Vom fi iarăşi ce am fost şi mai mult decât atât!


Academician Ștefan Ciobanu – Unirea Basarabiei
Studiu și documente. București 1929

Pentru un observator mai atent, este clar că motivele frământărilor din anii 1917—1918 și cauzele cari au dus la unire, trebuiesc căutate nu atât în factorii locali, nici în propaganda ‘elementelor de peste Prut sau de peste Carpați, cât în mișcarea revoluționară din Rusia, în sforțările popoarelor din imperiul țarist de a se descătușa, de a se elibera de sub jugul nedreptăților. Revoluția din Rusia a avut un caracter social și politic la începutul ei; în cursul desfășurării ei, ea se transformă în revoluție națională, în răzvrătirea popoarelor, care locuiau în Rusia, împotriva dominației rusești.
În soarta poporului românesc din Basarabia sub regimul rus, găsim ceva comun cu soarta celorlalte popoare din Rusia. Compus dintr’un conglomerat de 107 diferite popoare, cu minorități etnice de 80 de milioane de suflete (toate statele europene la un loc au cam 40 de milioane de minorități), cari cu mult depășeau numărul poporului dominant, al Velicorușilor, imperiul țarist era frământat încontinuu de problema grea a naționalităților.
“Birocrația țaristă, afirmă un cercetător rus al problemelor popoarelor din Rusia, nu s’a mărginit la eliminarea simplă a nerușilor de a lua parte la ocârmuire, ea caută să-și irosească resursele spirituale ale statului rus în luptă activă și fără rațiune cu popoarele mărginașe.. În lupta sistematică și tenace cu particularitățile politice, de drept și culturale ale Finlandei, în depolonizarea Poloniei, în interzicerea scrisului lettonean, ucrainean și belorus, nu odată au fost trecute limitele neclintite ale unei conviețuiri primitive culturale și a ordinei de drept, — dar la rusificare nu ducea” [articolul lui Berg Herman din revista “Nation und Staat”. Iunie 1928, pp. 1928.]
Ceva identic cu soarta popoarelor din Rusia vedem și în istoria Basarabiei sub stăpânirea rusă. Răpită printr’un act de silnicie, străină ca compoziție etnografică, ca suflet și ca trecut istoric, provincia dintre Prut și Nistru, împarte soarta provinciilor neruse din imperiul rusesc.
Ideea naționalistă se manifestă în scrierile lui Alexandru Hajdeu, iar cel mai cult și mai erudit dintre moldovenii basarabeni din prima jumătate a veacului al XlX-lea, Alexandru Sturdza, a pus “în circulație un plan, ca în Basarabia drepturile și obiceiurile moldovenești nu numai să fie păstrate, ci să fie lărgite… El nu-și ascundea dorința de a vedea Moldovlahia ca o împărăție independentă împreună cu Basarabia, Bucovina și Transilvania”. Aceste rânduri aparțin fostului vice-guvernator al Basarabiei F. F. Vigliel.
Legile revoluției, cari au la baza restabilirea dreptății încălcate, cari anunță libertatea națională, triumful culturii popoarelor, cari desființează cătușele neamurilor subjugate, duc Basarabia spre unire cu România.
Fantoma separatismului Moldovenilor, vechiul cântec al Rușilor și rusificaților, apare în ochii dușmanilor neamului românesc, ca un pericol mare pentru unitatea statului rus. Această chestiune se speculează mereu în cursul revoluției. A ridica chestiunea unirii în acele vremuri, era o marc primejdie pentru mișcarea națională moldovenească, căci ea putea fi înăbușită la începutul ei. Iată de ce chestiunea unirii apare abia în ultima fază a revoluției, ca un act final în dezvoltarea ideii de autodeterminare națională. Ideea românismului face mari progrese între Moldovenii din Basarabia. Mișcarea culturală cu introducerea limbii în biserică și în parte în școală, cursurile pentru limba românească, corurile naționale, broșurile cari circulau, îi introduc pe Moldovenii din Basarabia în mediul cultural românesc. Mișcarea culturală este însoțită de un mare entuziasm, ea are un farmec deosebit în special pentru tineretul basarabean. Studenții, soldații, elevii de școală, umblau cu panglica tricoloră la piept, își dădeau silința să vorbească românește, așa cum puteau vorbi.
După proclamarea independenței Republicei Moldovenești, chestiunea unirii se pune pe teren practic. Pentru toată lumea era evident, că Republica Moldovenească nu poate să rămână independentă. Populația era pregătită pentru acest act, se aștepta numai momentul oportun. Unele organizații naționale și obștești se arată nerăbdătoare, scoțând moțiuni prin care cer unirea Basarabiei cu România.
Astfel comitetul central al studenților moldoveni din Basarabia, la 16 Ianuarie 1918, face o chemare către populația din Basarabia, în care își exprimă indignarea față de purtarea Rușilor și bucuria pentru intrarea armatei române în Basarabia, iar la sfârșit exclamă: “Trăiască libertatea și unirea tuturor Românilor” [Ziarul “Cuvânt Moldovenesc”, Nr. 6, din 1G Ianuarie 1918].
Același comitet, la 24 Ianuarie 1918, lansează un manifest în care se spune:
“Noi socotim că mântuirea neamului nostru este în unirea tuturor fiilor noștri într’o singură țară. Noi dela străini nu mai așteptăm nimic; toată nădejdea ne-o punem în viață la un loc cu toți frații noștri români. Nu ne trebuie Rusie federativă”.
_____________________

Merge trenul, parcă zboară / Dintr-o țară-n altă țară / Merge și nu poate pricepe: Care țară? Unde-ncepe? / Țară veche, țară nouă, Parcă-i una, parcă-s două / Ba aparte, ba-mpreună, Parcă-s două, parcă-i una … Pleacă trenul! Unde esti? Chisinău – București.

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în Romania și etichetat , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.