Boris și Arkady Rotenberg sunt doi dintre cei mai importanți oligarhi ruși sancționați după anexarea Crimeei de către Kremlin în 2014. Documente interne inedite oferă acum o perspectivă fără precedent asupra modului în care aceștia și-au protejat averea – și cine i-a ajutat să facă acest lucru.
Constatări cheie
• După ce frații Rotenberg au fost sancționați în 2014, un val de restructurări corporative, transferuri de active și alte scheme au contribuit la protejarea activelor lor la nivel internațional.
• Timp de mai mulți ani, au reușit să păstreze proprietăți, inclusiv o vilă pe coasta spaniolă și iahturi de lux, precum și companii în paradisuri fiscale offshore.
• Eforturile de conservare a imperiului lor au fost coordonate de un om de afaceri rus, de angajații săi și de specialiști angajați – de la avocați la bancheri și manageri de active – din mai multe țări occidentale.
• În Rusia, aceștia au transferat active în instrumente de investiții speciale care le ascundeau proprietatea. Aceste “fonduri mutuale închise” sunt obligate să nu dezvăluie nimic în legătură cu averea pe care o depozitează.
• Aceștia au folosit, de asemenea, intermediari pentru a-și depozita averea, inclusiv un bodyguard, angajați apropiați – și o femeie care pare să fie partenera romantică a lui Arkady Rotenberg.
Crescând în Leningrad, frații Arkadi și Boris Rotenberg au urmat cursuri de arte marțiale alături de viitorul președinte al Rusiei, Vladimir Putin … Relațiile au rezistat și, pe măsură ce influența politică a lui Putin a crescut, la fel s-a întâmplat și cu averea familiei Rotenberg. În special grație unor contracte profitabile cu statul, bogăția lor a crescut până la miliarde în timpul guvernării prietenului lor din copilărie. Însă, când Rusia a invadat Ucraina în 2014, legăturile strânse ale familiei Rotenberg cu vechiul lor partener de antrenament au atras o nedorită atenție. Afectați de sancțiuni, cu vastele lor active străine în pericol, frații s-au străduit să le plaseze în afara razei de acțiune a autorităților de reglementare occidentale.
Aveau multe de protejat și, după aproape un deceniu, au rămas incredibil de bogați: Publicația Forbes a estimat averea lor însumată la 4,9 miliarde dolari în acest an. Cele mai puternice țări din lume continuă să vizeze interesele celor care îl sprijină pe președintele rus, întrebarea despre cum au reușit doi membri ai cercului intim al lui Putin să scape de consecințele majore devine mai presantă ca niciodată.
Acum, o nouă “scurgere” de e-mailuri oferă o perspectivă unică – subliniind rolul esențial pe care avocații, bancherii și furnizorii de servicii corporative din Occident l-au jucat în sprijinirea familiei Rotenberg pentru a-și proteja vasta colecție de active. Arhiva scursă, care constă în peste 50.000 de documente și e-mailuri trimise între 2013 și 2020, a fost obținută de IStories și OCCRP și a fost transmisă altor 15 instituții media.
Seria de investigații rezultată, numită “Dosarele Rotenberg”, dezvăluie modul în care acești complici au făcut totul posibil. O figură centrală era Maxim Viktorov, un om de afaceri în vârstă de 50 de ani, născut la Moscova, a cărui companie de management și societate de avocatură din Rusia a jucat un rol esențial în coordonarea afacerilor internaționale ale familiei Rotenberg după ce aceștia au fost sancționați.
Viktorov nu are aura unui jucător puternic: Atunci când apare în presă, este de obicei asociat cu pasiunea sa pentru viori italiene rare.
În 2009, a plătit suma de 3,9 milioane de dolari – “cu mult peste” orice record anterior, conform casei de licitații Sotheby’s – pentru un instrument din secolul al XVIII-lea. Dar, în timp ce această achiziție costisitoare a ținut prima pagină a ziarelor, amploarea muncii lui Viktorov pentru familia Rotenberg nu a fost menționată până acum. De exemplu, la câteva luni după ce frații au fost sancționați în 2014, Viktorov a primit instrucțiuni directe de la Roman, fiul lui Boris Rotenberg: “Trebuie să discutăm și să pregătim documente”, a trimis acesta. Anexat la e-mail era un memorandum etichetat cu un scop clar: “Obiectiv: Sancțiuni Eliminate”.
În continuare, a fost descris un plan complicat de restructurare corporativă, menit să păstreze partea fraților Rotenberg în Helsinki Halli, o importantă arenă finlandeză care găzduia concerte, hochei pe gheață și alte evenimente sportive. Planul urma să se deruleze în secret absolut: “Aceste documente ar trebui să fie pregătite în interiorul familiei de către un avocat de încredere și nimeni altcineva nu ar trebui să știe despre existența acestora”, se menționează în memorandum. Sistemul părea să aibă succes: Familia Rotenberg a reușit, timp de mai mulți ani, să își păstreze participația la arenă prin intermediul lui Roman (în cele din urmă, participația a fost înghețată după ce Roman a fost și el sancționat în 2022). Acest prim exemplu a ilustrat anii următori, în care – cu ajutorul lui Viktorov, al colegilor săi și al unor specialiști angajați – familia Rotenberg a folosit o serie de tehnici manipulatorii ca să-și transfere activele, protejându-le de sancțiunile occidentale.
