Serghei, a omorăt-o pe sora sa de 2 ani, iar părţile moi ale corpului le-a fiert şi mîncat cu ceilalţi copii. Toţi copii sunt bolnavi de distrofie de gradul 2 şi 3, anterior, ei mîncaseră carne de pisici şi câini.
3. La 20 ianuarie, anul curent, locuitoarele satului Minjir, raionul Bujor, Magurcean Nina Antonovna şi Grincovscaia Axinia Antonovna s-au înţeles între ele şi l-au răpit pe băieţelul Ţîrşin Denis, de 9 ani, apoi l-au adus acasă la ele, l-au tăiat şi mîncat. Mangurcean N.A. şi Gruncovsacia A.A., născute în 1917 şi respectiv 1925 moldovence, au fost arestate.
4. La 22 ianuarie 1947, locuitorii satului Mileşti, raionul Cotovsc, Şcarevnea Stepan Stepanovici, născut în 1912, moldovean, ţăran sărac, în complicitate cu sora sa, Graur Anastasia Feodorovna, în vîrstă de 48 de ani, au omorît-o pe fiica ei de 3 anişori, Parascovia, şi au mîncat-o. Peste cîteva zile, cu acelaşi scop, Şcarevnea a omorît-o pe sora sa, Graur A.F. În ianuarie curent, Şcarevnea a adus în casa sa patru cadavre de adolescenţi, dintre care unul l-a consumat drept hrană, altul l-a dat lu Şcarevnea Vera Antonovna, care locuieşte în vecinătate cu el, iar două cadavre ale unor fetiţe între vîrste de 7-10 ani, le-a tăiat în bucăţi şi le-a dus în satul Cigherleni. În afară de acestea, tot în casa acestui individ a fost găsit cadavrul unui adolescent de 14 ani fără cap, mîini şi picioare, ascuns în sobă, fiind învelit cu nişte haine. Şcarevnea este sănătos fizic, a primit deseori raţie alimentară, pe care, parţial, o vindea, Şcarevnea a fost arestat.
5. La 27 ianuarie 1947, locuitorul s.Sofia, raionul Bujor, Cazac Pavel Vasilevici, născut în 1904, în comlicitate cu fiul său Alexandru, născut în 1931, şi Petrudin – 1933, au invitat în casa lor pe adolescentul Cristea Vaşcu Horolovici, născut în 1934, l-au tăiat şi consumat ca hrană. Cazac a fost arestat.
6. La 28 ianuarie curent, adolescentul de 15 ani, Romanciuc Semion Gavrilovici, întorcîndu-se de la piaţă din satul Bujor, a hotărît să înnopteze la cunoscuţii săi, Romanciuc Ivan Vasilevici, în vîrstă de 15 ani, şi fratele lui Romanciuc, Grigore Vasilevici, de 12 ani, care trăiau împreună cu mama lor Romanciuc Maria Dmitrevna, în vîrstă de 40 ani, ţărancă săracă. Noaptea, fraţii Romanciuc l-au omorît pe Romanciuc Semion şi l-au mîncat.
7. La 24 ianuarie curent, locuitorii satului Mileştii Mici, judeţul Chişinău, Chihai Constantin Alexandrovici, născut în 1927, ţăran mijlocaş, şi Andronache Nadejda Andreevna, născută în 1930, au invitat-o în casa lui Andronache pe vecina Petraşcu Parascovia Pavlovna, o fetiţă născută în 1940, au tăiat-o în bucăţi cu scopul de a o întrebuinţa în hrană. Chihai şi Andronache au fost arestaţi.
8. La 25 ianuarie curent, locuitorii sătucului Strășeni, judeţul Chişinău, Caracuian Grigorii Andreevici, născut în 1903, ţăran mijlocaş. L-a tăiat pe fiul său, Iacob, născut în 1933, şi l-a mîncat împreună cu toată familia. Caracuian a fost arestat.

