Tendințe de rusificare a Europei


Ștefan Ionescu – Tendințe de rusificare a Europei
Gândirea, anul XXII, nr 8, Octombrie 1943

Istoria umanităţii ia cunoştinţă de existenţa poporului rus abia ia începutul veacului al XVIII-lea, adică în epoca domniei lui Petru cel Mare, care a fost cel dintâiu conducător de proporţii mondiale al popoarelor ruse. Politica lui Petru cel Mare a privit occidentalizarea Rusiei, adică europenizarea ei, nu în ceiace priveşte educaţia poporului ci în ceiace priveşte creearea unui aparat de stat modern, asemenea celor din Occident, atât prin organizarea lui administrativă cât şi prin desvoltarea lui industrială. Pentru că, în timp ce lumea Occidentului făcea un pas înainte prin educaţia individualităţii, Rusia, adică lumea Orientului, făcea un pas înapoi, prin menţinerea poporului rus într’o stare quasi-primară. ( … ) Aşa dar, europenizarea Rusiei a dus la crearea Rusiei ca putere europeană, a cărei influenţă în treburile interne ale lumii continentale a crescut în raport direct cu marşul pe care îl organizaseră ţarii, mai ales în veacul trecut, când Rusia ajunsese cu … europenizarea la Prut, ameninţând în mod direct Strâmtorile şi Constantinopolul, dat fiind că urmărea transformarea Mării Negre în lac rusesc.

Dar, concomitent cu această problemă se impune atenţiei mondiale şi rolul pe care începe să-l joace Rusia, tot din epoca lui Petru cel Mare, în Asia. Se creiază astfel o axă a expansionismului rus, care se întinde în veacul nostru delà Constantinopol până la Vladivostok, cetate a Estului, cum a fost numită, zidit în a doua jumătate a veacului trecut (1877), de către Ruşi pentru a putea avea înfipt un picior în Extremul Orient şi anume în partea lui cea mai importantă dat fiind că este punct de întretăere între Asia propriu zisă şi Pacific. Rusia, pe drept cuvânt trebue numită Eurasia, întru cât atât din punct de vedere geografic cât şi prin politica sa ţaristă sau sovietică tinde a domina nu numai lumea europeană dar chiar şi lumea asiatică. ( … ) Ceiace însă trebue să reţinem mai cu atenţie este faptul că lumea rusă este primejdioasă, în mod permanent şi esenţial, prin presiunea ei demografică asupra Europei şi asupra Asiei. Iar această primejdie îmbrăcase eri forma panslavismului iar azi a îmbrăcat forma bolşevismului [ n.n: astăzi îmbracă forma “eurasianistă” croită de ideologul Dughin ]. De unde rezultă că esenţiala şi permanenta primejdie este slavismul şi numai accidental, în epoca noastră, această primejdie se numeşte bolşevism [ n.n: astăzi cu mască “eurasianistă”].
Cât priveşte presiunea domografică a popoarelor ruse, aceasta se manifestă prin o continuă deplasare a centrului demografic spre Europa şi Asia. Astfel, în Asia acest centru s’a deplasat cu 820 km., în interiorul continentului asiatic, iar în Europa stă dovadă tendinţa de rusificare a Basarabiei, a provinciilor estice poloneze, a ţărilor
baltice şi a Finlandei, fie prin, deportarea populaţiei în Siberia, fie prin colonizarea
acestor provincii şi ţări cu elemente aduse de dincolo de Urali.

Aşa dar, presiunea demografică a avut ca urmare o tendinţă de înaintare spre Sud, adică spre mările calde: Mediterana, Oceanul Indian, Pacificul. Geopolitic vorbind, se desprind, având în vedere axul Constantinopol-Vladivostok, trei linii principale, care au o strânsă dependenţă între ele. Aceia a Orientului apropiat, care include toate coastele Mării Negre şi acces la Mediterana; aceia a Asiei centrale (Persia, Afganistan şi Turkestan) şi aceia a Extremului Orient. La începutul veacului trecut, efortul principal a fost dus de Rusia în sectorul occidental şi scopul geopolitic principal a fost dominarea Peninsulei Balcanice şi a Strâmtorilor, între Marea Neagră şi Marea Mediterana. În a doua jumătate a veacului trecut, însă, din cauza războiului Crimeii şi a păcii delà Paris (1856), efortul rus a fost depus în sectorul de mijloc, spre Asia centrală. Astfel, pe la 1860, cucerirea Caucazului era terminată şi începu acţiunea pentru dominarea Turkestanului.

