Povestiri despre slugile lui antihrist (1)


Unguri, boli și troli

În vara lui 201.., doamna N., româncă transilvăneană ce locuia în Canada, a venit în vizită în România după o mai lungă absență. Ce a șocat-o imediat după sosirea în orașelul natal a fost numărul mare de tineri maghiari care năpădiseră urbea și erau ca la ei acasă, umblând în grupuri și vorbind ungurește. Erau în totalitate bărbați și vorbeau doar ungurește, râzând și îmbrâncind lumea pe stradă. Tot orășelul părea să fie sub stăpânirea lor. Mirată foarte, doamna N. și-a întrebat rudele ce era cu acea ciudată invazie, dar nimeni nu știa să-i spună nimic. Apăruseră ca din senin într-un loc în care nimeni nu-și amintea să fi fost vreodată atâția unguri nici pe vremea imperiului austro-ungar. Mirarea doamnei N. a crescut și mai mult când, vizitându-și rudele împrăștiate prin diverse orașe și sate ale Transilvaniei, a observat peste tot grupuri de tineri bărbați maghiari pe care nimeni nu-i cunoștea. Nici rudele și nici prietenii nu știau ce să-i spună.

Doamna N. a uitat în curând de ei, preocupată de sănătatea rudelor apropiate și mai ales de cea a unor prieteni care făcuseră o boala ciudată, nemaiîntâlnită. Le ieșiseră niște pete ciudate roșii pe față și pe corp, care îi ardea când le ieșeau, dar doctorii nu știau despre ce e vorba. Se sugerase că ar putea fi alergie la mâncare, la plante, la detergenți, dar analizele nu arătau nici o alergie. Se încercaseră și diete alimentare diverse, unele chiar severe, fără ca asta să rezolve ceva. Petele roșii arzătoare dispăreau o vreme și pe urmă iar apăreau. Uneori li se înroșeau și ardeau urechile sau nasul sau chiar tot capul, iar alteori li se uscau și înroșeau ochii încât abia mai vedeau de durere. Toate acestea îi plictiseau pe doctori care nu știau ce diagnostice să mai dea și până la urmă au decretat că sunt stări „psiho-somatice”, adică nimic.

După o vreme doamna N. a trebuit să plece înapoi în Canada, dar în vara următoare s-a întors iar în România cu care ocazie află că prietenul ei bolnav, domnul T. murise.
Șocată, doamna N. a stat de vorbă cu soția prietenului care i-a spus că sănătatea acestuia se agravase tot mai mult în ultimul an: se sufoca în somn, îi apăruseră vânătai pe brațe și pe picioare despre care el zicea că îi apăreau după ce simțea ca o pleznitură dureroasă în locul respectiv și devenise extrem de nervos. Se văita că simte înțepături și pleznituri ascuțite pe tot corpul care îl deranjau și ziua și noaptea. Nu mai putea dormi, nu mai mânca și slăbise îngrozitor. Doctorii i-au dat sedative, care în loc să-l ajute îl făcură și mai deprimat. Și într-o zi când soția lui a venit acasă de la serviciu l-a găsit decedat.

Doamna N. s-a întristat foarte tare fiindcă îi cunoștea pe amândoi din copilărie și nu putea înțelege ce fel de boală putea să fie aceea care îl chinuise de nu ieșea nimic la analize și a început să se intereseze prin toate părțile. Așa a aflat că mai erau și alți oameni care se plângeau de boli asemănătoare, unii care aveau doar câteva din simptomele domnului T. dar în plus aveau altele ca amețeli, friguri și călduri inexplicabile, amorțeli de mâini și picioare ca și cum s-ar fi electrocutat ușor, dureri de încheieturi care nu treceau oricâte medicamente de reumatism luau și mai ales dureri de cap, în general foarte ascuțite și ciudate. Soția domnului T. avusese și ea o formă ușoară cu apariții de pete și dureri de cap care pe urma îi trecuseră, dar a mărturisit după o vreme cv soțul ei se plângea că simte atingeri când diafane când brutale care îl trezeau noaptea din somn, iar ziua simțea gâdilări în nas care îl făceau să strănute de zeci de ori pe zi. Toată această hărțuire îl adusese într-o asemenea stare încât n-a mai putut îndura nici cu medicamente și s-a sinucis.