Arhiva prezintă companii care se mută în întreaga lume ca niște piese de șah, noi conturi bancare deschise în timp ce altele erau închise, iar structura acționariatului se transforma ca răspuns la noile sancțiuni sau la întrebări venite din partea autorităților de reglementare. Când autoritățile de reglementare au formulat întrebări dificile cu privire la proprietarii companiilor, Viktorov și echipa sa au lucrat cu prestatori de servicii corporative pentru a muta companiile Rotenberg în jurisdicții mai puțin exigente.
În Rusia, Evocorp Management Company LLC a gestionat o parte din activele importante ale fraților, după ce acestea au fost plasate sub controlul unor fonduri de investiții ultrasecrete, pe care le-a prezentat ca fiind ale sale. În cele din urmă, arhiva dezvăluie modul în care diverse terțe părți – inclusiv un bărbat despre care se presupune că ar fi fost garda de corp a lui Boris Rotenberg și o cosmeticiană letonă în vârstă de 36 de ani, care pare să fie partenera romantică secretă a lui Arkady Rotenberg – au preluat proprietatea unora dintre activele valoroase ale fraților. Viktorov a declarat că atât el, cât și oricare dintre companiile sale nu au încălcat vreodată legile, “în special legislația americană și europeană privind sancțiunile”. El a descris constatările reporterilor ca fiind “eronate” și a declarat că acționarii fondurilor gestionate de compania sa nu sunt persoane sancționate. Boris și Arkady Rotenberg, precum și membri ai familiei lor, nu au răspuns la întrebările trimise prin e-mail.
Tom Keatinge, director al Centrului de Studii privind Criminalitatea Financiară și Securitatea din cadrul Institutului Regal de Servicii Unite cu sediul în Marea Britanie, a declarat că, din cauza slabei aplicări istorice a sancțiunilor de către autoritățile de reglementare, gestionarea activelor pentru persoanele bogate supuse sancțiunilor nu a implicat prea multe riscuri și a fost foarte profitabilă. “Salariul e meritat. Vedeți foarte puține cazuri de persoane adăugate pe listele de sancțiuni – ca să nu mai vorbim de urmărirea penală – pentru facilitarea evitării sancțiunilor”, a declarat Keatinge pentru OCCRP. “Pentru a schimba atitudinea oamenilor, avem nevoie de niște capete în țepe”.
Jucătorii
Boris Rotemberg – fratele mai mic, în vârstă de 66 de ani, are o avere netă estimată la 1,4 miliarde de dolari, conform Forbes. Împreună cu fratele său Arkady, el e recunoscut ca fiind un membru al cercului intim al lui Vladimir Putin. După o perioadă de afaceri în Finlanda, în anii 1990, Boris și Arkady au fondat banca SMP în Rusia. De asemenea, Boris a fost pentru scurt timp coproprietar al gigantului de construcții al familiei Rotenberg, Stroygazmontazh (SGM). Boris a fost sancționat de SUA în Aprilie 2014, după ce Rusia a anexat Crimeea, dar UE nu l-a sancționat până în Aprilie 2022. Din 2022, Boris a fost vicepreședinte al Federației Ruse de Judo și proprietar al echipei de fotbal FC Soci.
Arkady Rotemberg – fratele mai mare, are reputația de a fi unul dintre cei mai apropiați confidenți ai lui Putin. El a fost sancționat atât de SUA, cât și de UE după anexarea Crimeei. Gigantul de construcții al lui Arkady, Stroygazmontazh (SGM), a primit de-a lungul anilor contracte de stat în valoare de miliarde de dolari. Putin i-a acordat lui Arkady a doua cea mai înaltă distincție a Rusiei, cea de Erou al Muncii, după ce SGM a construit podul Kerch, care leagă Crimeea de Rusia continentală. Arkady a vândut compania în 2019 pentru o sumă declarată de 75 de miliarde de ruble (1,2 miliarde de dolari.) El se află pe locul 35 în lista miliardarilor din 2023 a Forbes Rusia, cu o avere netă de 3,5 miliarde de dolari. E vicepreședinte al Federației ruse de judo și președinte al consiliului de administrație al Federației Ruse de Hochei pe Gheață.
Igor Rotemberg – în vârstă de 50 de ani, e fiul lui Arkady Rotenberg. În sectorul public, el a fost unul dintre managerii de top ai Căilor Ferate Ruse. Apoi a intrat în afaceri private, iar companiile sale Gazprom Burenie și TEK Mosenergo au câștigat sute de milioane de dolari în urma unor licitații de stat. De asemenea, a fost coproprietar al Tula Cartridge Works, o importantă companie rusă de muniții, înainte de a-și vinde acțiunile în 2019. În prezent, Igor ocupă locul 89 în lista Forbes 2023 a miliardarilor ruși, cu o avere netă estimată la 1,3 miliarde de dolari.
Karina Rotemberg – 44 de ani, e căsătorită cu Boris Rotenberg, cu care are două fiice și un fiu. S-a născut în Uniunea Sovietică, dar a emigrat în Statele Unite în tinerețe și a locuit acolo înainte de a se căsători cu fratele mai mic Rotenberg. În 2020, OCCRP și Transparency International Russia au dezvăluit că cei doi soți dețineau mai multe proprietăți în Atlanta, Georgia. Documentele recent obținute de OCCRP și IStories indică faptul că are cetățenie americană. E șefa Federației Ecvestre din Moscova. Ea a fost sancționată de Statele Unite și Marea Britanie în 2022.
Roman Rotemberg – 42 de ani, e fiul lui Boris Rotenberg. El este în prezent vicepreședinte al Gazprombank, unul dintre cei mai mari creditori din Rusia. A fost sancționat de SUA după ce a cumpărat Langvik Capital, o companie hotelieră finlandeză, de la tatăl și unchiul său sancționați. Roman e vicepreședinte la Federația Rusă de Hochei pe Gheață.