Dar să oprim amănuntele istorice aici. Ele sunt suficiente să arate că europenizarea Rusiei înseamnă propriu vorbind tendinţa de rusificare a Europei şi Asiei, treptat, treptat, prin presiunea demografică, prin expansionism militar, sau prin imixtiune politică, aşa cum se întâmplă în zilele noastre ( … ) Deaceia, este necesar a se restabili sensul originar al politicii lui Petru cel Mare, nepermiţându-se acestor popoare ca trăgând consecinţele fireşti ale acestei politici, să ajungă la rusificarea popoarelor continentului nostru. Pentru că firesc este ca popoarele ruse să fie europenizate, prin cultură şi civilizaţie, adică prin spirit şi technică: iar nu popoarele europene să fie rusificate prin desnaţionalizare, deportare sau colonizare. Dar în ceiace priveşte politica lui Petru cel Mare de europenizare a Rusiei, trebue să avem în vedere şi spiritul imperialist al acestui ţar care a fundamentat, geografic şi istoric, sensurile expansionismului rus fie asupra Europei, fie în Asia. Atenţia lui a fost concentrată însă, în special, asupra lumii europene in care scop a urmărit o politică de intrigă între puterile europene pentru a realiza împărţirea Poloniei, stăpânirea Balticei, desmembrarea Germaniei şi ocuparea Peninsulei Balcanice, pentru a ajunge la Marea Neagră şi, prin Strâmtori, la Mediterana.
Evident, nu se poate vorbi cu certitudine istorică despre existenţa propriu zisă a unui testament politic al lui Petru cel Mare, dar se poate observa, de către ori cine cunoaşte istoria Rusiei delà sfârşitul veacului al XVII-lea, până în zilele noastre, că atât ţarii cât şi bolşevicii au urmărit pe plan european, — pentru a deveni apoi, mondial, realizarea politicii lui Petru cel Mare. Prin această constantă stare de spirit care a însufleţit politica şi, militarismul rus, se poate vorbi despre un adevărat testament politic al lui Petru cel Mare. [ n.n: “Europa de la Vladivostok la Dublin” decretează astăzi dl. Dughin (Bazele geopoliticii) prin înglobarea ideilor stranii ale lui Jean Thiriart care se considera „naţional-bolşevic european” şi un constructor al „Imperiului European” ].

