„Sola Scriptura” si adventistii…

Principiul „sola scriptura” induce ideea bizara precum ca oricine e in stare sa priceapa Biblia.
In baza acestui principiului se exagereaza totul.

Adventistii au gasit chestia cu sabatul si mileniul, penticostalii au zis ca e cool cinzecimea hop si ei, iehovistii au gasit interesant sa faca sediul al regatului lui Iehova in Brooklyn, baptistii racnesc ceva cu preotia universala etc.

In practica nu exista „sola scriptura”, exista doar „sola” John Smith si Thomas Helwys(baptisti), A.J. Tomlinson si Charles Parham(penticostali), William Miller si Ellen G. White (adventisti), Charles T. Russell (yehovisti), Joseph Smith (mormoni) sau alt neococalar,  iar ceilalti preiau fara sa comenteze.

Sectantii sunt de fapt “tabula rasa”, gata sa fie inscriptionata cu orice, singura conditie e aia ca totul sa fie usor de rumegat. Niste dobitoace fara identitate, material brut, usor de modelat in mainile unor „guru”. Orice impostor mai scolit poate sa-i dreseze dupa bunul plac.

Pastorii adventisti de exemplu o citează aproape în fiecare predică pe ellen G. white, pentru a valida ceea ce spun ei. In formularea adventista, „asa zice ellen G. white” este tot una cu „asa zice Domnul”.  Ellen G.white joacă rolul de „guru”.

Priviti mai jos….

Precum se vede pastila cu „sola scriptura” a fost tot timpul  o abureala pentru naivi. Liderii sectelor nu ezita sa apeleze la minciuna, desigur ca au in vedere doar “binele” aproapelui.