Maxim Viktorov – manager de active și “reparator”. A fost consilier la parlamentului rus și la ministerului rus al culturii, a servit în armata sovietică și chiar a făcut parte din consiliul de administrație al Bolshoi Ballet. Apare în presă ca un colecționar de viori rare, plătind, se pare, milioane de dolari pentru un singur instrument. Dar, după cum dezvăluie Dosarele Rotenberg, Viktorov a avut și o altă vocație. Timp de ani de zile, el, echipa sa și asociații lor au coordonat strategii care i-au ajutat pe frații Rotenberg să își disimuleze proprietatea asupra activelor, să mute bani și să mute afacerile în jurisdicții prietenoase.
Aleksandr Kozlov – bodyguard profesionist. A făcut parte din echipa de securitate a lui Boris Rotenberg. Dar numele său a fost folosit și pentru a înregistra bunurile de lux ale șefului său, inclusiv vila din Spania și, conform documentelor, unul dintre iahturile sale de lux. De asemenea, el se afla în spatele unei firme care a fost implicată în finanțarea achiziționării și renovării vilelor lui Rotenberg din sudul Franței. Kozlov a ocupat funcția de director general al unui fond pentru veteranii din războaiele Rusiei din Cecenia.
Elena Ruzuak – manager de bancă, “reparator” și proxy. A fost membră a comisiei de audit și acționar minoritar al băncii SMP Bank deținută de familia Rotenberg înainte ca aceasta să fie vândută în Decembrie 2022. În spatele scenei, ea pare să fi servit ca persoana versatilă pentru familia Rotenberg și a jucat un rol-cheie în sprijinirea fraților ca să evite impactul sancțiunilor, de la alegerea proxy-ului potrivit pentru activul potrivit, până la ajutor la ascunderea legăturilor dintre Rotenberg și diferitele lor companii. De asemenea, ea însăși apare în scurgerea de informații ca proxy.
Serghei Markov – diplomat devenit om de afaceri. Cariera diplomatică de 12 ani, atât pentru Uniunea Sovietică, cât și pentru Federația Rusă, a presupus multiple posturi în America Latină. Ulterior, a devenit președinte al Orchestrei Naționale a Rusiei și director general al Fundației Prințul Michael de Kent, o fundație caritabilă rusă înființată în 2004, avându-l ca patron regal pe vărul Reginei Elisabeta a II-a, Prințul Michael. Markov a investit în sectorul tehnologic și a fost director într-o companie de resurse naturale înregistrată în Marea Britanie. Între 2012 și 2017 a fost consilier municipal la Moscova pentru partidul “Rusia dreaptă”.
Donald Manasse – avocat stabilit în Monaco. A oferit consultanță și servicii juridice familiei Rotenberg în mai multe privințe, de la rezolvarea unei probleme fiscale referitoare la un iaht de lux, la consultanță privind un demers de relații publice eșuat și implicarea în structurarea proprietății unei vile spaniole. Însă, în cele din urmă, relația avocatului din Monaco cu familia Rotenberg s-a încheiat cu iritare. Scurgerile de e-mailuri arată că, în 2015, Manasse s-a plâns că nu a fost plătit și că clienții săi miliardari „nu au arătat nici o curtoazie”.
I. Christodoulou & Partners LLC – firmă de avocatură cu sediul în Cipru. E condusă de avocații Irene Christodoulou și Andri Tsangarou. Acesta se promovează ca fiind o “firmă de avocatură de tip boutique care oferă o abordare unică” în domeniile corporativ, fiscal și fiduciar pentru clienții privați. O versiune preliminară a unui acord din scurgerea de e-mailuri indică faptul că firma a fost angajată de Viktorov, iar e-mailurile arată că firma de avocatură a oferit consultanță cu privire la probleme privind familia Rotenberg. Când autoritățile fiscale malteze au început să pună întrebări cu privire la proprietarul final al unui fond de investiții aparținând lui Boris Rotenberg în 2018, Christodoulou a sfătuit ca o companie deținută de fondul de investiții să fie relocată în Cipru pentru a evita controlul.
ILS Legal Services Limited – Firmă de profil redus ce pare a fi alcătuită din cel puțin trei entități înregistrate în Cipru, Rusia și Panama. E-mailurile indică faptul că ILS a prestat diverse servicii pentru Viktorov și echipa sa, inclusiv consultanță cu privire la societățile Rotenberg cu sediul în Insulele Virgine Britanice și Malta.
Autorități de reglementare indiscrete
Printre situațiile care au atras atenția lui Viktorov și a colegilor săi a fost aceea în care autoritățile de reglementare din jurisdicțiile offshore au formulat întrebări cu privire la activele familiei Rotenberg. Printre acestea se aflau Insulele Virgine Britanice (BVI – British Virgin Islands), o jurisdicție care nu are reputația că supraveghează agresiv companiile. În 2016, o mare parte din imperiul financiar Rotenberg a fost periclitată atunci când autoritățile de reglementare din Insulele Virgine Britanice au cerut furnizorilor de servicii corporative să nu mai lucreze cu nici o companie deținută de persoane sancționate de Statele Unite.