Bolşevismul – expresie a mondialismului ţarist

( … ) De atunci, din 1917, multe şi radicale transformări a suferit Rusia şi popoarele ei. Revoluţia bolşevică a făcut tabula rassa peste toate instituţiile ţariste şi se părea că nimic nu va mai urma, în viaţa popoarelor dominate de Moscova, care să găsească asemănare în trecutul ţarist. Rusia este din nou pe scena lumii şi parcă nimic nu s’ar fi schimbat în ceiace priveşte ţelurile de luptă ale bolşevismului care nu numai că sunt asemenea cu acelea ale ţarismului [ n.n: din amalgamul ţarist şi bolşevic s-a ivit “eurasianismul” zilelor noastre ], dar chiar sunt şi mai adâncite şi mai primejdioase pentru ordinea lumii. Pentru că, acum ţelurile bolşevismului nu privesc numai realizarea planurilor expansioniste ale ţarismului, dar chiar şi universalizarea lor prin dominarea Moscovei asupra întregei Europe ( … ). Astăzi, expansionismul rus nu numai că a împrumutat toată tactica ţaristă, care avea mitul ortodox, dar chiar a desăvârşit-o prin mitul panslav. ( … ) Bolşevismul, din punct de vedere mondial, este în fond forma superlativă a Ţarismului. Aşa că, lupta popoarelor europene nu este propriu zis împotriva unui regim politic ci împotriva idealurilor expansioniste mondiale, ale lumii slave, care a găsit în lumea rusă, prin bolşevism, cel mai desăvârşit instrument de luptă şi de agitaţie.
[ n.n: ţarismul şi bolşevismul se împletesc astăzi în ţesatura doctrinei “eurasianiste” ]
Iar în dependentă legătură cu această problemă a tendinţelor de rusificare a Europei, este şi problema Basarabiei, care constitue graniţa răsăriteană a României şi ca atare şi cea mai înaintată linie de apărare a Europei, împotriva spiritului şi forţei militare invadatoare, a Rusiei. Or, problema Basarabiei ridică problema unităţii pământului românesc. Aşa că, vorbind de Basarabia, se vorbeşte de România, iar prin importanţa strategică şi etnică a acestui pământ, se vorbeşte de Europa. [ n.n; astăzi, teritoriul românesc numit Basarabia a fost iarăşi adjudecat de Rusia cu acceptul USA si UE ]

Basarabia – România – Europa

În adevăr, unitatea pământului românesc este indivizibilă pretutindeni unde se află viaţa neamului, întocmai după cum indivizibilă este şi însăşi această viaţă. Există deci o perfectă corespondenţă între pământ şi suflet, care este una de alta în aşa măsură legată, încât geografia se îmbină în mod desăvârşit cu etnografia. ( … ) Aşa fiind, este delà sine înţeles că în această lege a unităţii pământului şi sufletului românesc se integrează şi pământul nostru de dincolo de Prut, precum şi viaţa ce e acolo. Dacă, din punct de vedere etnic, graniţa noastră este la Nistru, ca să nu mai vorbim şi de Moldovenii risipiţi dincolo de această apă. până la Bug, acest adevăr ne este confirmat şi de istorie, întru cât cetăţile delà Hotin, Tighina şi Cetatea Albă stau mărturie în faţa veacurilor că ele au fost zidite de voevozii noştri, pentru a apăra această frontieră împotriva invaziilor cotropitoare şi pustiitoare care ne-au ameninţat mereu, venind din stepele ruseşti. Şi, de asemeni, existenţa răzăşilor moldoveni din această ţară a Basarabilor, întăriţi tot de voevozii noştri, dovedesc apartenenţa românească a acestui pământ şi din punct de vedere social. Pentru că răzeşii şi mazâlii din Basarabia nu sunt altceva decât descendenţii acelor luptători moldoveni cari pentru faptele lor de arme şi pentru contribuţia lor la apărarea pământului Moldovei, erau împroprietăriţi cu pământul de pe linia Nistrului, tocmai pentru a se creia un suflet şi un braţ românesc cât mai puternic. Aşa că. nimic şi nimeni nu ne poate smulge de pe acest pământ, pe care am fost cei dintâi, suntem azi şi vom române cei din urmă.

Problema care interesează însă şi istoria Europei, în legătură cu pământul Basarabiei, este legată de expansionismul rusesc, care totdeauna a fost acelaş. Prin Basarabia,
ducea pentru Ruşi drumul la Gurile Dunării, la Strâmtori şi la Mediterana. De aceia, stăpânirea Peninsulei Balcanice, transformarea Mării Negre în lac rusesc şi libertatea la Adriatică şi Mediterana. a constituit pentru Rusia, încă delà începutul vecului trecut, politica statornică a ţarilor, adică din momentul în care dominaţia rusă se împlinise, delà sfârşitul veacului al XVIII-lea, asupra Crimeii şi Ucrainei până la Bug.

