Răspuns la articolul “Geopolitica românească și Rusia”



La data de 25.09.2020 în publicația interaffairs.ru a aprut articolul “Geopolitica românească și Rusia”. Ca sursă a fost citată și modesta pagină “mihailandrei”.
Articolul e disponibil aici:
https://interaffairs.ru/news/show/27566

Autorul, domnul Vladislav Gulevich, începe construcția articolului plecând de la “Strategia Naţională de Apărare a Romaniei” [document în care Rusia e percepută drept stat ce:“contribuie la deteriorarea stabilității regionale, cu impact defavorabil direct asupra rezilienței statelor din regiune”(1)] și încheie cu concluzia precum că:
“Bucureștiul nu intenționează să caute puncte de contact cu Rusia nici în istorie, nici în cultură, nici în religie, nici în politică”
.
Domnul Gulevich, încearcă sa certifice concluzia printr-un sintetic periplu istoric, geopolitic și cultural. Cu o mimată neînțelegere, afirmă: “Geopolitica clasică românească nu cunoaște altă tradiție recunoscută decât cea rusofobă”.
E regretabil că domnia sa joacă cartea “rusofobiei” încercând, probabil, să inducă românilor un oarecare sentiment de culpabilitate.
Era mai util dacă încerca să înțeleagă cauzele rusofobiei românești. Imixtiunile rusești au reprezentat un permanent factor de destabilizare pentru români, înainte și după unirea principatelor din 1859 și unirea din 1918.
Rusia e lucrat exclusiv în interesul său, românii s-au lecuit de “binefacerile” rusești și prin figurile emblematice au lucrat pentru emancipare, independență și unitate națională.
În ceea ce privește imixtiunile rusești, istoria abundă de exemple. Amintim doar “Convenția de la Akkerman” (1826) prin care practic imperiul țarist și cel otoman validau domnitorii în Țara Româneasca și Moldova. Nimic altceva decât o extensie a fatidicei perioade fanariote.
Legat de Transilvania, domnul Gulevich, încearcă să prezinte justa și masiva participare a greco-catolicilor (uniați) români în mișcările de emancipare specifice secolului XIX ca fiind un proiect ce: “a avut inițial scopul de a disocia românii de popoarele vecine și de a le oferi subiectivitate geopolitică”.
Disocierea la care se referă autorul, de fapt, era un act de apărare a propriei identități românești împotriva maghiarizării, dar și un act menit să niveleze drumul către Unire.
Sunt cunoscute legăturile frățești ale patrioților de pe ambele părți ale munților Carpați. Spre exemplificare amintim corespondența dintre Alexandru G Golescu cu August Treboniu Laurian, Ioan Maiorescu și Avram Iancu.
Încă din 1843, Mihail Kogălniceanu spunea: “eu privesc ca patrie a mea toată acea întindere de loc unde se vorbeşte româneşte şi ca istorie naţională istoria Moldovei întregi înainte de sfâşierea ei, a Valahiei şi a fraţilor din Transilvania”. (2)
Autorul, pune distanțarea de lumea slavă și apropierea de Franța pe seama unor dispute teritoriale cu sârbii și bulgarii și o presupusă dorință de supremație a românilor față de ruși. O astfel de abordare, caracteristică hegemoniei rusești, indică faptul că Rusia nu și-a schimbat fundamental optica. Nu a renunțat la tarele trecutului.
Apropierea de Franța a fost naturală. Într-adevăr, solida componentă latină a ambelor națiuni a contat, la fel cum a contat faptul că Franța, în opinia patrioților români, reprezenta o forță culturală, politică și militară ce putea contrabalansa în spațiul carpato-danubiano-pontic influența celor trei imperii: țarist, habsburgic și otoman.
Între români și francezi a fost ceva mai mult decât realpolitik.
S-au legat prietenii trainice, frățești. Emblematică pentru starea de spirit a acelor vremuri, e prietenia dintre Frédéric Mistral și Vasile Alecsandri.
Sau și mai bine înțeleasă prin versurile lui Mistral din 1880:

ROMÂNIEI – Frédéric Mistral (3)

Când cruntul măcel a luat sfârşit
îmbuibând lupii codrului şi viermii pământului,
Soarele înfocat-mohorâtele neguri le-a risipit
Şi iar în locul luptei reînfloriră florile câmpului.

