Viclenia Habsburgilor


coat of arms

Fragment din “Habsburgii, Ungurii și Românii” – Ioan Rusu Abrudeanu, Vasile Stoica

După răsboiul de șapte ani, nobilimea maghiară conștientă de ajutorul dat la salvarea dinastiei devenea tot mai puternică și neînfrântă. Dinastia observă imediat primejdia, care o amenință. Împăratul, mai bine zis împărăteasa Maria Terezia cercă să o domolească, s’o îndulcească, să o atragă la Viena. Înființează garda imperială alcătuită exclusiv dim nobili maghiari, cărora le dă o educație specială și nu pierde nici un prilej de a le arăta, că ungurismul cu atât mai mare valoare are, cu cât ține mai strâns la dinastie. Tendințele de alcătuire a unei mentalități austro-germane însă, îndeosebi sub Iosif II, trezesc un resens exprimat chiar și în literatură.
Dinastia vedea foarte bine ce se întâmplă. Nobilimea aceasta trebuia înfrânată și trebuia creată înainte de toate armata, care să nu atârne de nici o clasă privilegiată. Astfel se înființează instituțiunile grănicerești, inspirate de același duh statornic austriac de a întrebuința pentru scopurile dinastiei națiunile supuse și nepricepute. Se alcătuiesc cele 3 regimente de grăniceri români. Ba unor comune li se dau chiar nume menite să ne orbească prin amintirea originii noastre romane. Poporul scăpa de apăsarea nobilimii, iar aceasta la rândul ei stătea mai sfioasă, căci își pierdea resursele și câștiga vrăjmași. Austriei până la un grad îi convenia și una și alta. Dar și aci, ca pretutindeni, iese la iveală eterna năzuință austriacă de a înlănțui popoarele cât se poate mai strâns de sine, nu importă prin ce mijloace. Ei au înțeles încă din veacul al 18-lea, că legarea strânsă de casa habsburgică a neamului românesc înseamnă nu numai stăpânirea pe Ardeal, ci și înglobarea restului acestui neam la planurile lor. Ei simt că trebuie crescută o generație nouă, care să știe mai puțin românism și căreia să i se infiltreze o mentalitate specială, încât mântuirea sa și a neamului să n’o caute decât în milostivirea Casei de Austria.
Și cu școlile precum și cu tot ce fac Habsburgii cu noi în veacul al 18-lea, scopul e același: ruperea legăturilor dintre noi cei din Ardeal și dintre cei din Principate și chiar dezsbinarea Ardealului, ca astfel să fim mai ușor stăpâniți. Se vede și din dispozițiile didactice pe cari le iau Habsburgii.
Ca nu cumva între școala din Ardeal întemeiată acum din “îndurarea împărătească” și între viața din Principate să mai existe oarecari legături, Maria Terezia la anul 1770 dă regulamentul “națiunii ilirice”, care ne amestecă în aceeași căldare cu sârbii și grecii și interzice cu asprime de a se mai aduce cărți din Principatele românești. I se pare mare primejdie ca supușii ei să-și tragă hrana sufletească din altă țară unde sunt frați de-ai lor. Evident, că nici prin școale Habsburgii n’au năzuit așa de mult sprijinirea culturii noastre, care să fie numai a noastră, ci înainte de toate și-au văzut de interesul lor. Nevoile lor cereau să le fim credincioși și au cercat cu orice mijloace să ne convingă, că așa e bine.
Apoi și aceste școale de porunceală aveau să se lovească de atâtea piedeci, înainte de toate, încă sub Iosif II, de șovinismul unguresc. Această manie ungurească pășește tot mai agresiv față de noi. Conducerea șovinistă ungurească a comitatului Bihor, în majoritate românesc, interzice chiar și întrebuințarea în școalele românești a cărților tipărite la Viena și Buda pe motiv, că n’au text paralel maghiar. Ba și mai mult. După ce Iosif II voia să germanizeze pe toți cetățenii din imperiul său atât de împestrițat de naționalități, dieta din anul 1792 a Ungariei impune ca studiu obligator, în toate școalele, limba maghiară.
Politica austriacă totdeauna a știut vârî mâna altuia în foc, ca să-și scoată castanele. Ajungea astfel la o țintă îndoită: își înfrâna dușmanul și apoi slăbea și mâna, care cu un alt prilej se putea ridica și împotriva ei. Se ridică deci tot mai mult ideea de a provoca oarecare mișcare, care să pună zăgaz tendințelor nobilimii. O parte din armată era acum a imperiului. Deci o mișcare’ mai puțin sângeroasă împotriva nobilimii nu putea distruge valoarea militară a țării.