Acum, în ceia ce priveşte Basarabia, vom avea de constatat că, după raptul delà 1812, primejdia expansionismului rus în Balcani devenise foarte gravă, astfel că însăşi Europa era direct ameninţată. Deaceia, în urma războiului Crimeii, prin pacea delà Paris din 1856, puterile apusene ne-au redat sudul Basarabiei adică judeţele Ismail, Bolgrad şi Cetatea Albă, pentru a îndepărta pe Ruşi delà gurile Dunării, nu pentru a face dreptate românească, întrucât ar fi trebuit să ni se restitue toată Basarabia.

Deasemeni, pentru a putea fi controlată navigaţia pe Dunăre, a fost creiată Comisia Europeană a Dunării, înlesnindu-se totodată şi unirea Principatelor, care s’a realizat la 1859. Şi aceasta pentru a se creia un stat independent şi care, fiind prin spirit şi viaţă integrat lumii europene, să constitue un baraj împotriva Rusiei. Dar istoria nu s’a oprit aici. În 1878, la congresul delà Berlin, sudul Basarabiei ne-a fost reluat, din nou, de Ruşi, cu toate că armata română luptase eroic şi victorios alături de armata Ţarului pe câmpiile Bulgariei, în 1877. Şi a fost cu putinţă această ticăloşie numai din cauza lipsei de înţelegere între marile puteri europene, de care lipsă de unitate a profitat Rusia.
Ceva mai mult: în 1915, Anglia şi Franţa, pentru a se asigura de concursul Rusiei, au cedat presiunilor Ţarului Nicolae II şi au încheiat un pact secret, semnat în anul următor şi de Italia, prin care după victoria aliaţilor, să dea Rusiei, Constantinopolul, libertatea de navigaţie prin Strâmtori, deschizându-se, deci, drum spre Adriatica şi Mediterana. Iar tot în acest an, şi mai ales în 1916, când începuse deja să se semnaleze unele stări revoluţionare în armatele ruse, toate proclamaţiile Ţarului Nicolae II făceau apel la spiritul de ordine al soldaţilor, cari aveau să împlinească testamentul politic al lui Petru cel Mare, adică dominarea Peninsulei Balcanice, ocuparea Constantinopolului şi controlul Strâmtorilor. A survenit insă, ca o binefacerfe pentru noi şi pentru Europa, revoluţia rusă care ne-a dus la eliberarea Basarbiei. Din acest moment, istoria este bine cunoscută.

Odată consolidat, bolşevismul a reluat politica ţarilor creind dincolo de Nistru Republica moldovenească şi nerecunoscând caracterul românesc al Basarabiei pe care au considerat-o ca fiind ocupată cu forţa de armata română. In cele două decenii ce au urmat, până la ultimatumul din noaptea de 26—27 Iunie 1940, când Basarabia ne-a fost din nou smulsă ( … ) Astfel, ştim foarte bine în ce a constat politica pacifistă a Rusiei sovietice, care timp de două decenii a narcotizat popoarele europene cu o diplomaţie şi o propagandă căreia au căzut victimă atâţia oameni politici, conducători de state. Şi, deasemeni, mai ştim ce au însemnat asigurările sovietice, dat fiind că în primul moment chiar, în care am fost la o răspântie a situaţiei noastre internaţionale, diviziile ruseşti s’au şi năpustit asupra Basarabiei, revendicând-o ca pe o provincie rusească şi asupra Bucovinei pe care ne-au luat-o ca… despăgubire!

Dar această dramă nu s’a consumat numai cu noi Românii, ci cu toate popoarele care au frontieră comună cu frontiera occidentală a Rusiei. Ceva mai mult: noi ştim că din primul ceas al ocupaţiei sovietice [ n.n: astăzi dusă la un alt nivel cu voia celor ce pretindeau ca ne sunt “aliaţi strategici”, nu parteneri ai Rusiei! ] au început deportările de Români, aruncând, acolo, departe, în Siberia, pe toţi acei Români, cari erau acuzaţi că-şi iubesc pământul şi neamul. Iar în locul lor urmau să fie aduşi, spre colonizare, mongoli şi asiatici, pentru a fi distrus neamul nostru şi pentru a se asiatiza această provinicie românească şi de aceia europeană. Această dramatică experienţă au trăit-o intens şi Polonezii şi micile popoare baltice şi Finlandezii. Şi proporţiile dramei acestor popoare, care nu au vrut niciodată în sbuciumata lor istorie altceva, decât de a fi lăsate să trăiască în pace, libere şi independente, nu se cunosc nici până azi de oarece numărul deportaţilor şi a celor ucişi, creşte, creşte mereu ( … ) Dincolo de această realitate dramatică, nu mai este nimic; pentru că dincolo de ea este moartea noastră, a Românilor şi a tuturor popoarelor care totdeauna au luptat împotriva slavismului rus, fie că el a avut masca ortodoxismului sau a bolşevismului.

