Cine minte – Rusia sau Turcia?


Turcia s-a trezit pe 28 februarie la cea mai sumbră zi din conflictul din Siria, jelind moartea a cel puțin 33 de soldați într-un atac feroce în ziua precedentă, care a adus tensiuni cu Moscova și Damasc la un nivel fără precedent.

Ce s-a petrecut exact la 27 februarie? În jurul orei 17.00, un batalion de infanterie mecanizat turc, format din aproximativ 400 de soldați, a devenit ținta unui atac aerian pe o șosea dintre Al Bara și Balyun, la aproximativ 5 kilometri (nord) de Kafr Nabl, în sudul Idlib. Potrivit unor surse locale contactate de Al-Monitor, două avioane de vânătoare rusești Sukhoi Su-34 și două avioane siriene Su-22 au lansat bombardamente intense asupra Armatei Naționale Siriene (SNA), susținute de Turcia, în sudul Idlib, în jurul orei 11 a.m. Aceleași avioane au lovit convoiul turc în acțiuni coordonate, au spus sursele. O primă bombardare relativ mai ușoară a Su-22-urilor a obligat oprirea convoiului, după care bombardarea s-a intensificat, obligând soldații să se adăpostească în mai multe clădiri de pe marginea drumului. Ceea ce a urmat ulterior a fost probabil căderea bombelor KAB-1500L – o variantă a bombelor avansate de tip bunker buster ghidate cu laser, capabile să pătrundă până la adâncimi de până la 20 de metri (65 de feet) – de către jeturile rusești. Două dintre clădiri s-au prăbușit în atac, lăsând soldații turci sub dărâmături.

Moscova a declarat la 28 februarie că avioanele rusești nu au efectuat lovituri în zonă și că Rusia a făcut tot posibilul pentru a asigura că armata siriană a încetat focul pentru a permite evacuarea trupelor. A mai spus însă că soldații turci nu ar fi trebuit să se afle în zonă, unde se desfășurau operațiuni de combatere a terorismului, iar Ankara nu a reușit să transmită informații despre prezența lor în prealabil.

În ciuda faptului ca rusii au negat implicarea și a unui apel telefonic ulterior între președinții turci și ruși, escaladarea pare a fi o mișcare deliberată, bine calculată a Rusiei, iar atitudinea Moscovei ar putea fi greu de luat ca semn că este dispusă să dea vreun pas înapoi pentru a de-escalada criza.

Numărul oficial al deceselor declarat de Ankara a fost de 33 în dimineața zilei de 28 februarie, cu alte 60 de soldați rănite, dintre care 16 cu răni grave. Încă nu era clar dacă vreun soldat putea fi încă prins sub dărâmături. Conform informațiilor neconfirmate obținute de Al-Monitor, numărul real de decese se situează undeva între 50 și 55.

Ce a determinat Rusia să reacționeze atât de violent și provocator în timp ce o delegație rusă ținea discuții la Ankara pentru a ușura tensiunile din Idlib?

Câmpul de luptă a devenit extrem de exploziv începând cu 20 februarie, când doi tanchiști turci au fost uciși într-un raid aerian asupra tancurilor turcești M60 Saber din sudul Idlib. Situația s-a escaladat în continuare în 25-26 februarie, când – pe fondul operațiunilor în curs de desfășurare a forțelor guvernamentale siriene susținute de puterea aeriană rusă în sudul Idlib – forțele SNA, susținute de armata turcă, au lansat un contraatac în zona Nayrab-Saraqeb, luând controlul Nayrab și avansând spre Saraqeb, care se află la intersecția autostrăzilor M4 și M5 strategice, reușind în același timp să blocheze M5 în câteva puncte doar după câteva zile de la redeschiderea drumului.

Situația s-a agravat în dimineața zilei de 27 februarie, când, potrivit mass-mediei rusești, aeronavele ruse care zburau în sudul Idlib au devenit ținta focului intens din sistemele de apărare anti-aeriană portabile cunoscute sub numele de MANPADS, din avanposturile militare turcești din zonă. În același timp, se pare că atacurile MANPADS și drone au amenințat baza Khmeimim, principala unitate militară a Rusiei din Siria. Surse ruse, contactate de Al-Monitor, susțin că peste 15 atacuri MANPADS, efectuate direct de trupele turce, au vizat avioane rusești și siriene care efectuează raiduri aeriene în sudul Idlib după ora 1 p.m. acea zi. Unele avioane ruse au suferit pagube în timp ce manevrau pentru a scăpa de foc. Cum atacurile asupra avioanelor și bazei Khmeimim au atins o intensitate considerată intolerabilă, convoiul turc a fost lovit la ora 17:00.

După atac, Moscova a respins cererea Ankarei de a deschide spațiul aerian din Idlib elicopterelor turce pentru a ridica victimele. Drept urmare, morții și răniții au fost transportați pe drum la un spital din Reyhanli, un oraș de graniță turc, la aproximativ 70 de kilometri (43 de mile) din zonă.