Judeţul Cahul

1. La 19 decembrie 1946, în satul Cazaclia, raionul Taraclia, locuitorii Terziov Ivan Petrovici, Terzinova Parascovia Dmitrievna şi Caramaneţ Elena Ivanovna l-au omorît şi l-au mîncat pe copilul lui Caramaneţ, în vîrstă de 6 luni, şi pe fiul lui Pruceanu (membru al sovietului sătesc), în vîrstă de 8 anişori. Familiile Terzinov şi Caramaneţ au fost arestate.
2. La 23 decembrie 1946, în satul Taraclia, raionul Taraclia, cet. Randopula M.I., născută în anul 1919, bulgăroaică săracă, la 21 decembrie 1946 a născut un copil, iar la 23 decembrie, 1946 l-a omorît şi l-a mîncat. Randopula a fost arestată.
3. În satul Baurci, raionul Cangaz, cet. Ialanin Andrei Ivanovici, născut în 1916, găgăuz, cu acordul soţiei sale, la 7 februarie 1947, şi-a tăiat propria fiică, în vîrstă de 6 ani, şi a mîncat-o. Ialanin a fost arestat.
4. În satul Beşalia, raionul Cangaz, cet. Topal Elena Petrovna, născută în 1922, împreună cu sora sa, Zinaida Petrovna, născută în 1913, la 3 februarie au măncat cadavrul cetăţencei Celac Anghelina Cazimirovna.
5. În satul Beşalia, raionul Cangaz, cet. Cogan Ilia Grigorievici, născut în 1921, a întrebuinţat pentru prepararea salamului cadavrul lui Gantatova Elena Stepanovna, în vîrstă de 45 de ani.
6. În aceiasi localitate, la 26 ianuarie 1947, cet. Ciacu Gheorghii Gheorghievici, născut în 1912, ţăran sărac, găgăuz a tăiat-o pe fiica sa, născută în 1940, şi a consumat-o în calitate de mîncare. La 28 ianuarie, tot acest individ l-a tăiat pe feciorul său, în vîrstă de 5 ani, o parte din carne a mîncat-o, iar alta a încercat s-o vîndă la piaţă dar a fost arestat.
7. În satul Chiret-Lunga, ţăranul Colpacci Andrei Constantinovici şi soţia sa, la 3 ianuarie, au consumat în alimentaţie cadavrul fiului lor, Niil, născut în 1945, care murise de distrofie; iar la 9 ianuarie, tot ei au mîncat cadavrul mamei, Colpacci Feodora, în vîrstă de 65 de ani; iar la 11 ianuarie l-au tăiat pe tatăl său Colpacci Constantin Constantinovici, în vărstă de 70 de ani şi l-au mîncat. Colpacci a fost arestat.
8. În satul Tomai, la 2 ianuarie, a murit ţăranul Carabacjac Piotr Petrovici, născut în 1896. Soţia sa, Carabacjac Maria Dmitrievna, n-a înmormântat cadavrul, ci l-a consumat ca hrană. Carabacjac a fost arestată.
9. Tot în această localitate, ţăranul Cimpoieş Vladimir Ivanovici, născut în 1919, şi soţia sa, Cimpoieş Ana Ivanovna, născută în 1923, au mîncat cadavrul mamei sale, care decedase. Familia Cimpoieş a fost internată la spital.
10. La 20 ianuarie, în satul Beşalma, raionul Cangaz, la cimitir au fost reţinuţi găgăuzii băştinaşi, Antonova Maria Vasilievna, Boico Anastasia Haralampievna şi Topal Parascovia, care dezgropau cadavre şi le tăiau ăn bucăţi în scopul de a fi întrebuinţate ca hrană. Reţinuţii s-au dovedit a fi distrofici.
11. În satul Taraclia, raionul Taraclia, adolescentul Poslor Ivan Dmitrievici, în vîrstă de 13 ani, bulgar, cu acordul mamei sale, Poslor Stepanida, a tăiat-o pe sora sa, în vîrstă de şase anişori, şi au întrebuinţat-o ca hrană. Poslor a fost arestat.
12. În satul Cazaclia, raionul Taraclia, cetăţeanul găgăuz, Mantanal A.V., n-a înmormîntat cadavrele fratelui şi sorei sale, ci le-a folosit în alimentaţie. Mantanal a fost arestat.
13. În satul Borceac, raionul Cangaz, cet. Drogol G.G., născut în 1923, moldovean, n-a înmormîntat corpul neînsufleţit al copilului de 3 ani, ci l-a cinsumat drept hrană. Drogol a fost arestat.
14. La 10 ianuarie în satul Taraclia, raionul Baimaclia, de distrofie au murit Cugureanu D.S. şi Ciugureanu I.S. Sovietul sătesc a încredinţat înmormîntarea acestora Mariei Ichizli şi feciorilor acesteia, Dmitrii, născut în 1927, şi Alexandru, născut în 1931. Ichizli Dmitri şi Alexandru au îngropat unul din cadavre, iar pe celălat l-au tăiat în bucăţi şi l-au adus acasă, unde l-au mîncat. Ichizli sînt bolnavi de distrofie.
15. În satul Vulcăneşti, raionul Vulcăneşti, cetăţeanulAnghiş Constantin, născut în 1899, a omorît şi consumat ca hrană pe fiica sa, de patru ani şi pe o fată de 18 ani, Dernilova Nadejda, care anterior, lucrase servitoare la ospătăria uniunii de consum Vulcăneşti.
16. La 28 ianuarie, în satul Colibaş, raionul Vulcăneşti, Şchianu Ilie şi-a omorît propria fiică, Ecaterina, în vîrstă de 12 ani şi a mîncat-o.