Europa, provincie rusească

Experienţa şi tot trecutul nostru de sbucium ne arată că cel mai mare duşman al nostru, a fost slavismul, care, în repetate rânduri şi sub diferite forme, s’a opus la crearea unui stat român, încercând chiar distrugerea noastră ca popor, pentru că existenţa neamului nostru, această insulă latină într’o mare slavă, încurca toate socotelile spiritului de dominaţie al Moscovei ( … ) Politica imperiului rus, în ceiace priveşte Europa, a fost totdeauna aceiaşi, din epoca lui Petru cel Mare şi de îndată ce, puterea ţarismului în timpul Caterinei a II-a, se întinsese până la Bug şi Nistru şi apoi delà 1812, până la Prut. Ceva mai mult, este proaspătă în mintea noastră atitudinea Rusiei Sovietice după ce, în mod samavolnic, ne-a furat Basarabia şi nordul Bucovinei. Cu acest prilej, Molotov, comisarul pentru afacerile externe, în raportul prezentat consiliului suprem sovietic, a ţinut să precizeze că drumurile Europei sunt deschise pentru U.R.S.S, deoarece armatele roşii se găsesc la gurile Dunării care, după Volga, este cel mai mare fluviu al Europei… Şi deasemeni, cunoaştem foarte bine cererile aceluiaşi Molotov formulate în cadrul întrevederilor avute la Berlin în 1940 privind România. Dar să nu mai insistăm, pentru că este un adevăr stabilit de istorie şi verificat în mod dramatic de noi, de Finlandezi, de Polonezi şi de statele baltice, că Rusia a urmărit să-şi întindă puterea asupra Europei, fie prin revoluţie, fie prin războiu, ori cum.

Dar ce este Europa pentru Rusia?
Dacă privim acest imperiu colosal pe un glob pământesc şi îl comparăm cu Europa, ne întrebăm dacă ne mai putem numi „continent” — Europa noastră. La această întrebare a răspuns lămurit un ofiţer rus din anturajul lui Stalin, luat prizonier, declarând:
În cel mai bun caz, Europa este o mare provincie rusească, un conglomerat de nenumărate state care se bat unele cu altele. Germanii ne-au zăvorit totdeauna poarta spre Europa. Toţi ceilalţi nu însemnează nimic pentru noi. Dacă învingem Germania, atunci stăpânim Europa” [ n.n: astăzi, Germania e mai degrabă o ţară asevită intereselor ruseşti ].
( … ) Ruşii uită însă un mare adevăr: că pe această „provincie” s’a născut cea mai
strălucitoare cultură a lumii şi că dacă din punct de vedere geografic Europa este
o peninsulă a continentului asiatic, din punct de vedere spiritual şi al forţei, ea reprezintă
umanitatea. Iar de acest adevăr se vor convinge şi Americanii, pe care Europenii i-au creiat şi Englezii, pe care tot europenii i-au universalizat ca forţă politică.
Europa, — o provincie rusească…
Poate, oare, crede cineva că geografia va înşela istoria?