Abia după 9:30 p.m. publicul turc a început să audă despre ce se întâmplase de pe social media. La ora 11 p.m., președintele Recep Tayyip Erdogan a convocat o reuniune de securitate de urgență în Ankara. În mod remarcabil, Ankara a menționat regimul drept vinovat, fără nicio referire la Rusia, în reacțiile sale inițiale, promițând represalii puternice. Acesta este un semn important că Ankara nu dorește să rupă imediat legăturile cu Moscova, ceea ce sugerează că va menține o retorică învinovățind regimul de atacul asupra convoiului.

La scurt timp după ce publicul turc a aflat despre vărsarea de sânge pe rețelele de socializare, internetul a încetinit în toată țara și mijloacele de comunicare utilizate pe scară largă, precum Twitter și WhatsApp, au fost aglomerate. Cu alte cuvinte, autoritățile au părut să împiedice surse alternative de informații, în timp ce mass-media convențională a început să difuzeze rapoarte și imagini ale trupelor turce care loveau forțele regimului sirian, în încercarea de a impune o percepție că martirii turci erau răzbunați. Fahrettin Altun, șeful de comunicații al lui Erdogan, a trimis o serie de mesaje, dând un răspuns puternic către “regimul ucigaș” și a subliniat hotărârea Ankarei de a nu-și retrage forțele din Idlib.

Și ce s-ar putea întâmpla în Idlib? Imaginea de pe teren este clară: Ankara se află acum într-un război convențional cu Damascul, deși unul nedeclarat și a ajuns la un pas al confruntării convenționale cu Moscova. Blamarea regimului sirian de către Ankara ar putea fi văzută ca un efort continuu de a menține deschise canalele de dialog cu Moscova. Cu toate acestea, semnalele care vin de la Moscova nu sunt foarte încurajatoare. O întâlnire față în față între Erdogan și președintele rus Vladimir Putin apare ca singurul mijloc care ar putea dezactiva criza Turcia-Rusia acum. Potrivit șefului de comunicare al lui Erdogan, cei doi lideri “au convenit să se întâlnească față în față cât mai curând posibil” în timpul convorbirii telefonice, însă declarația Kremlinului a fost mai ambiguă, spunând că au fost de acord “să examineze posibilitatea” pentru o astfel de întâlnire.

Gravitatea numărului de morți este, fără îndoială, o lovitură imensă pentru Ankara, însă e posibil ca Moscova însăși nu a reușit să prevadă un rezultat atât de sângeros. Atacul va duce, evident, la răspândirea tensiunilor dincolo de Idlib. Turcia este probabil să ajungă sub presiuni crescânde pentru a-și retrage prezența militară în buzunarul scutului Eufratului și zona Afrin la vestul Eufratului și chiar din zonele de la estul râului, pe care le-a luat în stăpânire în octombrie.

Cea mai critică întrebare este acum dacă Ankara va fi pregătită să pună capăt prezenței sale militare în Siria. O astfel de mișcare pare puțin probabilă în viitorul apropiat. Ankara va încerca cel puțin să negocieze și să extragă anumite concesii de la Moscova pentru o retragere treptată a trupelor sale.

O escaladare dramatică în confruntări apare puțin probabil în următoarele câteva zile, deoarece actorii de pe teren – Ankara, Damasc, Moscova și Teheran – vor încerca probabil să decidă pozițiile lor în funcție de mișcările și înclinațiile respective.

În ciuda speranțelor Ankarei pentru sprijinul occidental, nici NATO, nici Statele Unite nu vor fi implicate militar în criză imediat. Ambele vor urmări probabil o perioadă de așteptare pentru a obține o imagine mai bună despre cum evoluează criza Ankara-Moscova.

Sursa: https://www.al-monitor.com/pulse/originals/2020/02/turkey-syria-russia-deciphering-attack-on-turkish-troops.html

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în Eurasia, geopolitica, globalism, Razboi, Rusia, Totalitarism, Turcia și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

8 răspunsuri la Cine minte – Rusia sau Turcia?

  1. Nicu zice:

    Ceva pariuri ?

  2. Putindogan zice:

    Imagini de la un atac turcesc asupra fortelor siriene ( 3 martie, aproximativ ora 14, ora Romaniei)

  3. Q zice:

    Acum o luna Erdogan a vorbit la telefon cu Putin si a spus ca va lovi fortele siriene daca ii mai ataca soldatii.
    https://www.panorama.am/en/news/2020/02/12/Putin-Erdogan-Idlib/2238047

  4. Putindogan zice:
  5. Q zice:

    Erdogan a fost abandonat de Trump, marioneta lui Putin ca Rusia sa poata controla toata Asia si Orientul Mijlociu per doctrina lui Dugin.

  6. lord falafel zice:

    Un pic de pesticid peste invadatorii islamici. Atat pot grecii? Patetic

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.