Judeţul Bender

1. La 12 ianuarie 1947, în satul Avdaarma, raionul Comrat, Iazadji Nadejda, născută în 1907, provenită dintr-o familie de culaci, cu ajutorul fiicii sale, Elena, născută în 1930, au tăiat o fetiţă de şapte ani, Grec A., şi au mîncat-o. Ambele au fost arestate.
2. La 25 ianuarie, anul curent, în satul Dezgije, raionul Comrat, a murit de slăbiciune Topal Evdochia, în vîrstă de 40 de ani, de etnie găgăuză, şi cei trei copii ai săi, între vîrste de 2-10 ani. Cadavrele au stat în casă cinci zile. Vecina decedatei, Deli Ana, în vărstă de 42 de ani, a furat cadavrul fetiţei de 2 ani, l-a tăiat în bucăţi şi l-a întrebuinţat în hrană.
3. La 26 ianuarie, anul curent, la locuitorul satului Volontirovca, Şarov Grigore, născut în anul 1929, care este foarte sărac, a venit o fetiţă de 11 ani şi i-a cerut pîine. Şarov şi sora sa Şarov Ludmila, născută în 1926, au omorît-o pe fată, au tăiat-o în bucăţi şi au mîncat-o. Fraţii Şarov au fost arestaţi.
4. La 29 ianuarie, în satul Ursulea (n.n.Ursoaia), raionul Căuşeni, a decedat de subnutriţie şi slăbiciune, Bolgaru Agafia. La 20 ianuarie fiicile sale, Bolgaru E.P., născută în 1926 şi Bolgaru A.P., născută în 1931 au tăiat de la cadavru părţile moi şi le-a preparat pentru a fi mîncate.
5. La 23 ianuarie, anul curent, în satul Sadaclia, raionul Roman, Cardarar Ioana, născută în 1906, în complicitate cu sora sa, au omorăt pe fiul ei de şase ani, l-au tăiat în bucăţi, pe care l-au pus la fiert pentru a fi consumate ca hrană. Cardarar este de naţionalitate ţigancă. Avere şi pămînt nu are. Duce un mod de viaţă nomad. Ele primeau 120 kg – îndemnizaţii alimentare.
6. La 14 februarie, anul curent, Lungu Maria, născută în 1912, locuitoare a localităţii Romanovca, judeţul Chişinău, văduvă, a tăiat cadavrul surorii sale, care decedase la vîrsta de 12 ani, şi a întrebuinţat-o în calitate de hrană.
7. La 10 februarie, în casa lui Şerpu Leonid, născut în anul 1912, originar şi locuitor al satului Taraclia, raionul Căinari, a fost depistat cadavrul tăiat în bucăţi al unui copil, Usanda, născut în 1935, pe care Ştepu, la 9 februarie curent l-a chemat în casă, l-a omorît şi pregătit pentru consumaţie.

Judeţul Bălţi

La 30 ianuarie, anul curent, locuitorii satului Glinjeni, raionul Chişcăreni, Marineac Pavel, născut în anul 1918, a invitat la el acasă pe cetăţeanca Malarciuc Maria, născută în anul 1928, pe care a strangulat-o, a tăiat-o în bucăţi pentru a fi preparată şi consumată ca hrană. Marineac şi soţia sa sînt bolnavi de distrofie de gradul I. Soţii Marineac au fost arestaţi.

