De ce Occidentul nu-i poate permite lui Putin să acapareze Basarabia
În timp ce războiul din Ucraina continuă, iar Rusia rămâne în dezavantaj, Kremlinul caută să provoace probleme în altă parte. Basarabia/Moldova se află din nou aproape de centrul marilor intereselor geopolitice: Moscova încearcă să atragă țara înapoi pe orbita sa și, odată ce își va încheia războiul din Ucraina, să o absoarbă într-un imperiu sovietic reînnoit.
În ciuda succeselor Ucrainei, SUA și aliații săi trebuie să-și amintească de importanța întregii Europe de Est, inclusiv a Basarabiei. Recenta intimidare a Moscovei necesită un răspuns puternic, un nou cadru politic și de securitate care să contracareze agresorii ruși.
La începutul lunii noiembrie, Moldova a expulzat un diplomat rus după ce o rachetă, care ataca o țintă din Ucraina, a fost doborâtă de apărarea aeriană ucraineană. Arma a căzut într-un mic sat basarabean, provocând puține pagube, dar multă consternare. Incidentul face parte dintr-un model de comportament mult mai larg. Indică strategia pe termen lung a Kremlinului în Europa de Est, ambițiile dincolo de Ucraina și dorința de a rămâne blocată în confruntarea/negocierea cu Occidentul până la obținerea victoriei. Moldova e parte integrantă din revanșismul post-sovietic, la fel ca și Ucraina.
Odată cu prăbușirea imperiului sovietic în 1991, Kremlinul a pierdut controlul direct asupra posesiunilor sale europene. Statele baltice, Belarus și Ucraina primesc cea mai mare atenție din motive evidente: Balticii au fost cele mai evidente posesiuni imperiale ale Rusiei, fiind cuceriri non-rusofone, în timp ce bielorușii și ucrainenii erau (în opinia Rusiei) ruși rătăciți care își uitaseră identitatea slavă. Cu toate acestea, Moldova este o parte integrantă geopolitică a colapsului Rusiei. În 1940, sovieticii au creat predecesorul Moldovei moderne, RSS Moldovenească, care acoperea aproximativ două treimi din regiunea româno-ucraineană a Basarabiei. Moldova nu era un membru nominal independent al Pactului de la Varșovia, precum România, Bulgaria sau Polonia, era o posesiune sovietică.
Odată cu destrămarea URSS, moldovenii au căutat protecție politică și și-au căutat moștenirea. Limba moldovenească este identică din punct de vedere funcțional cu limba română, deși, din cauza dominației rusești, este scrisă de obicei cu caractere chirilice, în timp ce istoria și cultura moldovenească sunt strâns legate de România. Prin urmare, exista o posibilitate clară ca Moldova, în loc să-și declare independența față de URSS, să se unească cu o Românie post-sovietică.
Sovieticii nu aveau nici un interes în această eventualitate. România, în ciuda sărăciei generate de politicile economice ale regimului Ceaușescu din timpul Războiului Rece, avea puncte forte structurale, inclusiv o flotă comercială substanțială și echipamente industriale.
Soluția sovietică a fost divizarea țării. În 1990, a fost creată Transnistria sovietică, probabil cu sprijinul serviciilor secrete sovietice. Deși Moldova și-a declarat independența în loc să se alăture României, Transnistria sovietică și-a declarat și ea independența; deși rămâne oficial parte a Republicii Moldova, este de facto un proxy al Rusiei.
Transnistria oferă Rusiei două beneficii clare. În primul rând, oferă Serviciului Federal de Securitate al Rusiei (FSB) o bază avansată pentru desfășurarea operațiunilor europene.
Transnistria nu este supravegheată nici de Moldova, nici de Ucraina, ceea ce înseamnă că activitățile FSB în această regiune sunt complet nesupravegheate.
În al doilea rând, și de mare relevanță pentru Moldova, Transnistria deține aproape toată capacitatea de generare a energiei electrice a fostei RSS Moldovenești; Moldova cumpără aproximativ 70% din energia electrică din Transnistria – care cumpără petrol și gaze naturale din Rusia. Prin urmare, orientarea Moldovei spre Europa, din punct de vedere istoric, este temperată de realitățile geoeconomice.
