Umbre nemțești


Pentru că destui politruci din Germania și din țările cu minoritate germană au impresia că sunt un fel de “lumină a civilizației”, le reamintim că nu-s chiar așa de “luminoși” pe cât le place să se umfle în pene. Există și umbre, motiv pentru care readucem la lumină câte ceva din “Drang nach Osten” primului război mondial. Lăsați paiul din ochiul altuia, uitați-vă la bârna din ochiul vostru …

Invazia flămânzilor (Sursa: Istoria războiului pentru întregirea României – Constantin Kiriţescu)

Întâia și cea mai puternică impresie, pe care a făcut-o asupra Germanilor țara românească și capitala ei, a fost aceea a unei țări de belșug. Pentru un popor și o armată, care trăia de doi ani o viață de cea mai severă raționare a mijloacelor de traiu, a fost o revelație surprinzătoare această țară plină de bogății alimentare. O năvală de înfometați se îndreaptă spre România, condamnată a deveni un Erholungsgebiet, regiune de întremare a slăbănogiților, Edenul lacomilor și flămânzilor.
O icoană a acestei invazii ne-o dă o cifră oficială. Quartieramt-ul din București a înregistrat trecerea și oprirea, un timp mai lung sau mai scurt prin capitala României, în primul an de ocupație (6 Decembrie 1916 – 6 Decembrie 1917), a unui număr de 55.000 de ofițeri, dintre cari, 45.000 au fost găzduiți în hoteluri, iar 10.000 în locuințe private [Ein Jahr Kaiserlichdeutsche Kommandatur în Bukarest. Rumänien în Wort und Bild. No 23, p 16]. Nu nu se dă și cifra soldaților. Aceste mase de omani trebuiau adăpostite și mai ales hrănite. Caracatița își întinsese puternicele-i tentacule și își fixase viguros miile de ventuze pe trupul țării noastre.
În București, operația de devalizare începe cu bogățiile vizibile. În câteva zile, băcăniile se deșartă. Rafturile rămase goale, iar în sertarele negustorilor se adună bonuri de rechiziție cu scadențe problematice. Vine apoi rândul birturilor. Unul după altul restaurantele principale sunt rechizitionate și transformate în Speiseanstalt: “oficii de hrană” pentru ofițeri. Urmează cluburile, casele mari și hotelurile. Ofițerii își aleg casele confortabile ca locuințe particulare, în special pe cele ai caror proprietari au fugit în Moldova. Pe lângă acestea, fiecare grupă mai mare sau mai mică de ofițeri, apartinand unei unități militare sau administrative, își mai alege o casă luxoasă, pe care o transformă în Heim, cămin, completându-i, la nevoie, mobilierul și instalațiile cu mobile, tablouri, covoare, rechiziționate din alte case.
Aici se fac petreceri, se iau mese somptuoase, în sunetul muzicilor militare. Austriecii, Ungurii, Bulgarii și Turcii iau modelul de la patronii lor. Peste tot se întinde mania căminelor de toată mâna: ofițerești, subofițerești sau chiar soldațești, iar locuitorii sunt nevoiți să se retragă în câte o cameră sau două spre a lăsa loc musafirilor doritori de confort.
Casa Capșa a avut o soartă tragi-comică. Numele acestei case, vestită nu atât prin luxul instalațiilor sale, cât prin reputația de loc de întâlnire a societății elegante, se bucură de un prestigiu cu totul special în ochii Bulgarilor. Intrarea la Capșa era un ideal pe care-l imortalizase un general bulgar de umoristică memorie.
La 1913, în toiul conflictului româno-bulgar, un general din Rusciuk, cu numele Drandarewsky, declarase cu emfază că: dacă România declară războiu Bulgariei, peste o săptămâna el își va bea cafeaua la Capșa. Generalul n’avusese ocazia să-și vadă visul cu ochii: în timpul campaniei din 1913, el fugise foarte prozaic din Rusciuk, la apropierea trupelor române, iar mai târziu, fusese condamnat de compatrioții săi pentru ca în emoția plecării, scufundase flotila bulgară pusă sub comandamentul său.
Oricum însă, dorința lui Drandarewsky devenise un ideal național bulgar, și acum, la adăpostul pulpanei lui Makensen, emuluii generalului erau nerăbdători să-și înobileze dimia uniformelor între zidurile aurite ale paradisului jinduit. Germanii cedară insistențelor bulgare și le puseră la dispoziție localul Capșa, după ce însă avuseseră grijă să-l golească de toată bogata și celebra pivniță de vinuri și de toată instalația luxoasă. Și timp de un an și jumătate, Bucureștenii au putut să aibă spectacolul amzant al stabilimentului Capșa purtând pe balcon o mare tablă cu inscripția: “Domă bălgarski ofițiri i voiniți”, pe când înăuntru după perdele trase, spre a nu se observa interiorul mizer, soldați răpănoși mâncau cu linguri de lemn ciorbă de fasole pe elegantele mese de nuc acoperite, în loc de fețe de mese, cu hârtie de gazetă.
Confiscarea alimentelor a lovit cel mai greu populația, căci era atentatul direct la sănătate și viață. Ea a ofilit trupurile, a slăbit rezistența organismelor, a deschis drum epidemiilor și a provocat o mortalitate înspăimântătoare. Se interzicea fabricarea săpunului, dându-se cu aceasta o lovitură mortală higienei și lăsându-se frâu liber speculei asupra uneia dintre cele mai elementare trebuințe omenești; se interzice tăierea vitelor și deci consumarea cărnii, a păsărilor de curte; se interzice fabricarea cornurilor, covrigilor, prăjiturilor, cozonacilor.
Gazeta oficială a guvernului de ocupație militară anunță că: “în cel mai scurt timp, și copii răsfățați ai acestei țări, odinioară atât de bogată, vor trebui să simtă cu propriul lor corp, în forme mult mai aspre, nenorocirea și grozăvia războiului”.

