Parisul a acuzat Azerbaidjanul că s-a amestecat în turbulențele din Noua Caledonie, teritoriu francez din Pacific. Dar în acest nou război hibrid de influență, actorii externi nu creează probleme, ci le amplifică.
Paris – Să începem prin a spune că nu interferențele străine sunt motivul izbucnirii violențelor din ultimele zile în Noua Caledonie, un teritoriu francez din Pacificul de Sud. Actorii străini nu pot fi folosiți ca țapi ispășitori pentru problemele care sunt, în primul rând, ale teritoriului și ale unui proces politic intern care a luat-o razna.
Noua Caledonie e în centrul unei atenții deosebite din partea puterilor străine. Unele sunt direct interesate, cum ar fi China, care e foarte activă în regiune. Altele își reglează conturile cu Franța din motive care au prea puțin legătură cu soarta indigenilor kanak sau cu bogățiile subsolului.
Azerbaidjan, fosta republică sovietică din Caucaz, e una dintre aceste țări, iar implicarea sa în acest caz reprezintă o surpriză. Recent, Gerald Darmanin, ministrul francez de interne și al teritoriilor de peste mări, a adus în discuție Azerbaidjanul. Frédéric Métézeau, de la departamentul de investigații al Radio France, dezvăluise deja strategia de influență a Azerbaidjanului în Noua Caledonie.
Alimentarea focului
Ce caută Azerbaidjanul în Noua Caledonie? Baku (capitala Azerbaidjanului) se află la 8570 de mile în linie dreaptă de Nouméa (capitala Noii Caledonii) și nu are nici o legătură cu acest teritoriu. Însă Azerbaidjanul a ales tema anticolonialismului pentru a stânjeni Franța: Parisul e vizat din cauza sprijinului acordat Armeniei în conflictele din Caucaz, inclusiv pentru livrările de arme, și atunci orice truc e bun de jucat.
Au existat contacte politice între Baku și cercurile pro-independență kanak, ceea ce nu sunt ilegale, însă sunt surprinzătoare. Dar a existat, de asemenea, un adevărat război de dezinformare, ale cărui fire de legătură Franța afirmă că are dovezi care pot fi urmărite până la Baku.
Viginum, autoritatea de stat franceză responsabilă cu monitorizarea veritabilului câmp de luptă care a devenit internetul, a fost activată în acest caz și implică Azerbaidjanul. Iar Franța pune sub semnul întrebării rolul Rusiei. Nu e nimic surprinzător în acest sens: toți jucătorii din războiul hibrid modern caută să pună gaz pe foc îndată ce observă un cusur. Franța a căzut deja victimă a acestui lucru în Sahel, în Africa. Acolo, Rusia și Turcia nu au creat sentimentul anti-francez, ci mai degrabă l-au amplificat.
Un război de influență mai amplu
Dar China? Aceasta e o întrebare mai complexă: Beijingul e un jucător important în zona Pacificului. Acolo se desfășoară o parte din confruntarea sa cu Statele Unite, din insulă în insulă, cu un adevărat război de influență. De la începutul lunii Mai, noul premier din Insulele Solomon fost văzut ca un câștig pentru China. Insulele Nauru s-au despărțit de Taiwan în favoarea Beijingului în Ianuarie, un alt succes chinezesc. Statele Unite sunt la fel de prezente, prin crearea Aukus, o alianță militară cu Australia, care a început în 2021 cu episodul contractului de submarine cu Franța, anulat, în favoarea submarinelor nucleare americane.
Noua Caledonie reprezintă o potențială pradă, cu imensele sale resurse de nichel – mineral esențial pentru bateriile electrice – și posibila sa independență. Dar, în această criză, China a fost doar releu de propagandă. Beijingul, ca întotdeauna, se concentrează pe termen lung.
Acesta reprezintă un motiv în plus pentru a nu face nici o greșeală în gestionarea problemei sensibile a Caledoniei: rechinii pândesc în Pacific și nu fac nimănui favoruri.
Sursa: https://worldcrunch.com/world-affairs/russia-new-caledonia
MihailAndrei's Blog 