31.05.2014 se pare că e ziua în care „prietenia şi sinceritatea” se manifestă sub stindard gay la Ardud – Satu Mare.
Bravo bă găozarilor! Domnişoara Remus Cernea, nenea Monica Macovei şi Madam Clarance crapă de invidie din cauza afişului vostru.
Cătălin Dupu e lady „Prietenia” şi Nicu Grigore e mademoiselle „Sinceritatea”? Împreună îmbie tineretul la un 69 liberal-neoprotestant cu frişcă şi cacao?
MihailAndrei's Blog 
Ete că mă mandatez singur! Care este problema? Nu mai am voie nici să-mi spun părerea? Repede mai vreți voi să ne puneți călușul în gură, inchizitorilor! Halal dreaptă-credință, adică halal ortodoxie! Cunosc preoți ortodocși care nu sunt așa de colțuroși ca voi, „vitejilor”! 😀
E bine ca te mandatezi singur, asta e un prim pas. Urmatorul e sa ne spui ca esti Napoleon. Nu te lasa, eu zic ca esti pe drumul cel bun…
Eu pot să spun și că sunt Burebista. Problema este la tine dacă mă crezi! 😀
@puchea
Normal ca poti sa spui orice, doar cenzura morala e abolita in ceea ce te /va priveste. Poti spune inclusiv ca-l cunosti pe duhul „sfant”, sau ca esti crestin…
In legatura cu …de-astia, care pot spune orice, am fost demult avertizati.N-ai grija, nu te crede nimeni.
„44. Voi sunteţi din tatăl vostru diavolul şi vreţi să faceţi poftele tatălui vostru. El, de la început, a fost ucigător de oameni şi nu a stat întru adevăr, pentru că nu este adevăr întru el. Când grăieşte minciuna, grăieşte dintru ale sale, căci este mincinos şi tatăl minciunii.” (Ioan,8)
Absolut! Voi sigur vă cenzurați când faceți spume la gură împotriva noastră, că de n-ar fi așa ar fi mult mai rău! 😀 Nici nu trebuie să mă crezi.
Scuze, am vrut să postez asta:
mihailandrei: Apa de ploaie, este de necrezut că poetul care scrie Rugăciune, Colinde, colinde, Răsai asupra mea… ş.a. poate fi ateu, păgân, rece faţă de Dumnezeu.
„Este Eminescu un necredincios?”, se întreabă Nichifor Crainic (Mihai Eminescu, în Spiritualitatea poeziei româneşti, Muzeul Literaturii Române, Buc., 1998, p. 60).
Şi răspunsul vine de îndată: „Dacă zig-zagurile sale filozofice şi etice ne-ar îmbia să admitem această grozăvie, priveliştea sufletului său absorbit în cea mai fierbinte rugăciune ne umple de un sfânt fior şi ne determină să-i recunoaştem înălţimea spirituală.
Cine se roagă să fie „credincios” nu poate fi un necredincios ( poezia Răsai asupra mea…)
Cine şi-a pierdut credinţa şi speranţa, dar le cere înapoi ca daruri de la Dumnezeu, nu poate fi necredincios.
Răsai asupra mea…
de Mihai Eminescu, 1879
Răsai asupra mea, lumină lină,
Ca-n visul meu ceresc d-odinioară;
O, Maică Sfântă, pururea Fecioară,
în noaptea gândurilor mele vină!
Speranţa mea tu n-o lăsa să moară,
Deşi al meu e un noian de vină;
Privirea ta de milă caldă, plină,
îndurătoare-asupra mea coboară.
Străin de toţi, pierdut în suferinţa
Adâncă a nimicniciei mele,
Eu nu mai cred nimic şi n-am tărie,
Dă-mi tinereţea mea, redă-mi Credinţa
Si reapari din cerul tău de stele
Ca să te-ador de-acum pe veci, MARIE!
Ortodocsii recunosc…
http://www.kmkz.ro/de-pe-teren/reportaje/mindriti-va-cu-aceasta-biserica-corupta-2/
@ion
E clar,deci, pana si prin ochii pseudo-jurnalistului cu pricina, (care mi-e clar ca buna-ziua ca n-are nici in clin, nici in maneca, cu Ortodoxia), suntem in avantaj. 🙂
Nasol de tine… pana si o revista de caterinca, cum e asta, va pune capac.
Pseudo-jurnalist, pseudo-avantaj, pseudo-ortodoxie. Doar caterinca e adevarata… Ca e tot de la ortodocsi 😯
Pseudo-logica…:-)
Pentru unii, adevarul nu e important…