Comuniștii de ieri și de azi priponiți sub același drapel curcubeu


red_revolution

Lenin, Klyuev, Kuzmin, Cicerin

Am observat un oarecare interes pentru articolul vechi “Iubitul secret al lui Lenin, Grigori Zinoviev”, drept continuare prezentăm un articol în care, cu ocazia centenarului, “revoluția roșie”- cea mai mare crimă a tuturor timpurilor, e omagiată prin prisma abominațiunii numită homosexualitate (astăzi etalon obligatoriu pentru “drepturile omului”, fanion al trufiei ce domina U.E și USA).
Articolul a apărut în publicația americană “huffpost.com”, devenită publicație roz-proletar a kominterniștilor de peste ocean. Autorul îl critică pe criminalul Stalin și elogiază abominațiunea subliniind rolul central jucat de ceilalți criminali, cei “dosnici”, în marea oroare numita “revoluția roșie”. Cearta dintre Stalin și “dosnicii” din propria ogradă, e cearta lui Scaraoțchi cu propria-i imagine reflectată în oglinda sufletului ticăloșit.

Revoluția lui Lenin: roșie, gay și aproape glorioasă

Săptămâna aceasta s-au făcut o sută de ani. Primele zăpezi tocmai căzuseră pe Petrograd luminând întunericul. Revoluția bolșevică a promis să transforme viețile homalăilor din întreaga lume. Rusia a devenit, pentru o clipă, idealul strălucitor de eliberare și egalitate.
Într-o perioadă în care erau persecutați și închiși în Marea Britanie, Germania și America, homalăii se aflau în centrul revoluției bolșevice din Rusia.

Trei bărbați, poetul și romancierul Mihail Kuzmin, diplomatul Georgy Cicerin și poetul utopic rural Nikolai Klyuev, au modelat și au sărbătorit evenimentele din Noiembrie 1917 în moduri surprinzătoare. Au fost trei dintre mulții homalăi și lesbiene care au îmbrățișat cauza revoluționară.

Cicerin a fost probabil cel mai strălucit diplomat din generația sa. Un adevărat internaționalist, ce a determinat angajamentul său față de egalitate? Socialismul lui? Homosexualitatea lui?
A supraviețuit revoluția pentru că Cicerin a intermediat pacea cu Germania? Lenin așa
credea. Rolul iscusit al lui Cicerin în negocierile cu Germania l-a făcut să devină Comisar pentru Afaceri Externe, Secretar de Externe al Uniunii Sovietice în 1918 și a ghidat politica externă a sovietelor pentru următorii doisprezece ani, primul singurul și homalău declarat în mod deschis care a obținut această distincție.

Klyuev întruchipa Revoluția. El provenea din mediul rural al Rusiei de Nord-Vest, devenise liderul așa numiților “poeți țărani”. Versurile sale, deschis dosnice amestecă peisaje, corpuri masculine și virtuțiile muncii într-un fel de Shangri-La spiritual, utopie despre care era convins că evenimentele din 1917 vor produce.

Kuzmin a fost unul dintre cei mai celebri poeți din Rusia în 1917. Prieten vechi de școală al lui Cicerin, el a atins notorietate cu zece ani înainte cu “Aripi”, romanul său despre trezirea sexuală a unui tânăr băiat de la țară care ajunge la maturitate prin dragostea față de alt bărbat. El a îmbrățișat cauza bolșevică atât practic – a înființat ziarul de artă bolșevic -, cât și cu pasiune ca fiind cel mai sofisticat dintre scriitorii contemporani din Rusia. Poemul său, “Revoluția Rusă”, e o deplină voioșie la lovitura bolșevică, admonestează pe ruși: “Ce sens are tristețea? / Nu este o înmormântare – construim o nouă casă. / Va fi loc pentru noi toți? / Să ne gândim la asta mai târziu”.

Ar fi supraviețuit Revoluția fără acești homalăi? Ei simbolizau ceea ce Revoluția aspira să fie. Troțki și Lenin aveau nevoie și îi doreau. Troțki chiar a schimbat ostatici britanici, inclusiv ambasadorul britanic, doar pentru a-l readuce pe Cicerin înapoi din închisoarea Brixton în Decembrie 1917.
Farmecul și internaționalismul lui Kuzmin au dat o eleganță urbană bolșevicului agit-prop, iar Klyuev a adus țărani voinici de pe câmp pentru a sărbători noua eră a egalității, imaginând o lume în care amorezii se hrănesc “în pădurile roșcate lângă nervurile cascadei”, o lume în care Revoluția Rusă a fost o revoluție păgână.

În ciuda ororilor războiului civil, Revoluția și-a menținut promisiunea. Momentul culminant pentru comunitatea homalăilor a venit în 1922, când noul cod penal sovietic a dezincriminat sexul între bărbați (femeile nu au fost niciodată incriminate), declarând că statul nu are interese în chestiunile sexuale “atâta timp cât nimeni nu e rănit și nu sunt încălcate interesele nimănui”.

Însă, doi ani mai târziu, starea de spirit se schimbă. Lenin era mort, Troțki pierdea bătălia cu Stalin pentru sufletul partidului. Homosexualitatea era acum diagnosticată ca boală, sau condamnată ca individualism burghez (prin urmare, contrarevoluționară). Un medic a propus înlocuirea chirurgicală a testiculelor unui homalău cu cele ale unei persoane heterosexuale.

Cicerin a fost trimis în Germania ca să se vindece de homosexualitate și, în cele din urmă, s-a retras în 1930 “din motive de sănătate”. Kuzmin s-a plâns în scrisori de frica ce se instaura în comunitatea homalăilor din Leningrad, însă a mai avut o ultimă conferință publică la Universitate în 1928. Audiența l-a copleșit cu flori, într-un ultim salut înainte ca tăcerea totală să învăluie homosexualitatea sovietică.

Apoi, în 1934, regimul lui Stalin a reincriminat homosexualitatea considerând homalăii drept subversivi și dușmani ai Uniunii Sovietice. Kuzmin și Cicerin au murit înainte de a începe adevăratul necaz, în 1937 Nikolai Klyuev a refuzat să renunțe la visul său despre utopia rurală socialistă și a fost arestat drept contrarevoluționar. A fost împușcat într-un colț îndepărtat al Siberiei.

Revoluția homosexuală a Rusiei s-a încheiat rapid, dar spiritul ei continuă. Motivul pentru care nu am auzit de acești găozari, atât de renumiți la vremea lor, se datorează faptului că viața și operele lor au fost șterse în mod sistematic în cadrul rescrierii istoriei sovietice. Putin continuă acea tradiție stalinistă. Dar a existat un moment în urmă cu 100 de ani când speranța a triumfat și care nu poate fi stinsă.

Sursa:
https://www.huffpost.com/entry/lenins-revolution-red-gay-and-almost-glorious_b_5a03883be4b0204d0c17140e

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în comunism și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.