Ecou basarabean


Fragment din “Drumul Crucii”(vol 2) carte scrisă de Aurel State, ofițer al Armatei Regale a României decorat cu Ordinul Mihai Viteazul.

(n.n: se întâmpla în închisoarea din Harkov)
– Aduc un frățior de-al nostru, foarte tânăr, Să facă lumină ca Alioșa Karamazov, în subsolurile bolnave de slavism. Aici te primesc șase ofițeri români, i se adresă George. Spune-le Bogdane, cine ești și de unde vii!
Ascultător, noul venit își făcu loc atent, se așezase între noi și, sprijinit de braț, povesti cu glas tânăr, îmbulzit de întrebările celor din jur, câte ceva din trecutul lui cât o viață.
– Nu va văd la față, nu știu cum să vă zic, începu el nesigur, dar primiți-mă să stăm împreună până ne-or despărți.Grăbit, parcă aducându-și aminte de ceva, cu glas de rugăminte, se întrerupse:
Nu am nimic. M-a luat de pe drum. Dar am ascunse în cusătură cinci ruble. Eu nu fumez. Mă duc iute să cumpăr de la străinii de sus țigări. Dispăru, cu toată împotrivirea noastră, care era gata să-l facă să plângă, și se reîntoarse biruitor.
– Ai mei? Toată casa a fost deportată la sfârșitul războiului … Părinții? Profesori la liceul de băieți din Chișinău … Se vorbește că i-au dus în Siberia departe, în regiunea Krasnoiarsk. Pe mine m-au despărțit de surioara mea mai mare, la Sverdlovsk, și m-am pomenit în Kazakhstan. De acolo am fugit. Mi-era tare dor de acasă … Sigur, eram amândoi la liceu; eu într-a doua, ea într-a cincea … N-am găsit bunicii. Îi deportaseră și pe ei. Sora tatii murise în arest. Așa spuneau cunoscuții. Nu știu de ce. Însă unchiul meu le-a scăpat, se bucură el povestind. S-a alăturat lui Boghiu. Poate ați auzit. Haiduc adevărat. Apare, ține judecată și dispare, ca-n poveste. L-am căutat și eu, la întâmplare. Nu știam rostul. El însă știe totul. Cred că nu m-a luat în seamă. Poate îl găsesc când fug din nou. Voi fi și mai mare și m-or primi. Îl rog frumos!
– Copilul ăsta, neîntinat de promiscuitatea din jur, ne-a unit mai mult decât dușmănia străinilor și înțelepciunea noastră.
.  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .  .

(n.n: se întâmpla la gulagul Vorkuta)
Gelu Iasinski, un alt frate basarabean, căuta printre prizonierii români, sa facă ceva pentru ei, să le aducă cel puțin un pachet de mahorcă sau să le spună câte ceva despre cei trecuți pe aici. Gelu terminase condamnarea sa de cinci ani cu două luni în urma și primise domiciliu obligatoriu în orașul polar. Avea treizeci de ani.
– Să nu-ți fie de deochi, ficiorule, dar fain te ții, se minuna moș Zamfir – alăturat și el, spre bucuria noastră, grupului – , răsucindu-l măsurându-l pe chipeșul basarabean.
Cum și unde trăiești?
– De trăit, trăiesc în ciuda dușmanilor. Cât despre locuință, iată, mi-am înjghebat o bojdeucă, dincolo de aeroport. Și ne arătă peste câmpul gol de lângă sârme, pe care staționa un avion hâd de transport, spre un mărăciniș. Împrumut zilnic un junc al lagărului și car cărbuni pentru locuitorii orașului. Pe Prian-boulean l-am moștenit de la bădița Muntean, prizonier de-al dumneavoastră, condamnat cu Cojoc (n.n: este vorba de Nae Cojocaru, textul a fost scris în perioada comunistă, autorul încerca să-l protejeze) și Lunaru.

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în Romania și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Ecou basarabean

  1. Transilvania zice:

    Este mai mult decat ciudat cum pot unii romani sa uite crimele de sute de ani ale rusilor impotriva noastra si sa le tina partea doar ca sa nu fie cu americanii. Rusii comploteaza pe fata cu ungurii sa sfasie Romania in bucati si inca au lagarele din timpul Uniunii Sovietice unde sa-i deporteze pe cei ce li se impotrivesc, cum fac acum cu ucrainenii. Ce fel de constiinta poate avea un roman care promoveaza dusmanul de secole al propriului sau popor ?

  2. mihailandrei zice:

    Nefiind rusofil, imi e greu sa-ti raspund …

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.