ÎNŢELEGEREA SOVIETO-GERMANĂ PENTRU DEZMEMBRAREA UNOR STATE DIN CENTRUL ŞI SUD-ESTUL EUROPEI (1990)


flags

Drept introducere folosim un citat din Bazele Geopoliticii, carte scrisa de Aleksandr Dughin:

“În Occident, Noul Imperiu are un cap de pod stabil: Europa Centrală.
Europa Centrală reprezintă o structură geopolitică firească, unificată strategic, cultural şi parţial, politic. Din punct de vedere etnic, din acest spaţiu fac parte popoarele fostului Imperiu Austro-Ungar, Germania, Prusia şi o parte din teritoriile Poloniei şi ale Ucrainei de vest. Forţa de consolidare a Europei Centrale este Germania, care uneşte sub controlul său acest conglomerat geopolitic. ( … ) Este mai logic de a considera Berlinul capitală a Europei Centrale, în calitate de simbol al Germaniei care, la rândul ei, este simbolul şi centrul întregii structuri. Doar Germania şi poporul german au toate calităţile necesare pentru integrarea eficientă a acestei regiuni geopolitice – voinţă istorică, o economie foarte bine dezvoltată, o situaţie geografică privilegiată, omogenitate etnică şi conştiinţa misiunii sale civilizatoare. ( …) Integrarea Europei sub egida Germaniei ca temelie a unui asemenea Imperiu European se înscrie, ideal, în proiectul eurasiatic şi reprezintă procesul cel mai dezirabil într-o integrare continentală cu virtuţi globale ( … ) Imperiul European va deveni o realitate geopolitică şi civilizată deplină doar sub influenţa unei noi energii ideologice, politice şi spirituale venite din străfundul continentului, adică din Rusia. Pe lângă toate acestea, doar Rusia şi ruşii pot să-i asigure Europei independenţa strategică şi politică, precum şi autarhia resurselor. De aceea Imperiul trebuie să se formeze în jurul Berlinului, care se află pe o axă directă şi vitală cu Moscova”.
______________________________________________

Prof. univ. dr. Corvin Lupu

În ianuarie 1994, în revista britanică Intelligence Digest, care se distribuie pe bază de abonament, fiind căutată de cititorii din mediile serviciilor speciale deoarece cuprinde numeroase informaţii confidenţiale, a fost publicat un articol semnat de către redactorul şef, Joseph de Courey. Materialul se referă la un acord secret încheiat în septembrie 1990 între Uniunea Sovietică şi Germania, în urma unor tratative purtate la Geneva. Cele două părţi au abordat problemele sferelor de influenţă în centrul şi estul Europei. Redactorul şef al revistei spunea că veridicitatea informaţiilor i-a fost confirmată şi dintr-o altă sursă, neaşteptată, care a dat gir informaţiilor iniţiale.
Astfel, în septembrie 1990, la Geneva, germanii şi sovieticii au căzut de acord asupra următoarelor:

● Uniunea Sovietică nu se va opune dezmembrării Cehoslovaciei.
● Republica Cehă va deveni parte a sferei de influenţă economică a Germaniei, cu scopul posibil de încorporare politică a Cehiei în următorii 12-15 ani în Germania.
● Germania va compensa Rusia pentru daunele economice suferite prin pierderea influenţei în Europa de Est.
● Ungariei i se va permite urmărirea scopului ei de a-şi recâştiga teritoriile pierdute după primul război mondial prin Tratatul de la Trianon, în faţa României, Ucrainei, Cehoslovaciei şi Iugoslaviei.
● Germania va spori ajutorul economic acordat Ungariei, pentru a o face mai atractivă decât vecinii ei.
● Uniunea Sovietică nu va ridica obiecţii la divizarea Iugoslaviei şi va accepta intrarea Croaţiei şi Sloveniei în sfera economică germană de interese.
● Uniunea Sovietică era rugată să accepte unirea Ucrainei Transcarpatice cu Ungaria, dacă naţionaliştii ucraineni ar desfăşura activităţi “distructive”.
● În afară de compensaţia economică pentru pierderile suferite, Germania se angaja să “nu fie activă” în chestiuni privind Ucraina şi statele baltice şi să nu le considere parte a sferei de influenţă economică a Germaniei.