Iluzionism european şi realism românesc

Problema eruopeană, pe care o ridică existenţa unei Basarabii româneşti, este dintre cele mai interesante, atât pentru viaţa internaţională cât şi pentru siguranţa frontierelor orientale ale continentului nostru. Deaceia, ea trebue analizată cu multă atenţie pentru ca să nu cădem pradă unui iluzionism politic bazat pe intenţii foarte sincere din parte-ne, dar care nu au şi nu pot avea aceiaşi înţelegere dincolo de frontierele noastre. Aşa fiind, trebue să ne deprindem a judeca această problemă în afară de interesul pur românesc pe care-1 prezintă, care fiind subînţeles nu mai trebue analizat, şi aşa cum se înfăţişează datele echilibrului de forţe europene care, firesc, evoluiază, delà epocă la epocă. Vrem adică să spunem că interesul european nu poate fi invariabil, acelaş, oricând, întrucât evoluiază în raport direct cu importanţa pe care o prezintă această problemă a Basarabiei faţă de acuitatea altor probleme.
Ceiace înseamnă, după cum reiese şi din situarea istorică a problemei Basarabiei faţă de marile puteri, că nu trebue să ne aşteptăm delà alţii, ceiace nu ne putem face noi singuri; că pentru marile puteri, este foarte uşor să dea şi să ia din bunurile altora, în special a micilor puteri; şi că interesul european pentru Basarabia, — de exemplu — este în raport direct cu interesele acestor mari puteri. Adică, Basarabia este judecată în funcţia ei europeană numai dacă marile puteri nu au alte interese, mai importante de apărat. ( … )

Din aceste constatări şi realităţi istorice însă se desprind adevăruri valabile pentru noi Românii, cu putere de lege. Şi anume: atâta vreme cât va exista o forţă armată sovietică, adică rusă, atâta vreme vom fi direct ameninţaţi; după cum nu a fost posibil în trecut, tot astfel nu va fi posibilă nici în viitor, o apropiere politică de Rusia pentru care prietenia înseamnă rapt; nu trebue să facem judecăţi de iluzionism european, ci trebue să gândim în realităţi româneşti ( … ) Pentru că, după cum pentru cultură un popor înseamnă atât cât a creat, tot astfel şi pentru istorie, un acelaş popor, înseamnă, atât cât poate să-şi afirme singur, un drept al lui. Este vorba deci de restabilirea unui principiu în viaţa noastră civică şi spirituală, care se rezumă la voinţa de afirmare proprie împotriva tuturor vrăşmaşilor şi a tuturor obstacolelor. Popoarele nu sunt mari după numărul naţionalilor lor, ci numai după faptele lor. Iar istoria, deşi au scris-o popoarele zise mari. totuşi au făcut-o în bună parte, popoarele zise mici, adică acele care ştiu să afirme cu orice preţ viaţa lor şi sunt chiar în stare să potolească furtunile cele mai puternice care
se deslănţue în orice timp. Căci, întocmai oamenilor şi popoarele sunt ceiace pot fi, adică, sunt, ca expresie metafizică a existenţii lor, ceiace pot afirma ca putere de
luptă şi ca forţă creatoare ( … )

De aceia, politica unui stat poate sprijini alt stat, numai dacă acest sprijin este conform cu interesul acelui stat şi numai dacă prin acel sprijin nu este ameninţat cu desfigurarea, adică cu trădarea propriilor interese ( … ) Şi am explicat chiar acest adevăr cu tot ce a pătimit Basarabia noastră, pe care atunci când eram slabi şi mai mici decât acum, ne-o dădeau şi ne-o luau cei mari, motivând în fel şi chip. Când ne-o luau spuneau că nu aveau încotro, iar când ne-o dădeau spuneau că este un interes european … Aşa fiind, trebue să ne întoarcem către noi înşine. Adică, trebue să ne convingem de adevărul că suntem numai ceiace putem fi şi că unitatea noastră naţională şi teritorială va fi până unde o vom putea apăra. Numai în noi înşine vom afla isvoarele de viaţă. Pentrucă imaginea noastră în lume trebue să o avem mai întâi bine conturată în sufletul şi în conştiinţa noastră.

