În luna August, arogantul mujic Igor Mangushev, ca un Hamlet de kolhoz, ținea prelegeri shakespeariene despre efemeritatea vieții, războiul din Ucraina și mă-sa Rusia. Având un craniu în mâna, despre care afirma că e al unui luptător ucrainean căzut în luptele de la Mariupol, grăia sub imperiul samagonului:
“Nu a fost norocos. Vom face o cupă din craniul lui”
Vara a trecut, toamna a sosit și situația de pe front pare că s-a schimbat în favoarea ucrainenilor.
Arămiul frunzelor îmbrățișează trupurile moskalililor căzuti la Liman și în alte locuri. Curând, iarna va așterne și ea mantia argintie peste visele deșarte ale noii armate roșii. Când primăvara va sosi și ghioceii vor frânge gheața înflorind spre soare prin găvanele craniilor rusești, un soldat ucrainean sau voluntar străin, va contempla asupra ofensivei de primăvară ținând în mână țeasta unui spetsnaz GRU.
Pentru că ruși și rusofoni sunt mari amatori de Shakespeare, ar trebui să le explice cineva pe îndelete ce înseamnă: “Cry Havoc and Let Slip The Dogs of War!”
Până una-alta să ne bucurăm de toamnă
MihailAndrei's Blog 