Președintele Maia Sadu, a oferit un sprijin retoric puternic Ucrainei. Acest lucru e normal: Moldova rămâne următoarea țintă logică a Kremlinului, iar Transnistria se învecinează cu “Novorossia” – “Noua Rusie”, termenul lui Putin pentru regiunile Donețk și Luhansk din Ucraina, care au fost parțial confiscate de Putin în 2014 și extinse în cadrul invaziei actuale. Invazia inițială a Rusiei, în februarie, a urmărit să lase doar un mic stat separatist ucrainean centrat pe Lviv și să cucerească restul țării până în Transnistria. Mișcarea ulterioară a Rusiei ar fi fost să cucerească Transnistria și, în câțiva ani, să forțeze absorbția Moldovei într-un nou bloc rusesc prin șantaj energetic. Kremlinul a fost surpins pe picior greșit în Ucraina, dar își păstrează agenți în întreaga Europă și are instrumente capabile să influențeze Europa de Est.
Începând din vară, oligarhul moldovean Ilan Șor, aliat cu Rusia, ar fi finanțat și încurajat proteste împotriva guvernului moldovean, acuzându-l că e pro-occidental și că e responsabil pentru înrăutățirea situației economice a Moldovei.
În octombrie, Ucraina a întrerupt livrările planificate de gaze către Moldova, având în vedere atacurile Rusiei asupra infrastructurii energetice ucrainene; la 1 noiembrie, Transnistria și-a întrerupt exporturile de energie către Moldova. România a fost de acord să intervină și să sprijine Moldova, angajându-se să furnizeze aproximativ 90% din necesarul de energie electrică al Moldovei – dar acest lucru va dura ceva timp, iar Rusia ar putea destabiliza și mai mult situația, folosind Transnistria pentru a provoca alte probleme în Moldova.
Statutul Moldovei – împărțită între Vest și Est – acceptabil pentru Rusia. Totuși, o Moldovă pro-vest ar modifica în mod fundamental echilibrul strategic. Afilierea Moldovei la NATO și la Uniunea Europeană ar oferi Occidentului o altă rută de aprovizionare în Ucraina; participarea deplină a Moldovei în tabăra occidentală ar consolida capacitatea României și Bulgariei, aliate în NATO, de a se apăra împotriva viitoarelor imixtiuni rusești. Problema moldovenească demonstrează că SUA și aliații săi trebuie să gândească dincolo de Ucraina.
Europa de Est, și în special litoralul Mării Negre, sunt la fel de importante din punct de vedere strategic, chiar dacă nu se opun în mod activ războiului rusesc de cucerire. Statele Unite au oportunitatea de a consolida un bloc sud-est european care poate servi ca un bastion împotriva agresiunii rusești; trei pași sunt imperativi.
În primul rând, SUA ar trebui să extindă sprijinul pentru industria energetică din România. Deja a fost acordat sprijin pentru energia nucleară din România. Dar trebuie să finanțeze noi reactoare, în special Reactoare Modulare Mici/Small Modular Reactors (SMR), mai repede decât s-a planificat. Industria SMR din Regatul Unit ar putea fi partener util.
În al doilea rând, SUA ar trebui să își sporească forțele de rotație din România și să extindă legăturile cu forțele armate ale Moldovei. În cazul în care se întâmplă ce e mai rău și Moldova trebuie să răspundă la o situație neprevăzută în Transnistria, va fi esențial ca sprijinul SUA să fie disponibil înainte de conflict.
În al treilea rând, și cel mai important, SUA ar trebui să inițieze discuții între România, Bulgaria și Moldova cu privire la un aranjament politic și de securitate non-UE, poate non-NATO.
Interesele românilor/moldovenilor și bulgarilor se află în comunitatea atlantică, nu doar pe continentul european; Europa, în special Germania, nu are interes să susțină sud-estul Europei într-o luptă împotriva expansiunii rusești.
Un nou dialog politic – în timp, însoțit de acorduri de formare, integrare militară și, poate, un mecanism formal de alianță – ar asigura interesele regionale.
Sursa: https://thehill.com/opinion/international/3728562-russias-next-target-why-the-west-cant-allow-putin-to-seize-moldova/
Seth Cropsey e fondator și președinte al Yorktown Institute. A fost ofițer de marină și subsecretar adjunct al Marinei Militare.
MihailAndrei's Blog 