După ce în politică Viena ne-a aservit și ne-a dat întotdeauna pe mâinile dietei nobiliare delà Cluj, acum ne ridică sperietoare în fața acelorași reprezentanți ai ungurismului. Deci jocul întors. Viena știa că există o neînvinsă tradiție de ură între națiunea românească, deoparte, și a cea ungurească de altă parte. Era convinsă prin urmare că Românii sunt cei mai vechi locuitori ai pământurilor acestora, că ei sunt apăsați, că ar dori să se înțeleagă, dar nu li se oferă ocazia, că între dânșii si Unguri există o dușmănie care nu se poate înlătura.
Înfrângerea nobilimii era totodată și în interesul nostru. Situația în cele mai multe locuri era de nesuferit. Căci toate frământările noastre pentru câștigarea unor drepturi și concesii în dietă și comitat s’au frânt numai de reaua voință cu care ne erau întâmpinate de nobilime cererile. În acest punct așadar interesul dinastiei întâmplător se întâlnia cu interesul nostru. Și în anul 1784 Munții Apuseni sunt teatrul celei mai dureroase mișcări sociale din câte au lovit vreodată imperiul habsburgic. Sub conducerea lui Horia, Cloșca și Crișan românismul acestui ținut se ridică și îngrozește pretutindeni pe împilatorii săi. Boierimea ungurească, dârză și încăpățânată până acum, se face deodată mică de tot, se supune tuturor dispozițiunilor imperiului și în curând împăratul o primește iar în grația sa.
Scopul Austriei era deci ajuns: îndărătnicia a fost înfrântă. Și acum cel care a înfrânt această îndărătnicie, nu mai era necesar. El era bun numai până ce era instrument. Cum mișcarea lui Horea începea să aibă un caracter specific românesc, chiar național, iar dinastia se feria de a trezi conștiința noastră de neam separat, interesul ei era acum ca această mișcare, după ce și-a îndeplinit menirea, să dispară: Maurul și-a făcut datoria, maurul putea să plece.
Revolta trezită de oamenii împăratului e înăbușită de armatele lui și cei trei tovarăși Horia, Cloșca și Crișan îndură moarte de mucenici, tustrei, ca o dovadă pentru totdeauna de ce proceduri de înaltă morală a știut uza casa de Austria în ajungerea scopurilor sale. A fost acesta unul dintre acele cazuri când noi am servit Austriei drept sperietoare în fața oligarhiei maghiare. Sângele nostru a curs fără vină și a curs în grozavă disproporție cu faptele răsculaților. Dar asta nu mai interesa casa de Habsburg.
Planul vechiu de a ajunge stăpână pe drumurile spre Orient nu-l putea uita Casa delà Viena. Toate sforțările ei doar au fost date cu scopul acesta. De aceea i-a trebuit Ardealul. De aceea ne-a învrăjbit cu vecinii noștri de câte ori i se părea ei că e bine.
Cu ajutorul diplomației și pungilor de bani, Austria se apropie și mai mult de Marea Neagră, încă în 1771 prin tratatul cu Turcia “se recunoaște Curții delà Viena dreptul de superioritate asupra Oltului”, în temeiul căruia apoi ea ocupă Oltenia. La 1775 ne răpește definitiv Bucovina, căci îi trebuia “drum din Galiția în Ardeal” și în același an scrie cancelarul Kaunitz lui Thugut, trimis imperial la Constantinopol: “Ne trebuie Bucovina ca să avem in mână cheia Moldovei”.
Nu numai atât. Îndată se trimite în țările românești și o comisie, care să statorească în bani ce preț are pământul și populația lor, ca Viena să știe până la ce sumă se rentează să jertfească pentru a le cuceri. Această comisie și stabilește prețul, în care fiecare familie românească e cântărită cu 50 florini “preț, cu care nobilii din Transilvania își vând unul altuia iobagii”, — și hotărăște că “viitoarele hotare ale împărăției vor trebui să meargă de-a lungul Dunării delà Orșova până la Silistra. De acolo să se tragă o linie până la Varna pe Marea Neagră, iar spre Rusia hotarul să-l formeze râul Nistru până la vărsarea sa în Mare, pe care astfel Austria o va stăpâni delà delta Nistrului până la Varna”.
Frumoase dovezi de dragoste față de independența noastră sunt aceste planuri! Și să nu credem că Austria le-a uitat până astăzi!

Casei de Habsburg…
Neuitare

Acest articol a fost publicat în Romania și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.