Iluzii transumaniste …

Cântec amăgitor de sirenă, menit să întunece mințile celor ce se cred “dumnezei”. Tinerețe fără bătrânețe, și de ce nu, viață fără de moarte, e ceea ce lipsește din panoplia iluziilor acelor “salvatorilor planetari”- plutocrații geriatrici care se cred stăpânii creației …

Un studiu arată că schimbările în activitatea genelor care apar odată cu vârsta pot fi inversate.

Cercetările sugerează că e posibilă încetinirea sau chiar inversarea îmbătrânirii, cel puțin la șoareci, prin anularea modificărilor în activitatea genelor – aceleași modificări care sunt provocate de deceniile de viață la oameni.

Prin ajustarea genelor care transformă celulele adulte în celule embrionare, cercetătorii de la Salk Institute for Biological Studies au inversat îmbătrânirea celulelor umane și de șoareci in vitro, au prelungit viața unui șoarece cu o afecțiune care duce la îmbătrânire accelerată și au stimulat cu succes recuperarea unui șoarece de vârstă mijlocie în urma unei leziuni, în conformitate cu un studiu din 2016 publicat în Cell.

Studiul conferă un plus de consistență argumentului științific conform căruia îmbătrânirea e în mare parte un proces de așa-numite schimbări epigenetice, modificări care fac genele mai active sau mai puțin active. Pe parcursul vieții, se adaugă sau se elimină regulatori de activitate celulară din gene.La oameni, aceste transformări pot fi cauzate de poluare sau alți factori de mediu – care determină creșterea sau scăderea activității genelor. Pe măsură ce aceste transformări se acumulează, musculatura slăbește, mintea devine mai lentă și devenim mai vulnerabili la boli.

Studiul sugerează posibilitatea inversării cel puțin a unora dintre aceste modificări, un proces pe care cercetătorii cred că ar putea, în cele din urmă, să îl aplice la oameni. “Îmbătrânirea e ceva plastic pe care îl putem manipula”, afirmă Juan Carlos Izpisua Belmonte, autorul principal al studiului și expert în genetică de la Salk. În studiul lor, Belmonte și colegii, au reîntinerit celulele prin activarea, pentru o perioadă scurtă de timp, a patru gene care au capacitatea de a face ca celulele adulte să revină la o stare embrionară.

La șoarecii vii au activat cele patru gene (cunoscute sub numele de “factori Yamanaka”, după numele cercetătorului Shinya Yamanaka, laureat al premiului Nobel care a descoperit în 2006 potențialul lor combinat). Această metodă a întinerit mușchii deteriorați și pancreasul unui șoarece de vârstă mijlocie și a prelungit cu 30% durata de viață a unui șoarece cu o mutație genetică responsabilă de Hutchinson-Gilford – sindromul progeria, care provoacă îmbătrânirea rapidă la copii.

Deoarece factorii Yamanaka inversează schimbările la nivelul regulatorilor genetici, unii cercetători văd în acest studiu o dovadă în plus că îmbătrânirea e determinată de schimbări epigenetice. “Cred că reprogramarea epigenetică e modalitatea finală de inversare a îmbătrânirii”, susține David Sinclair genetician și cercetător specializat în anti-îmbătrânire de la Universitatea Harvard, care nu a fost implicat în studiu, dar care desfășoară o activitate similară. “Laboratorul meu dispune de multe dovezi care arată că principalul factor care determină ceea ce noi numim semnele distinctive ale îmbătrânirii e reprezentat de schimbările epigenetice”. Sinclair spune că laboratorul său pregătește o lucrare prin care explică ce cauzează aceste schimbări pe măsură ce îmbătrânim.

Studiul Salk a fost efectuat pe șoareci de vârstă mijlocie. Dar, în teorie, reprogramarea epigenetică ar trebui să funcționeze la șoareci și la oameni de orice vârstă, spune primul autor Alejandro Ocampo, adăugând că până și celulele provenite de la oameni centenari ar putea fi reîntinerite în cele din urmă. El și Belmonte susțin că ei cred că pot îmbunătăți eficiența și rezultatele tehnicii prin continuarea cercetărilor – și că pot anula modificările epigenetice responsabile de îmbătrânire prin utilizarea unor substanțe chimice mai ușor de manevrat în locul factorilor Yamanaka, sperând astfel să se îndrepte spre posibilitatea unui tratament pentru oameni.

Matt Kaeberlein cercetător în biologie moleculară la Universitatea din Washington, care studiază îmbătrânirea, dar care nu a participat la această lucrare, spune că alți cercetători au descoperit că factorii Yamanaka pot întineri celulele – astfel că, într-un fel, acest studiu nu e surprinzător. Dar Kaeberlein spune că nimeni altcineva nu a demonstrat până acum că factorii pot trata bolile legate de vârstă la un animal prin aceleași modificări. “Acesta e factorul surpriză”, spune el.