ILS Legal Services o companie înregistrată în Panama care lucra cu Viktorov la afacerile familiei Rotenberg, a dat un semnal de alarmă. “Avem o problemă serioasă”, scria ILS într-un e-mail adresat Elenei Ruzyak, angajata lui Rotenberg care a lucrat îndeaproape cu Viktorov. ILS o anunța pe Ruzyak că autoritățile din BVI solicitau identitatea beneficiarilor efectivi a cel puțin 18 societăți care aparțineau familiei Rotenberg sau intermediarilor acestora. “Aparent, Autoritatea pentru Servicii Financiare din BVI îi obligă pe agenții din BVI să se retragă din companiile al căror [beneficiar final/efectiv] (beneficiarul final e persoana care controlează în ultimă instanță o entitate corporativă și care are de câștigat de pe urma acesteia. Deseori e vorba de același proprietar legal, dar, în cazul structurilor corporative complexe, beneficiarul efectiv se poate ascunde în spatele unor împuterniciți sau al altor societăți) e listat în…[sancțiunile SUA]”, scria ILS. Referindu-se la frați folosind inițialele lor, e-mailul ILS a enumerat o serie de “Companii BR” care erau în discuție și a explicat că, pentru “Companiile deținute de AR”, a existat “complicația suplimentară a sancțiunilor UE”. (Deși ambii frați se aflau sub incidența sancțiunilor americane în 2016, doar Arkady fusese trecut pe lista neagră a UE la acel moment).
Menționarea lui Arkady a părut să declanșeze un răspuns puternic. Aparent alarmată, Ruzyak a răspuns rapid: “Totul e BR!!” Nu e clar dacă acest lucru însemna că toate companiile îi aparțineau cu adevărat lui Boris sau dacă ea încerca să acopere o pistă în documente. În orice caz, răspunsul ILS a fost rapid: “Ne pare rău, da, BR. Toate sunt despre BR. Deja ne învârtim ca un șarpe pe furcă”.
Și Boris ar fi avut motive de îngrijorare: Documente scurse și evidențe ale companiilor obținute de reporteri arată că respectivele firme dețineau unele dintre cele mai prețioase bunuri ale sale, inclusiv Rahil, un iaht de lux cu cinci apartamente pentru oaspeți și un echipaj de nouă persoane, plus participații în cel puțin șase proprietăți din sud-estul Franței. “Ne-am ocupat de această problemă în ultimele 10 zile încercând să găsim o soluție”, scria ILS lui Ruzyak. Pentru a aborda noile reglementări, ILS a sugerat o soluție cunoscută: Înlocuirea familiei Rotenberg cu proxy-uri care să semneze actele, permițându-le să apară ca proprietari finali ai companiilor, și apoi să transmită autorităților aceste nume. “Putem numi o persoană de încredere ca fiind nominală [beneficiar efectiv] și putem emite o declarație în favoarea lui Rotenberg”, scria ILS. După ce Ruzyak i-a transmis schimbul de replici lui Viktorov, acesta a aprobat ideea: “Sunt de acord”, a scris el. “Să-i lăsăm să pregătească”.
A început agitația pentru găsirea de proxy-uri. Într-un e-mail adresat lui Viktorov, Ruzyak a sugerat ca posibilitate un bărbat pe nume Aleksandr Kozlov, care a lucrat ca bodyguard al lui Rotenberg, dar a menționat că legăturile sale cu alte companii ale oligarhului – inclusiv, după cum sugerează e-mailul ei, o companie numită Frasgo Holding Corp – l-ar face un candidat mai puțin ideal. “Îmi storc creierii, m-am gândit la Sashka [Aleksandr] Kozlov, dar toate acele fraze îl fac incomod ((”, scria Ruzyak, punctându-și e-mailul cu 13 emoticon triste. Totuși, datele din registre indică faptul că Kozlov a devenit într-adevăr beneficiarul efectiv al cel puțin uneia dintre firmele din BVI: Medexlite Limited, care a deținut un alt iaht de lux, numit, de asemenea, Rahil.
Numele lui Aleksandr Kozlov a apărut și în alte bunuri de lux ale lui Rotenberg. Pe hârtie, bodyguardul deține compania care are vila de mai multe milioane de dolari a familiei Rotenberg de pe coasta spaniolă. Un acord de acționariat nominalizat din BVI arată că el se află, de asemenea, în spatele unei firme numite Silas Resources, care fusese anterior implicată în acorduri de împrumut care au finanțat achiziționarea și renovarea vilelor lui Boris Rotenberg din sudul Franței. Scurgerile indică faptul că Viktorov și asociații săi au dorit să păstreze secretul despre serviciile prestate de Kozlov pentru familia Rotenberg. Într-o discuție pe WhatsApp din 2019, unul dintre angajații Evocorp, Alexander Stepanenko, pare să se refere la Kozlov ca acționar într-o structură care, conform scurgerii de informații, îi aparținea de fapt lui Boris Rotenberg.
Alte două active – apartamente în centrul orașului Riga, Letonia – au fost transferate de la firma Narcius Investments Limited din BVI a unuia dintre Rotenberg și au fost înregistrate pe numele lui Ruzyak, conform evidențelor de proprietate letone. Opt dintre cele 18 societăți din BVI menționate în e-mailul ILS au fost în cele din urmă dizolvate, iar două au fost mutate în Cipru. ILS, Ruzyak și Kozlov nu au răspuns întrebărilor trimise prin e-mail. Irene Kenyon, un fost ofițer al Trezoreriei SUA, descrie Cipru ca fiind “o altă BVI” pentru ruși. Era “mica lor cutie neagră”, spune ea, “unde puteau înregistra lucruri și ascunde active. … Era considerată o jurisdicție de păstrare a confidențialității”.