Să ne întoarcem către noi înşine, — iată legea vieţii noastre morale, din care va rezulta apoi şi legea forţei şi a puterii de creaţie … Aşezat la răscrucea atâtor impérialisme, pe care le-au deslănţuit Ruşii, Otomanii sau Habsburgii, — pământul românesc a avut de suferit cele mai grele şi mai nedrepte încălcări. De aceea, una din constantele invariabile ale politicii româneşti, de acum înainte, trebue să fie lupta de totdeauna împotriva slavismului răsăritean pentru a ne putea apăra fiinţa naţională. Şi este aşa pentru că Rusia se năpusteşte mereu asupră-ne.
Interpretarea românească a tendinţelor vechi şi noi de rusificare a Europei trebue să constitue a.b.c.-ul politicii noastre răsăritene, care-şi trage izvoarele din permanenţa primejdiei rusismului.

____________________________________________

Ortodoxie vs panslavism
Contra amăgirilor de la Kremlin (1)
Contra amăgirilor de la Kremlin (2)
Putin-Versteher: cum extrema-dreaptă și populiștii au făcut din Austria o ramură a Kremlinului
Rusia, o ghicitoare învelită în mister
Eurasia … numele tău e maskirovka!

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în 1917, antihrist, ateism, bolsevism, Bucovina de Nord, Bugeac, comunism, coruptie, Eurasia, Europa, geopolitica, globalism, istorie, marea neagra, marxism, Moldova, politicianism, propaganda, revolutia din octombrie, Romania, Rusia, socialism, Tinutul Herta, Totalitarism, UE, URSS și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

24 de răspunsuri la Tendințe de rusificare a Europei

  1. mihailandrei zice:

    Andy
    Articol de can-can. Hilar e ca oficina ruseasca numita Sputnik, probabil in lipsa de altceva, prezenta barfe culese de pe forumuri de „dating”. Prostioare de tabloid la Sputnik… Lipsea Ignatenko cu horoscopul si ghicitul in …talpa.

  2. Oyster zice:

    @ hthtny

    Ce-ar fi sa discuti mai putin despre tine si mai la subiectul articolului, ca pana acum niciodata n-ai facut-o.

  3. hthtny zice:

    frate Andrei
    da-mi doar DOUA exemple de moskali (ETNİCI)care au condus Romania in anii bolsevismului (pana la Ceausescu). frate, poate ai uitat (aleatoriu, urmeaza..) Djugashvili(Stalin) a fost gruzin, , Naftali Frenkel(jidan), Yagoda Genricht(jidan) ,Pauker jidoavca, Dej (tigan), Nikolski(jidan), trupele de securitate (romani), criminalul din inchisoarea Pitesti (Eugen Turcanu) roman, Bodnaras (bulgar), etc, etc, etc. in prigoana zio bolsevica, chiar NU am gasit un „moskal” vero. va rog domnisoara@ Oyster sa imi raspundeti la urmatoarele trei intrebari simple, ba chiar patru din istoria recenta…
    1 cine l a tradat pe Mihai Viteazul..
    2cine i a tradat pe eroii Horea, Closca,Crisan..
    3cine l a tradat pe Tudor Vladimirescu..
    4cine a tradat partizanii din munti in deceniul negru…
    ps. intrebarile sunt retorice, nu te simti obligata sa mi raspunzi.

  4. hthtny zice:

    ps
    suma sumorum, idolul hashtag Rezist, (neo marxist) Mihai Sora comunist „francez”) secretarul Anei Pauker, a „suferit” mult ca director la diverse edituri comuniste. pricelles…

