Ajun și Crăciun fericit!


Păstrați tradiţia!George Bacaloglu [Cele trei Crișuri, 1922]

Cel mai potrivit prilej de a ne aduce aminte de tradiţia noastră sunt marile sărbători în jurul cărora, de fapt, s’au ţesut mai toate vechile noastre obiceiuri mai răspândite.
Sunt obiceiuri dintre cari unele se păstrează din cele mai îndepărtate vremuri ale existenței noastre, din primele zile ale naşterii acestui popor, — şi sunt altele şi mai bătrâne, mai vechi decât însăşi originea noastră, pe cari le-am moştenit delà strămoşii neamului românesc: Dacii şi Romanii.

În ele s’au născut cei dintâi străbuni ai noştri, în ele au fost legănate generaţii după generaţii şi la ele sau adăpat bunicii şi părinţii noştri. Şi oricât de vitregă a fost soarta
lor, ei şi-au păstrat cu sfinţenie obiceiurile.
Tradiția e însăşi viata unui popor. Prin tradiţie îşi menţin popoarele existenta neştirbită. Peste neamul românesc s’au abătut în trecut furtuni după furtuni şi cu toate acestea n’au putut să-l smulgă din rădăcină.
Peste el au năvălit barbari de tot felul, cari mai de cari mai jefuitori şi mai distrugători,
dar n’au fost în stare să-i fure cele mai scumpe avuţii: moştenirile sufleteşti.
De multe ori s’a opus cu îndârjire contra acestor barbari, dar alte ori a trebuit să se retragă din calea revărsării lor pustiitoare şi să-şi caute adăpost în peşterile munţilor.
Acolo, strămoşii noştri, săraci şi prigoniţi, risipiţi şi înstrăinaţi de vetrele lor, rătăcit părinte de fiu, frate de frate, totuşi, şi-au menţinut conştiincios firul tradiţiei.

Iar mai târziu, tot timpul cât a fost nevoit să zacă în robie, poporul românesc a fost stors prin nesfârşite tributuri, însă comorile tradiţiei nu i-au putut fi înstrăinate.
0 soartă crudă a despărţit acest popor în mai multe părţi. Fiecare vecin puternic a rupt câte o bună parte din ogorul şi din trupul lui.
Şi cercetaţi acum pe românii din toate provinciile realipite după o lungă înstrăinare şi vă veţi încredinţa că stăpănitorii de până mai ieri, cu toate sforţările de a le şterge naţionalitatea, i-au silit în parte să-şi uite până şi graiul străbun, dar tradiţia nu.
Aceleaşi datine cari erau ale tuturor odată, sunt şi astăzi tot ale tuturor. În casa ţăranului român de pe malul Tisei veți găsi aceleaşi vechi obiceiuri ca şi în casa țăranului român de pe malul Nistrului sau a celui delà hotarele nemţeşti.
Şi dacă vreţi şi mai mult, îndreptați-vă peste Dunăre şi Balcani: acolo sunt cei mai îndepărtaţi fraţi ai noştri, cari şi-au pierdut nădejdea oricărei salvări, dar cu toate astea,
tradiţia şi-au păstrat-o mai presus decât toate avuţiile omeneşti.

Dacă în trecut, când eram despărţiţi în mai multe părţi printre străini, tradiţia noastră a rămas sfântă, — în timpul de faţă când ne aflăm cu toţii împreună, trebuie s’o cinstim şi mai mult — prin aceasta cinstim pe însăşi strămoşii noştri cari ne-au păstrat-o prin jertfe neînchipuite — căci numai ea a întărit unitatea sufletească a neamului nostru.

Fără tradiţie, demult nu mai eram români. De aceea s’o păzim cu multă grijă, şi de aici ‘nainte, ca atingerea cu celelalte tradiţii străine să nu-i slăbească rădăcinile.
S’ar putea ca, împrumutând obiceiuri delà străini, să uităm din ale noastre. Însă, oricât de frumos ar fi un obiciei străin, care ne ispiteşte prin noutatea lui, nu poate să aibă acelaşi farmec: farmecul trecutului, pe care ni-l dă numai obiceiurile părinţilor noştri. La acest lucru să se gândească întodeauna dascălii sufleteşti ai neamului.
Alături de celelalte ramuri de cultură să fie menţinută pe acelaşi plan şi cultura tradiţiei, căci un popor poate prea bine să progreseze în ideile vremurilor noui, fără să-şi neglijeze însă tradiţia. Cultura nouă nu trebuie să distrugă pe cea veche, ci, din contră, s’o întărească şi mai mult.
________________________________

Colindă din bătrâni. Comuna Mihai Viteazul, jud Turda (astăzi jud Cluj).
Colindă notată de Ioan Moldovan în anul 1933 pentru arhiva Muzeului Etnografic din Cluj.

În trii corn’i d’e masa,
În trii corn’i d’e masa,
Sunt trii flori frumoase,
Lerui lui Doamn’e.
Iele se mustrară
Care sunt mai mari?
Floarea grâului:
Ba ieu sunt mai mare,
Că d’in mine fac:
Prescuri și prinoasă,
Lerui lui Doamn’e.
Floarea jinului:
Ba ieu sunt mai mare,
Că fără d’e mine
Nu slugest’e n’ime,
Lerui lui Doamn’e.
Floarea mirului:
Ba io îs mai mare
Că fără d’e mine
Nu n’iruie n’ime.

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în Romania și etichetat , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

6 răspunsuri la Ajun și Crăciun fericit!

  1. orededrum zice:

    Crăciun fericit !

  2. mihailandrei zice:

    Va multumesc pentru urare.
    Va doresc Craciun fericit alaturi de cei dragi!

  3. Sărbători cu zâmbete și voie bună!

  4. mihailandrei zice:

    Craciun cu bunatate, sanatate si belsug!

  5. mihailandrei zice:

    Craciun fericit alaturi de familie si preteni!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.