Scurgerile nu arată cum s-a procedat cu celelalte companii problematice din BVI. Dar ele evidențiază o altă problemă ridicată de sancțiunile americane împotriva lui Boris Rotenberg: capacitatea sa de a efectua tranzacții bancare cu propria soție.
Bunurile
Placarea bancherilor
În 1997 banca franceză Societe Generale a înființat o agenție în bogatul principat Monaco. Respectiva agenție nu e timidă în ceea ce privește clientela sa, consacrându-se clienților “High Net Worth” (persoane cu venituri nete mari) și oferind o gamă de servicii din partea experților juridici din Monaco, a “inginerilor de bogăție” și a altor specialiști. O astfel de bancă ar fi locul perfect pentru ca Rotenberg să dețină active. Și, într-adevăr, scurgerile de e-mailuri indică faptul că Boris Rotenberg, soția sa Karina și zece dintre companiile sale dețineau conturi la Societe Generale din Monaco.
Dar în Octombrie 2015 – la mai bine de un an după ce Rotenberg a fost sancționat de SUA – șeful biroului pentru Rusia de la unitatea din Monaco a băncii a menționat într-un e-mail către Viktorov faptul că soția lui Rotenberg, Karina, avea cetățenie americană – și că era “interzis” pentru “persoanele din SUA [să se angajeze] în tranzacții care implică o persoană supusă măsurilor sancționatorii”. De fapt, ofițerul bancar întreba dacă sancțiunile împotriva lui Boris Rotenberg îi interzic acestuia să trimită bani propriei soții. “Care e interpretarea dvs cu privire la regulile OFAC în legătură cu cetățenia americană a doamnei K. ROT?”, l-a întrebat pe Viktorov, referindu-se la biroul Trezoreriei SUA responsabil cu implementarea sancțiunilor. “Ați făcut demersuri către OFAC? Care e scopul urmărit prin acest demers? Am aprecia dacă ne-ați răspunde detaliat, argumentat și documentat”. De fapt, banca înghețase deja conturile lui Rotenberg. “Așteptăm răspunsul dvs”, scria ofițerul bancar câteva zile mai târziu. “Răspunsul dvs ne va permite să luăm în considerare o poziție cu privire la conturile blocate [sic] de către bancă”.
În primele zile ale lunii următoare, Viktorov și Serghei Markov, un fost diplomat sovietic ajuns om de afaceri care îi ajuta și el pe Rotenberg, corespondau deja cu o companie de management al patrimoniului dispusă să ajute “clientul” în găsirea unor servicii bancare alternative. Această firmă, LJ Partnership, cu sediul la Londra la acea vreme, se prezenta ca fiind “family office internațional de top, cu capital privat”, care “are ca responsabilitate deservirea discretă a nevoilor unui grup select de familii”. Pe lângă furnizarea de consultanță personalizată în materie de investiții și de ajutor în crearea de structuri corporative “onshore și offshore”, oferă servicii precum “închirierea de iahturi și avioane, servicii de protecție” și “administrarea stilului de viață și a călătoriilor”. Totusi, Viktorov și Markov aveau nevoie de ajutor pentru a scoate cât mai repede posibil banii lui Rotenberg din conturile înghețate de la Societe Generale. “Clientul dorește ca munca să înceapă cât mai repede”, scria Markov unui director al LJ Partnership.
LJ Partnership i-a trimis apoi lui Markov o propunere de plan. Pentru 70.000 lire sterline (100.000 dolari) în taxe și cheltuieli – plus un bonus suplimentar de 50.000 lire (70.000 dolari) dacă totul mergea bine – compania oferea reprezentare în “discuțiile cu Societe Generale Monaco pentru a obține eliberarea anumitor active” și inițierea “unei noi relații bancare … pentru a obține transferul activelor de la Societe Generale”. În calitate de “client” pentru acest proiect, LJ Partnership a preluat compania britanică a lui Viktorov, Legal Intelligence Group Ltd, și nu pe Rotenberg însuși, creând astfel un tampon între firma de management patrimonial și miliardarul rus sancționat. Operațiunea, supranumită mai târziu “Project Sun”, a demarat în scurt timp.
Pentru a porni acțiunea împotriva Societe Generale, LJ Partnership a recomandat o firmă de avocatură internațională, Charles Russell Speechlys LLP. Într-un memoriu inițial, echipa de juriști a firmei a oferit un posibil argument: “Se pare că acțiunile SOCGEN de înghețare a conturilor fără știrea sau consimțământul clientului dvs ar putea constitui o încălcare a contractelor [sale] [cu acesta]”. În scurt timp, o pereche de drafturi de scrisori (conțineau un text în esență identic, dar erau adresate către două sucursale distincte ale Societe Generale și făceau referire la diferite conturi Rotenberg) de la unul dintre avocații firmei din cadrul biroului din Paris au fost transmise către Societe Generale. Scrisorile prezentau “înțelegerea noastră a poziției juridice”, a declarat directorul executiv al LJ Partnership. “Le transmit în formă de draft, astfel încât să avem posibilitatea de a discuta din nou în mod informal pentru a încerca să găsim o soluție”, a adăugat el. Scrisorile admiteau că “în Octombrie 2015, clienții mei au aflat că activele lor au fost înghețate de către bancă … [ca urmare] a unei măsuri individuale luate împotriva domnului Boris ROTENBERG de către administrația americană”. Cu toate acestea, au continuat ei, “decizia băncii [de a îngheța conturile] … încalcă convențiile obligatorii semnate între bancă și clienții mei”. Mai mult, au subliniat ei, nu a fost luată nici o măsură împotriva clienților săi – Boris și Karina Rotenberg și cinci dintre companiile lor – de către Franța, Monaco sau orice alt stat membru UE. În conformitate cu legile Franței și Monaco, a argumentat avocatul, “măsurile de înghețare a activelor pot fi luate numai în temeiul unei decizii ministeriale. Nu există niciuna în cazul de față”.