Judeţul Orhei

La 13 ianuarie 1947, în satul Furceni, raionul Orhei, a decedat cetăţeanca Ţulan Ana. A doua zi, noaptea, vecinul acesteia, Gasper A., născut în 1899, a intrat în casa decedatei, a tăiat de pe cadavru carnea, a adus-o acasă şi împreună cu soţia sa, au fiert-o şi au consumat-o drept hrană. Peste cîteva zile Gasper a decedat de distrofie.

Raionul Grigoriopol

În raionul Grigoriopol (malul stîng al Nistrului), în satul Şipca, Bulat Aculina născută în 1910, celibatară, la 24 decembrie 1946, la ora 7 dimineaţa, l-a tăiat în bucăţi, cu toporul, pe fiul său de opt ani, apoi l-a fiert şi l-a mîncat. Bulat a fost arestată. Crima săvîrşită a recunoscut-o.
Din informaţia acestui certificat rezultă, că pînă la 10 februarie 1947, au avut loc 34 cazuri de canibalism. Aceste cazuri au loc în toate judeţele republicii, în afară de Soroca şi unul din raioanele din stînga Nistrului. Ancheta privind aceste dosare e realizată de organele MAI, iar în unele cazuri, de anchetatorii Procuraturii.
Conform dispoziţiei ministerului Afacerilor Interne al RSS Moldoveneşti, toţi cei învinuiţi de canibalism vor fi excortaţi în oraşul Chişinău, în închisoarea nr.2. La multe dosare, ancheta s-a încheiat, dar, din cauză că mulţi învinuiţi sînt bolnavi de distrofie în formă acută, nu avem posibilitatea de a-i escorta în închisoare, fapt care reţine trimiterea în judecată în şedinţe închise ale Judecătoriei Supreme a RSSM. La 11.02.1947, primele trei dosare au fost trimise spre examinarea Judecătoriei Supreme.

Procurorul adjunct al RSSM
pentru dosare speciale, Consilier de stat
în Justiţie, clasa III (semnat) Drugobiţki
12 februarie 1947.