Din a Turcului şi Rusului lungă încălcare
Te-am văzut astfel renăscândă naţie a lui Traian,
Cum din neagra eclipsă o stea mai lucitoare apare
Cu tinereţea copilelor în al cinsprezecelea an.
Şi ginţile latine
Recunoscură’n tine
După graiul de argint — sângele divin
Zicându-ţi — soră:
Provenţa romană
Îţi trimete, Românie, o ramură de măslin.

Considerăm ca fiind un eufemism nereușit, afirmația domnului Gulevich precum că:
“În secolul al XIX-lea. a avut loc procesul de formare a literaturii și filozofiei române, care anterior se aflau la periferia vieții intelectuale europene”.
Dacă afirmația izvora din nucleul intelectual francez, italian sau englez, puteam înțelege sensul. Însă când izvorăște din nucleul rusesc, afirmația ilustrează perfect proverbul românesc: “râde ciob de oală spartă”. La rândul ei, cultura rusă anterioară secolului XIX, în comparație cu cea franceză, italiană sau engleză, e absolut periferică. Nu degeaba cultura rusă se mândrește cu Petru Movilă, Nicolae Milescu și Antioh Cantemir … asta ar trebui să însemne ceva. Așa periferică, cum o consideră domnul Gulevich, cultura română înainte de secolul XIX, contează pentru noi.
Mulțumim iluștrilor înaintași precum stolnicul Constantin Cantacuzino, Stoica Ludescu, Miron Costin, Ion Neculce, Grigore Ureche. Mulțumim Școlii Ardelene care a dat pe Gheorghe Șincai, Ioan Budai Deleanu, Petru Maior.
Legat de raptul Basarabiei, cu lejeriate rusească, domnul Gulevich, consideră ca fiind o consecință normală izvorâtă din tratatul ruso-turc din 1812. Turcia nu putea să cedeze ceva ce nu-i aparținea. Turcia nu a fost suverană pe teritoriile române, capitulaţiile îi permiteau doar dreptul de suzeranitate.
Legat de slavofilie și pan-slavism, autorul lasă impresia că e nedumerit asupra motivelor pentru care românii s-au manifestat împotrivă. Nichifor Crainic și Simion Mehedinți sunt înțeleși distorsionat, prezentați drept un soi de promotori ai unui fel de hegemonie românească în virtutea căreia românii ar invoca dreptul de a conduce lumea ortodoxă.
Moskova, care se crede “a treia Roma”, poate să stea liniștită, România nu e trufașă așa cum încearcă să o prezinte imperiul moskovit. România nu a dorit, și nu dorește să se împopoţoneze, nu dorește să-și aroge, așa cum visează Moskova, titlul de conducătoarea a lumii ortodoxe. Îl cităm pe Nichifor Crainic, fără distorsiuni:
“Noi, Românii, nu aparţinem rasei slave ca să ne lăsăm amăgiţi de acest orgoliu nejustificat. Pentru că numărul credincioşilor, oricât de mare, nu dă dreptul nimănui să facă din esenţa supranaturală a dogmei ecumenice o proprietate a rasei. Dogma ecumenică nu e proprietatea noastră, ci a lui Dumnezeu; la rândul nostru noi putem deveni proprietatea ei în măsura în care ne făurim o viaţă, fie individuală, fie naţională, cât mai asemănătoare cu ea ( … ) Suntem unicul popor de rasă latină şi de credinţă ortodoxă. Lamura europană nu se găseşte la nici un alt neam de pe continent mai deplină decât în această sinteză, vie de două mii de ani, a Romei şi a Bizanţului, încarnată în fiinţa noastră românească. Fie că ne dăm seama, fie că nu ne dăm seama, aderenţa noastră la comunitatea europeană, prezentă efectiv în toată existenţa noastră ca neam, emană din adâncimile acestei fusiuni în noi a celor mai nobile elemente din istoria Europei”. (4)
Nichifor Crainic afirma latinitatea și ortodoxia românilor, însă fără a avea pretenția de a transforma România în conducătoarea lumii ortodoxe. Domnia sa, se referea și la aderența românilor la comunitatea europeană în cadrul căreia ne e locul. Fără complexe de superioritate sau inferioritate, pur și simplu, aparținem Europei din toate punctele de vedere, inclusiv geografic și mentalitate.
În comparație, Rusia e o țară majoritar asiatică, inclusiv ca mentalitate și geografie, dar care deține o mică porțiune de teritoriu european.
Simion Mehedinți nu a susținut supremația ortodoxiei românești față de ortodoxia altor neamuri. Nu e clar care e sursa invocată de domnul Gulevich, poate ne lămurește.
În schimb, era adeptul ideii de a reconsidera granița Europei. Citam:
“hotarul dintre Europa şi Asia să fie mutat de la Urali spre Carpaţi, pe istmul dintre cele două mări interne: Baltica şi Pontul. Din punct de vedere geografic, această graniţă e foarte legitimă. Ea poate fi susţinută pe o serie întreagă de temeiuri, începând de la sloiul paleozoic care apasă cutele Carpaţilor terţiari şi până la graniţa fagului care desparte climatul continental, stepic, de Europa peninsulară cu climat apropiat de cel oceanic.E însă la mijloc şi un temeiu de geografie politică. Rusia nu e stat european, ci asiatic”
. (5)
Legat de “poziția de mijloc” a României, înțelegem de ce domnul Gulevich nu întrevede nici un punct de convergență româno-rus. România preferă o atitudine rezervată, sau de neîncredere față de Rusia, din cauza trecutului. Ținând cont de Simion Mehedinți, având în vedere istmul dintre Baltica și Pont, nădăjduim că România și Polonia vor ajunge la un numitor comun și vor extinde sfera de cooperare chiar dacă geopoliticienii ruși își exprimă dezaprobarea, de pildă domnul Alexandr Dughin pe care îl cităm:
“are rost ca Europa să-i propună Rusiei alte anexiuni teritoriale, sau alte forme de extindere a zonei strategice de influenţă, îndeosebi pe seama acelor state care tind cu încăpăţânare să intre în „Federaţia Marea Neagră – Marea Baltică” (6)
Împăcarea istorică poate avea loc în contextul în care se revine la situația anterioară pactului Ribbentrop-Molotov și Rusia renunță la acțiuni ostile gen “planul Kozak” – federalizarea Basarabiei; tezaurul României; recunoașterea genocidului, a deportărilor și a jafului instituționalizat început odată cu instaurarea regimului comunist.