Între timp, LJ Partnership a continuat să caute o nouă bancă pentru Rotenberg. Aceștia au sugerat o serie de opțiuni, inclusiv creditori din Singapore, Bahamas, Elveția și Liechtenstein. În cele din urmă, a fost încheiat un acord cu Banque Havilland S.A., cu sediul în Luxemburg, un controversat creditor al elitei, deținut de familia Rowland, o familie cu relații importante. Scurgerile de e-mailuri detaliază modul în care LJ Partnership a ajutat la organizarea unei întâlniri între Rotenberg și familia Rowland la Geneva. Totuși, întâlnirea a fost anulată după ce oligarhul rus – numit de Markov “clientul” – a fost nevoit să anuleze, Markov cerându-și scuze pentru situația “foarte jenantă”. O nouă întâlnire a fost apoi propusă la Monaco, în Aprilie 2016. LJ Partnership a transmis o invitație din partea familiei Rowland de a se întâlni pe iahtul lor în portul orașului. “E perfect”, a răspuns Markov. “Clientul are, de asemenea, un iaht în portul Monaco, așa că discuțiile de la început vor fi ușoare”. Markov a adăugat că el și Maxim Viktorov vor ajunge și ei la întâlnire “Duminică seara”.
Se pare că întâlnirea a decurs bine. LJ Partnership a confirmat în scurt timp că Banque Havilland era pregătită să preia Rotenberg: “Planul cu banca va fi mai întâi să deschidem contul corporativ și apoi să deschidem conturile personale”, scria directorul executiv al companiei. “Va fi un proces în două etape”. Datele scurse arată că Banque Havilland a deschis un cont pentru Karina și a cerut documentație pentru a deschide conturi pentru două companii Rotenberg înregistrate în Insulele Virgine Britanice (BVI). Discuțiile legate de procesul de deschidere a conturilor au continuat timp de aproape un an. Însă, în scurgerea de informații nu există elemente care să arate dacă, în cele din urmă, conturile au fost deschise. Instrucțiunile de plată confirmă faptul că, în 2017, Karina Rotenberg a trimis 500.000 de euro, în două tranșe, în contul său de la Banque Havilland Monaco, dintr-un cont din Moscova.
Într-o declarație trimisă de un reprezentant, Banque Havilland a precizat că “am respectat întotdeauna toate sancțiunile relevante în țările în care operăm”, inclusiv în SUA și UE, și că respinge “orice sugestie de infracțiune sau aluzie că au fost furnizate servicii bancare unor persoane sancționate”. Markov a precizat pentru OCCRP că nu e “un asociat al lui Boris Rotenberg” și că “nu a primit niciodată bani de la acesta și nici nu a făcut afaceri cu el”. El a spus că a fost mult timp “prieten și partener de afaceri” cu Viktorov și a afirmat că interacțiunile și activitățile lor au fost legale. Familia Rowland nu a putut fi contactată pentru comentarii, iar Banque Havilland a declarat că nu poate comenta în numele lor.
Între timp, problema conturilor înghețate la Societe Generale s-a dovedit a fi, de asemenea, problematică. În timp ce e-mailurile indică faptul că banca franceză a eliberat o parte din fondurile lui Rotenberg la începutul anului 2016, negocierile privind conturile înghețate au părut să întâmpine unele piedici. Firma de avocatură pe care LJ Partnership o angajase, Charles Russell Speechlys, a sfârșit prin a se retrage din proiect, deși nu e clar motivul. În urma eșecului de a găsi o nouă reprezentare, LJ Partnership a declarat că va trebui să se retragă și ea. LJ Partnership, redenumită între timp Alvarium, nu a răspuns la întrebările trimise prin e-mail sau la apelurile telefonice. Charles Russell Speechlys nu a răspuns la solicitarea de comentarii. În cele din urmă, e-mailurile arată că Societe Generale a fost de acord să îi asigure lui Boris Rotenberg servicii bancare în condiții stricte, inclusiv să nu aibă nici un cont legat de soția sa, în timp ce banca încerca să ramburseze împrumuturile restante de mai multe milioane de dolari acordate oligarhului rus. Societe Generale a declarat că nu poate comenta detalii din cauza regulilor privind secretul bancar, însă a precizat că “respectă cu strictețe” toate legile și reglementările și că “aplică cu grijă… sancțiunile internaționale”.
Fonduri secrete
Sancțiunile împotriva fraților Rotenberg nu au avut un impact doar în exterior: Acestea i-au determinat, de asemenea, să restructureze cel puțin o parte din participațiile lor rusești pentru a păstra un grad mai mare de secretizare.
Pentru deținerea acestor active au fost utilizate instrumente speciale de investiții numite “fonduri mutuale închise”, abreviate în limba rusă ca “ZPIF”. Aceste structuri, care nu sunt considerate persoane juridice în conformitate cu legislația rusă, nu sunt obligate să își dezvăluie acționarii și nu pot da faliment sau să li se confiște activele, au fost gestionate de Viktorov și echipa sa. Natura secretă a ZPIF și evidențele corporative rusești incomplete înseamnă că adesea e imposibil de urmărit cine le deține cu adevărat sau ce active deține.