Publicat în „FLUX” din 14 februarie 2003

Drumul patimilor
Canibalismul anului 1947
DOSARUL STRICT SECRET 009

Ani negri în istoria noastră sunt de ajuns şi de rămas. De aceea, din start avertizez stimatul nostru cititor, că nu este vorba de anul 1812, cînd Basarabia a fost încorporată de Rusia. Nu este vorba nici de anul 1940, cînd tot aceşti „eliberatori” ne-au poposit a doua oară. Greşeşte cititorul dacă crede că se va vorbi de 1944, cînd tot „eliberatorii ruşi” ne-au făcut o vizită şi au tot uitat să se ducă pînă azi. Fără îndoială, la anii negri din istoria Moldovei se înscria şi anul 1940, 1941, 1944, 1949 cînd sute de mii de locuitorii băştinaşi au fost deportaţi, torturaţi, omorăţi şi schilodiţi, aruncaţi de vii în gropi cu var. Aceşti oameni sunt cu adevărat martiri ai neamului. Sigur, că anii nominalizaţi sunt ani tragici din istorie, dar totuşi, nu pot fi comparaţi cu anul 1947. Și nu de aceea că acesta e anul cînd a fost foamete, dar, de aceea că RSSM a fost cuprinsă de canibalism în proporţii mari. Mai mult decît atît – întrebuinţarea în calitate de hrană a cadavrelor umane.
Este binecunoscut faptul că, foamea din 1947 a fost un rezultat al deciziilor şi acţiunilor regimului sovietic. Oricît s-a străduit istoriografia comunistă să dea vina pe o moştenire a fascismului şi a „secetei din 1945 – 1946”, n-a izbutit să justifice politica antinaţională şi antiumană a regimului stalinist.
În 1946, cînd de acum mureau de foame zeci de mii de basarabeni, industria alimentară din RSSM a depăşit planul anului 1946 la fabricarea untului cu 33, 2 la sută, a uleiului – cu 39, 5, a cărnii – cu 32, 5, a conservelor – cu 101, 9 procente. Acest lucru îl aflăm din sursa oficială – gazeta „Moldova Socialistă”, 1947 din 28 ianuarie. E clar că aceste produse alimentare proveneau din producţia achiziţionată de la ţărani şi se exporta în URSS, în timp ce producătorii din Moldova mureau de foame.
Neobositul istoric Anton Moraru în lucrarea „Istoria românilor. Basarabia şi Transnistria 1812 – 1993” (Chişinău, 1995) scrie:
„Foametea care s-a abătut pe capul nostru odată cu venirea armatei roşii şi a puterii sovietice a fost una dintre cele mai îngrozitoare pagini din istoria basarabenilor. Numărul morţilor şi a distroficilor creştea necontenit. Conform datelor colectate de organele de ocrotire a sănătăţii, dacă la 25 decembrie 1946 erau înregistraţi în RSSM 53 mii de bolnavi de distrofie, apoi la 1 februarie 1947 numărul lor crescuse pînă la 190 mii. În timpul foametei din anii 1946 – 1947 în RSSM au decedat, doar din motive de subalimentaţie, peste 200 mii de oameni…”.
Cîţiva istorici şi ziarişti harnici şi îndrăzneţi, care au studiat tema respectivă au publicat un şir întreg de articole şi cărţi. Printre aceştia se numără Anton Moraru, Ion Şişcanu, Anatol Petrencu, Ion Ţurcanu, Valeriu Pasat, Ilie Lupan şi alţii.
Valeriu Pasat a izbutit să publice la Moscova o culegere de documente inedite, foarte importante pentru specialiştii ce studiază perioada 1940 – 1950 din istoria Moldovei (vezi V.I.Pasat „Trudnîe straniţî istorii Moldovî 1940 – 1950”, Izd. „Terra” Moskva 1994). Tot la capitolul – culegeri vreau să menţionez munca neobosită a ziaristului Ilie Lupan, care încă în 1990 la editura „Cartea moldovenească” a lansat culegerea „Fărîmă cea de piîne…”. Au mai urmat şi alte articole, materiale documentare, memorii – amintiri, dar cu toate acestea, consider că tema „Foametea şi canibalismul din 1947 în RSS Moldovenească” are o sumedenie de spaţii nevalorificate, fapt care m-a determinat ca prin publicarea cîtorva documente de arhivă din prezentul articol să aduc o modestă contribuţie la dezvăluirea celor întîmplate în 1947 în RSS Moldovenească, ţară înjghebată de Iosif Visarionovici Stalin în 1940.
Odată ce veni vorba de anul 1940, atunci, la 2 august la Moscova, învăţătoarea din Orhei Zinaida Crăcinescu, care a fost o marionetă din scenariul de justificare a anexării Basarabiei de URSS, a exprimat „rugămintea norodului moldovenesc” de a o primi în componenţa URSS şi de a forma RSSM. Fapt care şi s-a produs. Dar, e mare Dumnezeu! N-au trecut nici 3 luni şi casa distinsei tovarăşe învăţătoare a fost naţionalizată de puterea sovietică. Mai popular spus, a vrut „drujbă” şi a rămas fără casă. (vezi: Arhiva Naţională a R.Moldova, fond 3002).
Tot în 1940, apoi cu continuare în 1944 după operaţia Iaşi – Chişinău noii stăpîni au început a duce de aici o bună parte din patrimoniul naţional (politică, care are o lungă durată). S-a furat din muzee, biblioteci, arhive şi multe alte instituţii. Poate că măcar urmaşii noştri vor îndrăzni să ceară înapoi aceste bunuri din partrimoniul neamului nostru. Vezi: revista „Dosarele istoriei” nr.11 din 2001 „Tezaurul României la Moscova”. Sunt cam pesimist, să cred, că urmaşii vor avea izbîndă ştiindu-i pe cei din ţara împăratului roşu şi pe noi, plini de curaj pînă ce nu ieşim din casă!
Pe majoritatea teritoriului Basarabiei s-au dus lupte crîncene, multe case erau distruse sau avariate, agricultura era pusă la pămînt, lipsă acută de seminţe. Satele lipsite de cei mai buni gospodari, care încă în 1940 – 1941 au fost împuşcaţi sau deportaţi în Siberia. Nu există familie, care să nu fi suferit de pe urma sovieticilor. În sate şi oraşe bîntuiau boli şi infecţii.
Dacă statul are nevoie de grîu, el trebuia de luat de la ţăranii particulari, care de abia începeau să se ridice din ruinele războiului. Dar, cu regret, n-a fost să fie aşa. După 4 luni de pace, Sovietul Comisarilor Norodnici ai RSS Moldoveneşti a luat o hotărîre, înregistrată cu nr.13 din 6 ianuarie 1945. Îmi voi permite să citez documentul respectiv.