(1) https://www.presidency.ro/files/userfiles/Documente/Strategia_Nationala_de_Aparare_a_Tarii_2020_2024.pdf
(2) Din trecutul mișcărilor pentru unirea românilor – Daniel Clain, 1929
(3) Reprodus in publicatia Gândirea, 1930
(4) Ortodoxia română ca funcţiune europeană – Nichifor Crainic, publicatia Gândirea, 1944
https://mihailandrei.wordpress.com/2019/08/18/ortodoxie-vs-slavofilie-si-panslavism/
(5) Simion Mehedinți: România în marginea continentului – o problemă de geopolitică românească și europeană. Publicatia Geopolitica si Geoistoria, 1941
https://mihailandrei.wordpress.com/2019/10/24/simion-mehedinti-romania-in-marginea-continentului-o-problema-de-de-geopolitica-romaneasca-si-europeana/
(6) Bazele Geopoliticii – Aleksandr G. Dughin, pag 153.
________________________________________

Eurasia … numele tău e maskirovka!

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în Romania, Rusia și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

4 răspunsuri la Răspuns la articolul “Geopolitica românească și Rusia”

  1. Fane zice:

    Felicitari si mult noroc in continuare.

  2. mihailandrei zice:

    Multumesc frumos.

  3. Bendis zice:

    Uauuu… Te-au bagat in seama mancatorii de borsh.
    La mai mare!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.