Însă, în e-mailurile care au făcut obiectul unei scurgeri de informații se află o descoperire rară: procesul-verbal oficial al unei ședințe din Iulie 2017 de la Banca Centrală a Rusiei. Documentul relevă faptul că – cel puțin până la acea dată – 13 ZPIF-uri gestionate de compania lui Viktorov, Evocorp, erau deținute de familia Rotenberg sau aveau legături cu aceasta. Conform documentului Băncii Centrale, aceste structuri conțineau unele active de profil înalt, printre care Moskvarium, un acvariu din Moscova prezentat ca fiind cel mai mare din Europa, și o vilă impunătoare pe coasta mediteraneană a Spaniei.
Printre acestea se numărau, de asemenea, acțiuni la editura Prosveshcheniye (Iluminarea) – un jucător important pe piața rusă, care încheia cu regularitate contracte guvernamentale pentru manuale școlare. (În 2017, un reprezentant al lui Arkady Rotenberg a declarat pentru ziarul rusesc de afaceri Vedomosti că acesta și-a vândut acțiunile deținute la editură).
Cele treisprezece ZPIF
Documentul Băncii Centrale includea următoarele 13 ZPIF-uri care au legătură cu familia Rotenberg și menționa deținerile de lichidități ale acestora, precum și unele dintre companiile în care acestea dețineau participații. Rapoartele Evocorp care au făcut obiectul unei scurgeri de informații dezvăluie o parte din celelalte active ale acestora, prezentate mai jos.
ZPIF-urile lui Arkady Rotenberg
Albiorix: Deținea compania Sarych LLC, care la rândul ei deținea Palmida, un sanatoriu din Crimeea ocupată de Rusia. Albiorix este în prezent administrat de o altă companie de management al investițiilor, Northern Aegis.
Argon: A deținut acțiuni la Ellada LLC, o companie cu sediul la Moscova.
Brianite (Brianit): A deținut acțiuni la editura Prosveshcheniye (Iluminarea), cu sediul la Moscova.
Iridium (Iridii): A deținut compania Vozrozhdenie VVTs LLC, care deține Moskvarium, cel mai mare acvariu din Europa. Evidențele corporative rusești sugerează că Vozrozhdenie este în continuare deținută de Iridium, care în prezent este administrată de compania de management al investițiilor Northern Aegis.
ZPIF-urile lui Boris Rotenberg
Rubus: Conform documentului Băncii Centrale, intenționează să achiziționeze active media. (Documentul Băncii Centrale menționează că Rubus este deținut de “Boris Arkadievich Rotenberg” – posibilă greșeală de redactare pentru Boris Romanovich Rotenberg).
Ryegrass (Raigras): Deținea acțiuni la o companie numită Upravlenie Postavkami Truboprovodov LLC, o companie de inginerie care deservea producătorii ruși de țevi din oțel, inclusiv filialele Gazprom. Conform evidențelor corporative rusești, compania a fost lichidată în 2019.
Phoenix Trust (Feniks Trast): A deținut Bangalor Holding Limited, care deține vila spaniolă a familiei Rotenberg. Deținea, de asemenea, acțiuni la companiile Feniks Investitsii LLC și Ellada LLC, două companii cu sediul la Moscova.
Evolti ( coproprietar cu Evgeny Vdovin): Deținea acțiuni în Evolti-Resurs LLC și Evolti-Resurs-1 LLC, două companii de distribuție a gazelor.
Sunrise (Sanraiz): Obligațiuni deținute, inclusiv eurobonduri.
ZPIF-ul lui Boris și Arkady Rotenberg
Hyperion (Giperion): Conform documentelor din scurgerea de informații, plănuia să achiziționeze acțiuni în companii anonime cu active în afara Moscovei.
ZPIF-uri deținute de alții
Lontano: Deținut de Marija Borodunova, care ar fi partenera romantică a lui Arkady Rotenberg. Deținea 80 la sută din acțiunile unei importante firme imobiliare, RG-Development LLC. În documentele scurse se arată că, înainte de a fi achiziționată de acest ZPIF, deciziile luate de fostul proprietar al RG-Development – un asociat al lui Rotenberg – au necesitat aprobarea companiilor Rotenberg.
Tehnological Investments (Tekhnologicheskie Investitsii): Deținută de Iulia Skvortsova și Vladislav Shulga, a căror identificare și relație cu familia Rotenberg nu a putut fi stabilită. Totuși, conform documentelor din scurgerea de informații, acest ZPIF plănuia să achiziționeze o participație în compania Telematiks LLC, care activează la sistemul electronic de colectare a taxelor de drum din Rusia, Platon. Compania care operează Platon, RT-Invest Transportnye Sistemy LLC (RT-Invest Transport Systems), e deținută parțial de Igor, fiul lui Arkady Rotenberg.
Forward (Forvard): Deținut de compania lui Viktorov, Legal Intelligence Group. Totuși, o fișă de calcul conținută în e-mailurile scurse indică faptul că Forvard a fost folosit și în beneficiul lui Boris Rotenberg. Acest ZPIF deținea o companie numită AviaLyuksServis LLC, care, prin intermediul unei companii intermediare numită Faraotis Holding Limited, deținea avionul privat Bombardier al fraților Rotenberg, în valoare de 42 de milioane de dolari.
