„Prietenia” rusească


Rusia țaristă și România – Grigore Tăuşan, membru de onoare al Academiei Române
(1941, Cele Trei Crișuri)

Pentru noi românii, Rusia chiar şi înainte de bolşevism sub forma ţaristă a fost un pericol permanent.
Avem astfel un trist privilegiu asupra Europei întregi şi anume acela de a fi cunoscut, printr-o dureroasă experienţă istorică, până unde poate merge dispreţul ruşilor faţă de drepturile şi credinţele noastre. Din multele izvoare istorice care ne stau la îndemână pentru a ilustra şi verifica afirmaţia aceasta alegem un semnificativ studiu scris în 1903 de un publicist istoric A.V. Gâdei. Acest mic studiu a fost scris din îndemnul şi cu ajutorul lui Spiru Haret, care presimţea pericolul propagandei ruse la noi, prin aşa zişii “iconari” răspândiţi mai ales la sate, dându-se drept creştini pravoslavnici, dar de fapt instigatori periculoşi. Iată câteva fapte istorice din trecut:

“În ocupaţia rusească delà 1739, ascultând pe cronicarul loan Neculcea care a fost contemporan cu evenimentele povestite, aflăm că soldaţii ruşi nepedepsiţi de şefii lor, au dat năvală în mănăstirile şi bisericile din Iaşi, furând odoarele sfinte”.
Neculcea continuă: “Muscalii i-au trecut pe moldoveni ca pe robi, cu femei şi copii, în ţara muscălească şi-i împărţea pe oameni ca pe dobitoace; unii lua bărbaţii, alţii femeile, alţii copiii şi-i vindeau fără leac de milă, mai rău decât tătarii, şi era vreme de iarnă. Bogate şi multe lacrimi era, încât se auzeau glasurile la cer”.

În anul 1770, ruşii veniţi iarăşi ca prieteni fac prădăciuni şi povestirile în privinţa aceasta ale lui Dumitrache Varlaam ne arată sălbătăcia ruşilor în timpul ocupaţiei lor:

“Familii cu dare de mână şi chiar bogate, dar sărăcite de prada muscalilor, slugi, copii mici, femei, bătrâni purtând în spate calabalâc, căci caii îi fuseseră luaţi de muscali, toţi amestecaţi umpleau drumurile, dezbrăcaţi şi desculţi şi prin ploi şi prin noroae”.

Reamintim că aceste suflerinţe ale populaţiei româneşti erau cauzate de o armată aşa zisă prietenă şi venită să ne apere credinţa creştină faţă de Turci.
În anul 1788 generalul rus Camenschi sperie populaţia prin cruzime şi jafurile lui pe care nu se poate opri a ni le povesti însuşi generalul Langeron care, deşi francez de origine, era în serviciul Rusiei. Chiar din puţinele date povestite reiese totuşi cruzimea sufletului asiatic rus care n’a putut fi disciplinat nici prin regim ţarist şi mai puţin încă prin bolşevism.
Poporul rus, care el însuşi este un conglomerat de seminţii asiatice unite cu nuclee slavone, a avut astfel norocul să fie condus când de un regim venal, necinstit şi terorist care, regimul ţarilor, omora orice libertate de conştiinţă şi oprea orice început de cultură populară, aşa încât acest popor imens ca număr n’a putut să-şi găsească niciodată un regim care să-l poată încadra în atmosfera europeană, şi ca atare să-l facă factor de colaborare la progres.

Nota

Bolşevicii în Moldova, în anii 1917—18, pe front, ofereau din depozitele armatei ruseşti: zece saci făină de lux pentru o sticlă cu rom. — O trăsură cu cai pentru un butoiaş cu vin. — Un tun pentru o damigeana cu spirt denaturat. — Şi aşa mai departe…

Acest articol a fost publicat în Rusia și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.