Ei nu vând semințe. Nu dețin tractoare. Nu administrează antrepozite și nu transportă cereale. Totuși, BlackRock, Vanguard și State Street sunt printre cei mai puternici actori din agricultura mondială.
Împreună, acești trei manageri de active controlează active în valoare de peste 26 trilioane dolari – mai mult decât PIB-ul Statelor Unite și al Indiei la un loc. Aceștia sunt acționari în aproape toate companiile agricole importante: Bayer, Cargill, ADM, Nestle, Deere & Co și multe altele. Ei nu concurează. Sunt coproprietari. Și prin această proprietate, ei guvernează. Acesta nu e capitalismul concurențial. E o formă silențioasă de coordonare. Dar efectele sale sunt omniprezente.
Conform raportului Food Barons 2022 al ETC Group, BlackRock, Vanguard și State Street dețin participații dominante în întregul lanț agroalimentar – de la semințe și produse chimice la supermarketuri și platforme logistice. În multe sectoare, aceștia sunt primii trei acționari ai tuturor firmelor importante. Prin urmare, “concurența” dintre companii precum Bayer și Syngenta, sau Nestle și PepsiCo, e adesea mai degrabă o reprezentație. Adevărata putere se află în spatele cortinei.
Aceste firme nu fac micromanagement. Nu au nevoie să o facă. Puterea lor constă în aliniere – în modelarea a ceea ce contează ca valoare, ceea ce contează ca risc și ceea ce contează ca fiind un comportament acceptabil. Și din ce în ce mai mult, acest comportament este definit prin prisma ESG: Environmental, Social and Governance (Mediu, Social și Guvernanță). Dar ESG nu e o busolă morală. E un cadru de risc. În ultimii ani, BlackRock și omologii săi s-au poziționat ca investitori preocupați de climă. Ei vorbesc despre “zero net”, “finanțare de tranziție” și “agricultură sustenabilă”. Dar nu e vorba despre decarbonizarea sistemului alimentar. E vorba despre diminuarea riscurilor portofoliilor.
Aceleași firme investitoare în combustibili fosili investesc și în scheme de compensare a emisiilor de carbon. De asemenea, aceleași firme care susțin agricultura industrială finanțează tehnologii pentru semințe “smart din perspectivă climatică”. E o strategie de acoperire, nu o transformare. Iar în India, această logică prinde rădăcini. Managerii de active sprijină din ce în ce mai mult platformele de închiriere a terenurilor, startup-urile agrofintech și agregatorii de credite de carbon care promit să “deblocheze valoarea” terenurilor agricole. Cu toate acestea, deblocarea valorii înseamnă adesea blocarea fermierilor în noi forme de dependență de sistemele de evaluare, de conformitatea digitală și de piețele speculative pe care nu le pot controla. Aceasta nu e o investiție. Este extracție cu etichetă de sustenabilitate.
Cea mai periculoasă schimbare din agricultura de astăzi nu este tehnologică, ci financiară. Terenul nu mai este doar un loc în care se cultivă alimente. E o clasă de active. O acoperire împotriva inflației. Un loc pentru captarea datelor și specularea carbonului. În acest model, fermierul nu e un producător. El e un chiriaș pe tabelul de calcul al altcuiva. Iar tabelul e global.
BlackRock nu trebuie să dețină terenul. Trebuie doar să dețină firma care deține firma care închiriază terenul. Prin intermediul straturilor de vehicule investiționale, terenurile agricole sunt grupate, securitizate și tranzacționate – adesea fără știrea celor care trăiesc pe ele. Aceasta e o îngrădire fără garduri. Guvernanță fără guvern.
Managerilor de active le place să se prezinte ca investitori pasivi. Ei pretind că nu dirijează strategia companiei – ei doar urmăresc piața. Însă atunci când deții 5-10% din fiecare firmă importantă dintr-un sector, tu ești piața. Iar atunci când votezi rezoluțiile acționarilor, numești membrii consiliului de administrație și definești salariile directorilor, nu ești investitor pasiv.
În 2023, BlackRock și Vanguard au votat împotriva rezoluțiilor care ar fi obligat companiile agroalimentare să prezinte impactul acestora în privința defrișărilor și a drepturilor asupra terenurilor. Justificarea lor? Propunerile erau “prea prescriptive”. Dar ceea ce au protejat de fapt a fost libertatea de a funcționa fără control.
Ceea ce le face pe BlackRock, Vanguard și State Street atât de periculoase nu e faptul că sunt rele. Ci faptul că sunt structurale. Nu trebuie să comploteze. Stimulentele lor sunt aliniate. Instrumentele lor sunt abstracte. Iar puterea lor se exercita prin absență – de reglementare, de transparență, de responsabilitate. Ei nu sunt personajele negative ale acestei povești. Ei sunt arhitectura. Iar acest lucru îi face mai greu de combătut. Suveranitatea alimentară nu înseamnă doar semințe sau sol. E vorba de putere. Iar puterea de astăzi e financiară. Aceasta curge prin indexuri, indici de referință și alocări de capital. Decide ce culturi se produc, ce firme supraviețuiesc și ce “futures” sunt finanțate. Și face acest lucru fără să atingă vreodată pământul.
Sursa: https://off-guardian.org/2025/06/24/digital-harvest-blackrock-vanguard-state-street-shareholders-in-the-shadows/
Pentru cei care se holbează la Rusia având impresia că au văzut luminița de la capătul tunelului:
Cea mai prietenoasă bancă din Rusia va ajuta BRICS să implementeze “agenda climatică”
Doriți să aflați ce a declarat BRICS?
Globaliștii fug îngroziți în timp ce Rusia plănuiește adoptarea în masă a rublei digitale la mijlocul anului 2025
Rușii ingrați sunt îngrijorați de paradisul biometric în curs de dezvoltare
O stranie odisee
Moscova contestă hegemonia Washingtonului în privința larvelor de insecte
MihailAndrei's Blog 