CU PRIVIRE LA EXPORTAREA GRÂULUI
ÎN ŢINUTURILE HABAROVSC ŞI PRIMORSC

Întru îndeplinirea hotărîrii Sovietul Comisarilor Norodnici ai URSS din 29 decembrie 1944 „Cu privire la transportarea grîului în Orientul Îndepărtat”, Sovietul Comisarilor Norodnici ai RSSM hotărăşte:
1. A-l obliga pe şeful oficiului „lugozagotzerno” tov. Tevosean să expedieze în ţinuturile Habarovsc şi Primorsc 40,0 mii tone de cereale, inclusiv: în ianuarie – 24,0 mii de tone şi în februarie – 16,0 mii de tone.
2. În legătură cu faptul că hotărîrea din 29 decembrie 1944 „Cu privire transportarea grîului în Orientul îndepărtat” a fost primită prin telegraf abia la 1 ianuarie 1945, a intervenit, pe lîngă Sovietul Comisarilor Norodnici, să transfere cele 16,0 mii tone, preconizate pentru luna decembrie – în luna februarie.
3. Şeful căii ferate Chişinău tov. Baniveţki să asigure vagoane pentru a fi încărcate şi expediate conform solicitărilor „lugozagotzerno”.
4. A-i obliga pe preşedinţii comitetelor judeţene şi raionale să asigure îndeplinirea planului de transportare a pîinii din localităţile inaccesibile la staţii.
5. Controlul pentru îndeplinirea hotărîrii în cauză se pune pe sama Comisariatului Controlului de Stat al RSSM.

Locţiitorul Preşedintelui Sovietului
Comisarilor Norodnici a RSSM N.Smorigo
Şeful Cancelariei Comisarilor
Norodnici a RSSM L.Diacenko

Din textul documentului publicat mai sus, putem trage concluzia că, nu numai patrimoniul naţional era încărcat în vagoane şi cărat în Rusia, ci şi pîinea, un produs necesar vital.
_____________________________________________

Sub auspiciile demonului sovietic, ființele dezumanizate cunoscute sub numele de comuniști, în calitate de bestii avide de sânge au inventat şi implementat metode menite să schingiuiască trupurile şi să smintească sufletele celor aflaţi în ghearele lor. Dată fiind natura criminală a regimului sovietic, nu ar trebui să surprindă pe nimeni cele 34 de cazuri extreme, cazuri de canibalism.
Nu trebuie trecut cu uşurinţă peste tragedia trecutului. Nu putem spune că totul a fost un coşmar ce s-a spulberat în razele soarelui de dimineaţă. Situaţia de azi e consecinţa ticăloşiilor trecutului roşu. Românii din ţară şi din teritoriile amputate au fost supuşi unui drastic program de înrobire. Totuşi, lucrurile nu au ieşit aşa cum au dorit comuniştii.
Din păcate lupta nu s-a încheiat. Precum apa ce trece dintr-o conductă în alta,
răul absolut – demonul sovietic, a trecut în destui oameni din veacul nostru.
Drept exemple contemporane sunt aroganții ce acuma propovăduiesc doctrina eurasiatică. Acești comuniști cu mască naționalistă au neobrazarea să pretindă ca sunt apărătorii tradiționalismului, familiei, identității etnice, statului național și creștinismului. Dar nu făptuiesc nimic pentru îndreptarea trecutului. În mintea lor, genocidul, foametea, raptul teritorial, jaful generalizat, violurile, torturile, deportările și munca silnică sunt chestiuni prea puțin importante astăzi? Profitând de furia justificată a europenilor împotriva politicilor (de pildă permisivitatea pentru invazia mahomedană sau încurajarea hoardelor de homosexuali și alți dezaxați) implementate de proprii politicieni trădători și anticreștini, propagandiștii kremlinezi încearcă să prezinte Rusia drept salvatoarea Europei. E o mare greșeala. Unde calcă moskalul nici iarba nu mai crește!