Prăbuşirea lui Mihail Gorbaciov şi a Uniunii Sovietice, urmată de schimbarea modului de promovare a propriilor interese de către Federaţia Rusă, a grăbit procesul de extindere a Uniunii Europene şi a modificat proiectele germano-ruse privitoare la centrul şi estul Europei. Noile proiecte apărute au fost elaborate pornindu-se de la premisa unificării europene şi a extinderii sale către estul bogat în resurse de energie, materii prime şi pieţe de desfacere care să alimenteze uriaşa economie europeană, mai ales pe cea a Germaniei.
Înţelegerile germano-sovietice din anul 1990, chiar dacă au fost trecute în conservare, se aseamănă izbitor cu Pactul Molotov-Ribbentrop. Deosebirea este doar de imagine. Clasa politică internaţională şi mass-media au condamnat în mod repetat şi vehement Pactul Molotov-Ribbentrop, ca şi dezmembrările Cehoslovaciei, României şi Iugoslaviei, din anii 1939-1941. În schimb, înţelegerile din 1990, dezmembrarea Cehoslovaciei şi a Iugoslaviei, ca şi încercările evidente de acelaşi fel din România, nu au fost combătute, ci, din contră, sunt privite pozitiv şi încurajate de forţe nevăzute.
Proiectele şi acţiunile politice sunt mult asemănătoare, pe alocuri identice, dar poziţia comunităţii internaţionale faţă de ele este nu numai diferită, ci uneori opusă. Acest lucru ne face să constatăm identitatea dintre politicile duse de Hitler şi Stalin în anii 1939-1940, şi cele promovate în anii 1989-1990, de Kohl şi Gorbaciov, conducătorii regimurilor “democratice” din Germania şi Uniunea Sovietică.
Pentru unii, aceste concluzii par dureroase. Este doar o percepţie datorată imensei manipulări a opiniei publice de pretutindeni, preocupare care înghite energii colosale şi reprezintă a doua mare cheltuială de resurse, după cursa înarmărilor. Când lumea va înţelege aceste realităţi, regimul politic “democratic” se va putea reforma şi, eventual, îşi va putea prelungi existenţa. După deceniile care au trecut de la înţelegerile germano-ruse, e timpul să examinăm cu seninătate aceste concluzii ( … )

Nu este deloc lipsit de interes să observăm că dezmembrarea statelor din spaţiul central şi sud-est european a fost o preocupare mai veche a Germaniei şi a Uniunii Sovietice. Ea s-a manifestat atât la sfârşitul perioadei interbelice, cât şi în perioada Războiului rece, în deceniul al şaptelea al secolului al XX-lea. În ambele aceste perioade, cele două mari puteri ale Europei – Uniunea Sovietică şi Germania – au urmărit, ca obiective majore, să destructureze alianţele de securitate construite de România, Iugoslavia şi Cehoslovacia, şi să împiedice consolidarea politică, economică şi militară a acestor ţări.
După ce la Moscova tabăra politică reprezentată de Mihail Gorbaciov a preluat controlul asupra ţării şi a schimbat modul de promovare a intereselor Uniunii Sovietice, s-au înmulţit înţelegerile dintre cele două ţări privind schimbarea configuraţiei central şi est-europene, prin încălcarea suveranităţii unor state şi chiar dezmembrarea lor. În câteva cazuri, concepţiile promovate în finalul mileniului al doilea de către Germania şi Rusia s-au apropiat mult de cele hitleristo-staliniste.
Reluarea colaborării germano-sovietice pentru influenţă în Europa Centrală şi de Est, la sfîrşitul deceniului al nouălea al secolului trecut, a fost catalizată de foarte bunele raporturi dintre cancelarul Helmuth Kohl şi preşedintele Mihail Gorbaciov ( … )
Cancelarul Helmuth Kohl s-a deplasat la Budapesta, în perioada 23-25 august 1989, şi a încheiat înţelegeri cunoscute sub numele de Acordul Bonn-Budapesta, prin care Ungaria se angaja să deschidă graniţa cu Austria, permiţând est-germanilor să treacă în vest. În schimb, Germania s-a angajat să sprijine Ungaria în eforturile ei de a recupera Transilvania. Încurajarea germană şi siguranţa guvernului maghiar că Uniunea Sovietică este interesată în destabilizarea României au determinat Budapesta să se implice din plin, operativ, în evenimentele din România din decembrie 1989, alături de serviciile secrete ale altor state ( … ) Printr-un document din anul 1973 al serviciului vest-german de informaţii, BND, guvernul de la Bonn era informat că ministrul sovietic al Apărării, mareşalul Andrei Greciko, a afirmat într-o convorbire cu Erich Honecker că “într-o perspectivă mai lungă, lucrurile nu mai pot continua astfel cu România”. Serviciile sovietice de securitate şi informaţii creaseră o unitate specială care sprijinea din umbră organizaţiile revizioniste maghiare din emigraţie, care revendicau Transilvania cu glas tare.

Sursa: Publicația Vitralii – Lumini și Umbre  http://acmrr-sri.ro/

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în Romania și etichetat , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.