  5. mihailandrei zice:

    hthtny
    Un exemplu e Molotov, nu e nevoie sa insist asupra rolului sau pre si post razboi. Maresalul Malinovski, nici in cazul sau nu trebuie sa insist. Generalul Susaikov, grangurele Comisiei Aliate de Contol. Bodnarenko (Pintilie) jegul din Tiraspol sef ierarhic al lui Nicolschi. Generalul Serghei Nikonov a „consiliat” in zona informatiilor militare. Cu certitudine poti gasi o droaie de moskali in perioada la care te referi. Altfel, desi polonez la origine, nu trebuie uitat Visinski adjunct in ministerul de externe sovietic l-a impus pe tradatorul petru groza in postul de premier. In nici un caz Turcanu nu a fost sef. A fost si ramane o bestie recrutata din randul condamnatilor. In perioada lui, la Pitesti era sef Dumitrescu urmat apoi de Kovacs. Bodnaras era ucrainiano-german. E neclara originea tiganeasca a lui Ghe Dej. Dar asta nu-l face mai putin tradator. In orice caz, nu trebuiesc uitate lichelele autohtone, cu scarba amintesc de tradatorul Ghe Tatarascu. Pentru M Sora … doar o flegma.
    In fine, nu exista nici un motiv real ca sa permitem mujicilor sa-si faca de cap. Inainte sa „salveze” Europa ar face bine sa inapoieze tezaurul Romaniei. Cum ramane cu jaful derulat prin sovromuri? Nimic despre Basarabia, Herta, Bugeac? Moskalii sunt nevinovati ca pruncii? Cu tupeu de zdrente ordinare, oficialii lor insista ca 28 iunie 40 si 23 august 44 sunt chestiuni „eliberatorii”. Cu venin in glas, promotorii eurasiei vorbesc despre virtutiile crestine in vreme ce isi trimit slugile cu turban in Serbia sa sondeze ideea unei aliante intre ortodocsi si mahomedani.

  6. Oyster zice:

    @ hthtny

    Esti complet inafara de toate si repeti ca un papagal propaganda ruso-ungara. Cea neoficiala imprastiata de agentii lui Gromov si conceputa de echipa lui Dugin, care e facuta pentru consumul fraierilor ce pe urma se vor inrola voluntar sa apere pura si inocenta Rusie oropsita de toate natiile pamantului.

    Nici macar nu stii ca pozitia OFICIALA a Rusiei e de a nega ca au existat vreodata evrei in conducerea ei mai mult decat un procent minuscul in timpul primei perioade a bolsevismului si atat. Si ca de vina sunt vestul, cand Anglia, cand Franta, cand Cehia si Polonia, cand Romania chiar, dupa cum a declarat nu de curand ambasadorul lor cel cu „eliberarea” Basarabiei.

    Gaseste undeva un site oficial unde rusii fac altceva decat sa fie prieteni cu evreii si sa-i laude si te rog posteaza-l. Inafara de cele cateva secunde de film pe YT unde Putin ii mentiona in tinerete. Ala e lasat ca momeala pentru suporterii crestini, la fel cum celalalt in care zice ca ortodoxia rusa are mai mult in comun cu islamul decat cu vestul e lasat pentru suporterii islamici.

    Propaganda Rusiei se bazeaza pe o dialectica hegeliano-marxista rafinata de Dugin pana la extrem, in care se lucreaza cu cele mai avansate teorii psiho-sociale si practici de modificare a perceptiei publicului. Strategia e militara, bazata pe cele doua principii pe care le-am mai enumerat:
    1. Cea mai buna aparare e atacul (Clausewitz)
    2. Arta suprema a razboiului e sa-ti invingi inamicul fara a lupta (Sun Tzu)

    Tu esti un exemplu perfect de cat de bine pusa la punct e aceasta masinarie. Candidatul manciurian se preocupa doar de binele invadatorului fara sa-si dea seama cat a imbibat propaganda inamicului si uita de binele propriei sale tari.

  7. Oyster zice:

    Una din slabiciunile propagandei marxisto-comuniste era exact in esenta ei: cand decreta ca dusmanul poporului sunt oamenii bogati. Fiindca poporul putea vedea cu ochii lui comunistii si securistii bogati.

    Asta e problema cu propaganda bazata pe dialectica, adica pe contradictii: mai devreme sau mai tarziu toata lumea le observa. Presupun ca echipa Dugin are si o teorie de rezerva in caz ca prima nu reuseste, si sa speram ca ea nu se bazeaza pe tancuri ca in 1944.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.