Un raport Evocorp din 2018, care a făcut obiectul unor scurgeri de informații, indică faptul că șapte dintre aceste fonduri erau încă gestionate de companie un an mai târziu, în timp ce altele fuseseră transferate către un nou administrator de fonduri, Severnaya Egida LLC (Northern Aegis). În răspunsurile lor la întrebările privind acționarii ZPIF-urilor sau societățile pe care le dețineau, angajații Evocorp l-au prezentat pe Viktorov ca fiind beneficiar final. “Există o practică prin care directorul general al companiei de management e recunoscut ca fiind beneficiarul final”, spunea un angajat al Evocorp când a fost întrebat cum răspunde la întrebările despre adevărații proprietari ai Moskvarium. Același răspuns a fost transmis și la două bănci – SMP Bank și Sberbank – atunci când acestea au solicitat mai multe informații despre beneficiarii ZPIF-urilor sau despre societățile acestora. Evocorp a răspuns cu scrisori în care se menționa că Viktorov însuși era “beneficiarul final“ al societății respective.
Scurgerea de informații nu indică modul în care a răspuns SMP, dar astfel de explicații au ridicat semne de întrebare la banca de stat Sberbank. “Trebuie să înțelegem cine sunt acționarii fondului, nu compania de management”, scria în 2017 un oficial Sberbank unui angajat al RG-Development, o importantă firmă imobiliară deținută de unul dintre ZPIF-uri pe care, conform scurgerii de e-mailuri, Evocorp pare să o fi administrat pentru familia Rotenberg. Ulterior, angajatul RG-Development le-a scris colegilor că banca “sugerează cu tărie ca [RG-Development] să închidă toate conturile de plăți cu Sberbank, deoarece, în opinia lor, suntem o companie afiliată cu persoane aflate pe ‘lista de sancțiuni’. Ne-au trimis o notificare de închidere”. Dar e-mailurile indică faptul că problema ar fi putut fi rezolvată: Câteva zile mai târziu, angajatul RG-Development a scris către Evocorp spunând că oficialul Sberbank va vedea dacă ar putea să “se descurce” cu o scrisoare de la RG-Development în care să spună că nu are informații despre acționarii ZPIF. Dacă acest lucru nu funcționa, Evocorp urma să trimită Sberbank o altă scrisoare în care să declare că nici o persoană sancționată nu se afla printre acționarii fondului. Sberbank nu a răspuns la solicitarea de comentarii.
Chiar și cu secretul specific structurii ZPIF, Evocorp a depus mari eforturi pentru a se asigura că informațiile despre familia Rotenberg rămân secrete. În 2017, un angajat al SDK Garant LLC, o companie rusă de management al fondurilor de investiții care se pare că a fost angajată de Evocorp pentru a administra unele dintre ZPIF-uri, a scris colegilor și personalului Evocorp pentru a anunța că îi încredințează unui nou angajat administrarea unuia dintre fondurile Evocorp. Directorul general al Evocorp de la acea vreme a răspuns rapid, reproșând decizia. “E foarte important pentru noi ca informațiile despre acționarii fondului să nu fie dezvăluite. Cred că transferul conducerii acestui fond către un nou manager tânăr reprezintă o încălcare a acordului nostru cu SDK Garant”.
O parteneră romantică?
Printre ZPIF-urile despre care documentul de la Banca Centrală a evidențiat că erau administrate de Evocorp se numără și unul al cărui proprietar surprinde oarecum: o cosmeticiană letonă în vârstă de 36 de ani, pe nume Marija Borodunova. Documentul indică faptul că, de la jumătatea anului 2017, Borodunova controla 80% din RG-Development, principala firmă imobiliară, prin intermediul ZPIF-ului numit Lontano.
Reporterii au descoperit că deținea și alte câteva bunuri valoroase: Un apartament de lux în Monaco, într-o clădire emblematică, pe care l-a închiriat unei companii aparținând lui Rotenberg pentru 260.000 euro (275.000 dolari) lunar în 2017 și, împreună cu cele două fiice ale sale, o vilă de 4,25 milioane de euro (4,5 milioane dolari) pe Riviera franceză.
În conformitate cu o scurgere de date fiscale rusești consultată de reporteri, Borodunova a câștigat 25,5 milioane de dolari numai în 2020. Borodunova nu a răspuns la întrebările transmise prin e-mail. Un indiciu privind modul în care a ajuns să aibă o asemenea avere este dat de două surse care au discutat cu reporterii sub protecția anonimatului din cauza temerilor legate de securitatea lor. Ambele au descris-o pe Borodunova drept “soția neoficială” a lui Arkady Rotenberg. Unul dintre aceștia, care îi cunoaște pe cei din anturajul lui Arkady, a declarat că relația lui Arkady cu Borodunova nu era publică, “dar oamenii apropiați știau… de mult timp”. Reporterii nu au putut verifica independent afirmațiile surselor. Însă Getcontact, o aplicație care dezvăluie numele sub care un număr de telefon a fost salvat de contactele sale, oferă o coroborare suplimentară: În cel puțin o duzină de cazuri, numărul lui Borodunova a fost salvat în listele de contacte ale prietenilor ca o variantă a “Mariei Rotenberg”.
Rectificare: Articolul a fost actualizat pentru a reflecta cu exactitate rezultatul tranzacției Banque Havilland. Actualizarea a eliminat, de asemenea, o reprezentare inexactă a rolului lui Viktorov în conturile companiei Rotenberg. OCCRP regretă eroarea comisă.
Sursa: https://www.occrp.org/en/rotenberg-files/leaked-emails-reveal-how-putins-friends-dodged-sanctions-with-help-of-western-enablers
MihailAndrei's Blog 
..Rotenbergii au fost ajutati sa evite sanctiunile din acelasi motiv pentru care Shor a fost lasat sa faca ce a facut.. si e lasat in continuare..
Sigur ca da. Partidul Shor care promoveaza „moldo-ivanismul” merge in continuare prin gratia Marinei Tauber.