Otrăvuri, bacili, bacterii (Sursa: Sacrificii românești în timpul războiului: victime civile, Paris 1919)

Acte contrare legilor războiului și umanității, cum ar fi bombardarea orașelor deschise de către aviație și artilerie, execuții sumare, asasinate, violuri, internarea locuitorilor și a și tratamentul inuman și mizerabil la care au fost supuși, au fost cauza directă a miilor de victime civile.
În cele ce urmează, conform cu primele rapoarte ale autorităților competente, despre cum a exterminat inamicul fără justificare militară populația civilă română din diferitele departamente, orașe deschise și sate.

Bucarest_octobre_1916
victimes des bombardaments

Unele mijloace de luptă folosite de inamici depășesc orice imaginație. La clorul și sulful din gazele asfixiante, au adăugat otravă și bacterii ale bolilor contagioase. Pentru a otrăvi populația civilă, în special copiii, inamicii aruncau dulciuri și jucării otrăvite din avioanele lor, sau erau răspândite în secret de agenții lor. Tentative de acest fel sunt semnalate peste tot pe unde au mers.
Orașele și satele au fost presărate cu aceste obiecte otrăvitoare. Iată ce a scris primarul din Constanța în raportul său Nr 292/919:

Teroarea provocată de metodele lor inumane era sporită de frica locuitorilor, care în fiecare noapte găseau dulciuri și obiecte otrăvite puse în curțile sau lângă ușile lor de către agenții inamicului. Avioanele și hidroavioanele aruncau, de asemenea, aceste dulciuri, fie în timpul zilei, fie pe timp de noapte. S-au emis publicații pentru a avertiza populația să nu atingă aceste obiecte purtătoare de boli contagioase care mai apoi au fost trimise la laboratoarele bacteriologice din București.

În raportul Nr. 537/919, prefectul scrie următoarele:

În legătură cu acțiunea barbară a avioanelor inamice, încercările criminale de a otrăvi populația cu dulciuri otrăvite, batiste infectate cu germeni, nu trebuiesc uitate.
(Raport al Prefecturii Constanța)

În lunile octombrie și noiembrie 1916, avioanele inamice au survolat zilnic orașul aruncând dulciuri și tot felul de otrăvuri ascunse sub diferite forme, în special pentru a atrage atenția copiilor.
(Raport al Prefecturii Ialomița)

În București, în mai multe rânduri, avioanele au aruncat cu bomboane și obiecte otrăvitoare care conțineau microbi. Iată declarația directorului Institutului de Medicină Legală:

Declarație
În timpul unuia dintre atentatele din septembrie de la București, avioanele inamice au aruncat, printre alte obiecte suspecte, bomboane care au configurația unei sfere goale și care conține în cavitatea centrală granule dintr-o cultură pură de microorganisme, care, examinate microscopic aveau toate caracteristicile coccobacilului de ciumă. Aceste culturi sunt deja vechi și uscate, au pierdut puterea de a transmite boala la animale de laborator. Analiza microbiologică a acestor dulciuri a fost realizată de mine la Laboratorul de Medicină Experimentală al Universității din București.
(Dr. Ioan Cantacuzino – Director al Institutului de Medicină Experimentală)

Fotografia arată una dintre fiolele cu culturi microbiene aruncate la București

fiole contenant
Acest articol a fost publicat în Romania și etichetat , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.