Doamna N. a început să investigheze în dreapta și-n stânga dar tot ce a putut afla a fost o informație de la copilul unei cunoștințe care era student la medicină și care i-a spus maică-sii că doctorii știu despre mai multe asemenea cazuri dar nu spun nimic. Nemaiavând timp să stea în România, doamna N. s-a întors acasă în Canada, ducând cu ea înapoi un nou hobby: se învățase de la prietenii din țară să discute politică. Energia cu care românii puneau lumea la cale în fața unei cești de cappuccino i se părea foarte atrăgătoare și îi simțea lipsa acolo în singurătatea nordică și rece unde oamenii trăiau doar în mall-uri și online. În România era multă neîncredere față de occident și obiceiurile hiperliberale care începuseră să fie importate de acolo. În unele cercuri există chiar și simpatie pentru Rusia care din lagăr comunist devenise campioana tradiționalismului și creștinismului.

Doamna N. știa decât muncă, zăpadă și stat în trafic, se îndreptă si ea spre internet.
A doua zi după ce a postat primul comentariu pe Russia Insider cineva i-a spart mailul. Russia Insider o speria și o încânta în același timp. Era un site plin de revelații nemaiauzite despre vestul în care ea trăia de atâta timp și de conspirații care toate erau îndreptate împotriva Rusiei cu scopul de a o subjuga vestului. De acolo începu să exploreze alte site-uri prietene care toate admirau Rusia și o considerau cea mai suverană țară din lume și speranța de viitor a planetei și a hranei bio. Doamna N. se lasă și ea dusă de val și începu să simpatizeze cu fostul imperiu care trecuse prin atâtea nenorociri dar acum se ridicase datorită unui cârmaci special care gonise oligarhii și le luase locul.

Entuziasmul pentru noua țară devenită capitala cetatea rezistenței tradiționaliste planetare era alimentat permanent de grupuri de comentatori care se urmăreau unul pe altul și își dădeau unul altuia o mulțime de voturi de câte ori vreunul din ei posta ceva care le plăcea, ceea ce se întâmpla mai tot timpul. Mulți dintre ei aveau nume pompoase ca Theodora Byzantina, sau Hades, sau George Washington ori alte nume de președinți americani, alții nume latinești sau de filozofi greci și catolici. În general dădeau impresia unui grup foarte școlit. Toate aceste persoane gravitau în jurul unui site care publica știri rusești cu discuții foarte liberale și a altuia cam păgân dar care spunea lucrurilor pe nume în ceea ce privește năvala de imigranți colorați în lumea presupus civilizată.
Ambele site-uri, deși deosebite în aparență (cel ruso-liberal era condus de cineva care își zicea „conte” și pretindea că e democrat, iar celălalt, de un personaj cam neo-nazist) criticau foarte tare evreii, pe care îi numeau stăpânii planetei. Site-ul contelui democrat găzduia comentatori ruși și pro-ruși care regretau Uniunea Sovietică și criticau evreii din partea stângă a spectrului politic, iar site-ul păgân îi critica din dreapta.
Contele, deși american, se rușina de imperialismul țării sale și îl prefera pe cel al rușilor. Site-ul neo-nazi păgân îi critica și pe creștini, considerându-i vinovați de expansiunea evreiască iar comentatorii preamăreau panteonul zeilor nordici și cu muzica heavy metal. Toată lumea era însă de acord cu Rusia și Ungaria care țineau piept vestului decadent și dezlănțuit.

