Acțiuni “umanitare” ale Ungariei


facebook.com/pg/turanencylopaedia/about/

Teodor Doroftei

Noile structuri de putere instalate în țara noastră după evenimentele din decembrie 1989 s-au întrecut în adoptarea de reglementări care de care mai “democraticeˮ, multe fără efecte benefice asupra evoluțiilor viitoare ale societății românești și cu consecințe nefaste în sfera securității naționale, resimțite, din păcate, chiar și în zilele noastre.

În decembrie 1989, mii de unguri s-au adunat “spontan” în fața Ambasadei României la Budapesta, evident în semn de „simpatie” pentru curajul cetățenilor din țara “vecină și prietenă”. Gesturile de “solidaritate” s-au prelungit câteva zile bune, soldându-se cu “efecte colaterale” despre care puțini îndrăznesc să vorbească: vandalizarea clădirii oficiului nostru diplomatic (uși carbonizate, geamuri sparte, gardul din zid dărâmat, autoturisme oficiale devalizate, etc.), agresarea și lovirea ambasadorului și a primului său colaborator!!!

Acțiunile de “solidaritate” având ca țintă România au găsit teren fertil în haosul legislativ postrevoluționar și într-o serie de reglementări juridice de inspirație străină, cum a fost și Hotărârea de Guvern nr.97 din 6 februarie 1991 (cu “îmbunătățirile” ulterioare), semnată de premierul Petre Roman, privind “Sprijinirea persoanelor fizice, persoanelor juridice și organizațiilor neguvernamentale din străinătate care desfășoară în România activități cu caracter umanitar, medical și social”.

 A fost, dacă vreți, “o ofertă de nerefuzat” pentru serviciile secrete ungare care, sub “umbrela” Oficiului pentru Maghiarii din Afara Granițelor – OMAG, de pe lângă cabinetul premierului, și cu sprijinul Bisericii Catolice [n.n: nu e prima dată când au încercat atragerea Bisericii Romano – Catolice în acțiuni ostile contra românilor folosind sutana catolică drept acoperire pentru mârșăvia maghiaropat-turanică. Reamintim episodul când ungurii l-au intoxicat informativ (eufemism pt minciuna) pe Papa Pius al X-lea pentru înființarea Episcopiei de Hajdudorog. Budapesta urmărea impunerea limbii maghiare drept limba liturgică concomitent cu subordonarea Bisericii Române Unită cu Roma, Greco-Catolică, în cadrul infamului proces de maghiarizare forțată. Povestea s-a încheiat în 1914 cu justa detonare a unui colet capcană în sediul de la Hajdudorog] au stimulat înființarea a sute de fundații și organizații neguvernamentale caritabile, cu nume atractive și de rezonanță occidentală: “Ordinul maltez”, “Sapiența”, “Crucea Malteză” ș.a. Cele mai multe dintre acestea funcționau într-o clădire-fortăreață, situată pe malul stâng al Dunării (Pesta), pusă la dispoziție de lideri religioși reformați, și păzită de subofițeri ai poliției locale.

“Voluntarii” acestor structuri non-profit, tineri (dar mai ales tinere apetisante), erau selecționați din județele Harghita, Covasna și Mureș și verificați atent de structurile ungare de intelligence. Personalul admis lua parte, câteva săptămâni, la diferite activități de training în care, pe lângă dezvoltarea unor abilități practice necesare viitoarelor “acțiuni umanitare”, se urmărea consolidarea sentimentelor de atașament față de “patria mamă” și, mai ales, depistarea eventualelor legături cu serviciile secrete din România.

Tinerele acceptate își găseau ușor parteneri printre angajații mai vechi ai fundațiilor, de regulă ofițeri acoperiți ai spionajului ungar în cadrul OMAG.
Ulterior, de la Oficiul pentru Maghiarii din Afara Granițelor s-au scurs către aceste fundații și organizații neguvernamentale liste cu numele și adresele unor etnici unguri stabiliți în străinătate, bine realizați și cunoscuți pentru ideile lor revanșarde, la care s-a apelat pentru obținerea de ajutoare financiare și materiale ce urmau a fi dirijate spre țările vecine Ungariei.

Și, uite așa, spre țara noastră, mai bine-zis spre anumite zone din Transilvania, au început să sosească TIR-uri, camioane, dube și autoturisme cu “ajutoare umanitare”,

pe care nimeni nu le controla sau le ținea socoteala, de vreme ce treceau frontiera ungaro-română fără niciun fel de control, intrarea în țara noastră (fără taxă de viză și “liber la vamă”) fiind permisă în baza unui simplu document-tipizat, ștampilat de Ambasada României la Budapesta!!!

O asemenea situație a intrat și în atenția unor ofițeri ai structurilor de intelligence din țara noastră, care, prin mijloace specifice muncii de informații externe, au verificat și documentat în detaliu “acțiunile umanitare” ale fundațiilor ascunse în spatele OMAG (a se citi spionajul ungar), rezultând că, în perioada 1991-1994, acestea au introdus în România bunuri în valoare de peste un miliard de dolari!!

Numai că, asemenea “donații”, pentru care statul român a acordat facilități de neînchipuit, nu s-au concretizat în ajutorarea persoanelor care cu adevărat aveau nevoie de sprijin, și nici în investiții în infrastructură, de exemplu. În schimb, în județele cu concentrări de etnici maghiari au ajuns cărți, broșuri sau pliante despre necesitatea refacerii “ungariei mari”, alte materiale de propagandă șovină care incitau la acte antisociale și de nesupunere civică, dar și armament destinat organizațiilor paramilitare maghiare.

Datele deținute de spionajul românesc atestau că persoanele de origine maghiară din diaspora care s-au implicat financiar în trimiterea de “ajutoare umanitare” spre țara noastră erau fictive, sau dificil de identificat, ceea ce a confirmat informațiile obținute pe alte linii de muncă: majoritatea acestor “donații” veneau, în realitate, din partea autorităților de la Budapesta. ( … ) S-a dispus o analiză serioasă a problemei, soldată cu modificarea HG nr.97/1991, printre alte amendamente figurând și precizarea că Ambasadele României nu mai au dreptul să avizeze faimoasele formulare “liber la vamă”. ( … )

Amendarea HG privind “Sprijinirea persoanelor fizice, persoanelor juridice și organizațiilor neguvernamentale din străinătate care desfășoară în România activități cu caracter umanitar, medical și social” a provocat neliniștea autorităților ungare și iritarea liderilor comunității maghiare din țara noastră, care au recurs la o gamă variată de acțiuni și demersuri politice – inclusiv încercarea de mituire a unor diplomați români de la Budapesta – pentru revenirea la vechile practici, care facilitau “ajutoarele umanitare” în forma lor inițială.

Sursa: https://www.acxie.ro/

________________________________________________
BIHORUL STRAJĂ LA HOTARE
Macaristanul se întoarce la origini
Femeia ungară în slujba revizionismului
Ifose maghiare
Rusia și Ungaria … două vipere
Rusia și Ungaria … două vipere II
TRATATUL DE LA TRIANON – un act reparatoriu

 

 

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în Romania, Ungaria și etichetat , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.