Kaeberlein spune că studiul sugerează posibilitatea nu doar de a încetini îmbătrânirea, ci și de a o inversa. “Acest lucru este foarte interesant – înseamnă că, inclusiv la persoanele în vârstă, ar putea fi posibilă restaurarea funcțiilor tinereții”, spune el. În plus, e mai ușor să ne imaginăm un tratament care modifică epigenomul decât să ne gândim să intrăm în fiecare celulă și să-i modificăm genele. De asemenea, remarcă faptul că rezultatele noului studiu sunt foarte asemănătoare cu cele observate atunci când celulele senescente – cele care și-au pierdut funcționalitatea din cauza îmbătrânirii – sunt îndepărtate dintr-un organism. Nu este încă clar, spune el, dacă “aceasta e o altă modalitate de a opri sau poate de a reprograma celulele senescente”.

Manuel Serrano, expert în senescență la Centrul Național de Cercetare a Cancerului din Madrid, nu a fost asociat cu noua cercetare, dar se declară impresionat de studiu și de rezultatele sale. “Sunt total de acord cu concluziile. Această lucrare indică faptul că schimbarea epigenetică este în parte responsabilă de îmbătrânire, iar reprogramarea poate corecta aceste erori epigenetice”, a scris el într-un e-mail. “Acest lucru va fi baza pentru viitoarele evoluții interesante”.

Studiul a arătat, de asemenea, cât de subțire poate fi linia de demarcație dintre beneficii și daune. Atunci când cercetătorii au tratat șoarecii în mod continuu, unii au dezvoltat tumori și au murit în decurs de o săptămână. Totuși, atunci când cercetătorii au redus tratamentul la două zile din șapte, șoarecii au avut beneficii semnificative. Sinclair spune că acest lucru ar trebui să fie interpretat ca pe un avertisment de către oricine încearcă să mărească durata de viață a oamenilor. “Ne-am jucat cu toții cu focul”, a spus el, adăugând că această linie subțire va reprezenta o provocare pentru a obține aprobarea unui medicament. “În următorii 10 ani vom încerca să aflăm cum să reprogramăm celulele pentru a fi din nou tinere, fără a merge prea departe și a le transforma în tumori”.

Atât Sinclair, cât și Kaeberlein spun că și-ar fi dorit ca laboratorul lui Belmonte să fi demonstrat că un șoarece obișnuit ar fi putut trăi mai mult după modificarea genei – în loc să fi inversat o boală legată de îmbătrânire. Belmonte, la fel ca alți cercetători în materie de anti-îmbătrânire, spune că obiectivul său inițial e de a crește “durata de viață sănătoasă” – numărul de ani în care cineva rămâne sănătos. Prelungirea duratei de viață va dura probabil mai mult timp până să fie realizată. Cele mai importante cauze de deces, inclusiv bolile de inimă, cancerul și Alzheimer, sunt boli ale îmbătrânirii care se manifestă mult mai frecvent după vârsta mijlocie. “Nu e vorba doar de câți ani putem trăi, ci de cât de bine putem trăi restul vieții”, spune Ocampo.

Belmonte spune că echipa sa încearcă, de asemenea, să determine dacă îmbătrânirea e un proces care are loc simultan în tot corpul. Sau, după cum spune el, “Există vreun țesut care reglează îmbătrânirea – și când acesta se deteriorează, întregul organism se deteriorează?”. El menționează că, în prezent, se crede că hipotalamusul – cunoscut ca fiind centrul de control al hormonilor, a temperaturii corporale, a dispoziției, a foamei și a ritmurilor circadiene – ar putea acționa, de asemenea, ca un regulator al îmbătrânirii.

Alte abordări care prezintă beneficii anti-îmbătrânire la animale includ restricția de calorii, medicamentul rapamicină și parabioza – practica de a oferi șoarecilor bătrâni o doză de sânge de la cei mai tineri. Faptul că toate aceste strategii diverse par să funcționeze sugerează că ar putea exista mai multe modalități de îmbătrânire și că ar putea fi nevoie de mai multe terapii complementare pentru a prelungi semnificativ longevitatea, spune Kaeberlein.

Unii compuși, cum ar fi resveratrol, o substanță care se găsește în vinul roșu și care pare să aibă proprietăți anti-îmbătrânire în concentrații ridicate, par să întârzie schimbările epigenetice și să protejeze împotriva deteriorării epigenetice, spune Sinclair. Aceste abordări pot inversa unele aspecte ale îmbătrânirii, cum ar fi degenerarea musculară, dar îmbătrânirea revine atunci când tratamentul se oprește, adaugă el. Cu o abordare precum cea prezentată de Belmonte în studiul recent, teoretic “puteți face un singur tratament și să vă întoarceți cu 10 sau 20 de ani în urmă”, spune el. Dacă îmbătrânirea începe să vă prindă din nou din urmă, pur și simplu faceți un alt tratament. “Această lucrare e prima sclipire a faptului că am putea trăi secole întregi”, afirmă Sinclair, adăugând că el însuși ar face acest lucru cu plăcere: “Patruzeci și șapte de ani au trecut destul de repede”.
Sursa: https://getpocket.com/explore/item/aging-is-reversible-at-least-in-human-cells-and-live-mice