În toată această rețea de site-uri care se dovedea a fi din ce în ce mai mare erau și o mulțime de unguri, care aduceau în permanență laude conducătorilor iubiți. Unii dintre ei erau erudiți ca cei din grupul pompos, alții erau grosolani și ignoranți, dar erau activi peste tot și în mare număr. Doamna N. a avut un ușor recul în fața acestei multitudini maghiare, amintindu-și de sfatul răposatului ei prieten domnul T. de a nu avea niciodată nimic de-a face cu ungurii fiindcă ei totdeauna înjunghie pe la spate.
Dar tatăl răposatului domn T. trecuse prin ororile comise de unguri în 1940 la cedarea Ardealului și era normal ca fiul său să aibă o atitudine precaută față de ei. În zilele noastre lumea e moderna și civilizată. Și așa doamna N. ajunse moderatoare pe site-ul contelui democrat.

Articol sosit din Canada de la N.D.S.

_______________________________________

Povestiri despre slugile lui antihrist (2)
1984

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în coruptie, Europa, Romania, Rusia, Ungaria și etichetat , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Povestiri despre slugile lui antihrist (1)

  1. geopolitica zice:

    Moldova are una dintre cele mai mari rate de tuberculoză MDR [rezistenta la medicamente] din lume. Mortalitate peste 50%. Aproape 44% din cazurile de TB din Moldova sunt MDR.
    Ministerul Sănătății din țară estimează că numărul persoanelor care mor din tuberculoză s-a cuadruplat începând cu 1994. În ciuda acestor cifre, problema nu este încă rezolvată în mod adecvat.

    Rata incidenței tuberculozei din Moldova este acum de 15 ori mai mare decât la vecinii mai dezvoltați din Europa de Vest; acesta este un studiu de caz tragic în capacitatea bolii de a depăși sistemul de îngrijire a sănătății unei țări și despre modul în care o populație poate începe să moară literalmente atunci când nu este protejată de această boală cu totul tratabilă.

    https://pulitzercenter.org/projects/eastern-europe/moldova-fighting-deadly-disease

    …. apropo de boli…. ciudate…

  2. geopolitica zice:

    Deoarece spitalele s-au inchis si locurile de munca au devenit rare, foarte putine programe sociale au fost puse in aplicare pentru a ajuta la gestionarea numeroaselor probleme cu care se confrunta acum populatia tarii.

    In timp ce numarul total de cazuri de tuberculoza a scăzut sau a ramas in stagnare in ultimii ani, numarul pacientilor cu tuberculoza MDR a crescut.

    Speranta Terrei este un mic ONG care lucrează in Balti, un oraș din nordul Moldovei, care are una dintre cele mai mari rate de incidenta a tuberculozei. Organizatia este singura din oras care lucreaza la tuberculoza; este prost finantata si personalul e alcatuit in mare parte din lucratori voluntari din domeniul sanatatii.

    De asemenea, spitalul de tuberculoza Balti sufera de o lipsa de resurse si funcționeaza constant cu 10 pana la 20 la suta peste capacitatea de 200 de pacienti. In 1999, vechiul spital de tuberculoza din Balti a fost inchis, intrucat guvernul a incercat sa reduca bugetul si, potrivit medicilor locali, a stabilit ca dimensiunea orasului Balti nu merita un spital atat de mare pentru tuberculoza. Noul spital este mai mic, are mai putine resurse si se confrunta cu lupte zilnice pentru a raspunde nevoilor pacientilor cu tuberculoza din oras.

    Balti are peste 50 de persoane care au o forma de tuberculoza care nu raspunde la niciun medicament – ceea ce inseamna ca pacientii nu au optiuni de tratament. Ceea ce a fost odata o boala tratabila a produs tulpini letale care lasa unii pacienti fara alte optiuni decat sa astepte inevitabilul. Daca nu se iau masuri adecvate, TBC MDR s-ar putea raspandi la populatia generala din Moldova si dincolo de ea.

    https://pulitzercenter.org/reporting/moldova-what-happens-mdr-tb-patients

    …. oare cati dintre bolnavii de tuberculoza aia speciala or fi romani…. si cati rusi…

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.