Front antirevizionist (1)


Greater Bashkiria

Provocări aruncate de u.d.m.r (organizația bașchirilor) și colegii lor de trib asiatic rătăcit în pustă:

http://www.cdep.ro/pls/proiecte/upl_pck2015.proiect?cam=2&idp=18286

dailynewshungary.com/when-will-hungary-get-back-its-lost-territories-trianon-is-99-yrs-old/
magyarmuseum.org/the-treaty-of-trianon/the-treaty-of-trianon/
trianonmuzeum.hu/
hunmagyar.org/tor/origins.htm#1
trianontarsasag.info/Kozlemeny.html
kurultaj.hu/2018/06/a-trianont-feluliro-jovo-elkezdodott-gondolatok-a-gyasznaprol/
library.hungaricana.hu/en/view/NOGM_NIK_11/?pg=0&layout=s
_____________________________________

Cu deplin respect pentru generațiile anterioare și spre folosul celor de astăzi, publicăm:

O teză șubredă: REVIZIONISMUL MAGHIAR – CORNELIU I. CODARCEA
Editura „Uniunea Foștilor Voluntari Români”. Cluj 1933

Noi luptăm nu împotriva ungurilor, ci pentru integritatea țării noastre, ale cărei frontiere etnice le considerăm definitive. Este o mare deosebire între aceste două lucruri și noi protestăm delà început, împotriva oricărei confuzii tendențioase. De altfel, chiar și pe vremea stăpânirii ungurești, lupta noastră n’a avut caracterul urii de rassă. Am luptat doar pentru drepturile noastre călcate în picioare, de clasa conducătoare a Ungariei de ieri. Tot astfel astăzi, noi luptăm împotriva revizionismului unguresc nu din ură de rassă, ci pentru că îl considerăm imoral, primejdios păcii, și contrar celor mai elementare norme de dreptate a popoarelor.
După ce tratatul delà Trianon a stabilit frontiera etnică, între Români și unguri, România a întins conducătorilor Ungariei o mână prietenească. Guvernele ungurești n’au acceptat însă, această prietenie, ele au făcut și fac tot ce le stă în putință să pregătească în suflete răsboiul de mâine care în închipuirea lor trebuie să fie răsboiul revanșei, răsboiul refacerii integrității acelei „Ungarii milenare”, în care națiunea dominantă era o minoritate: 8 milioane unguri țineau în asuprire o populație de 12 milioane croați, ceho-slovaci, români, ruteni, etc.
Ca ardeleni, cari am avut prilejul să cunoaștem sufletul și cultura poporului unguresc, am fi avut în alte împrejurări înaltă menire, de a determina o apropiere sufletească română-maghiară, printr’o vie acțiune de schimb cultural și cunoaștere reciprocă. Poporul nostru ar fi primit cu bucurie o asemenea acțiune ( … ) Budapesta a fost însă de altă părere. Ea tine ca diferendul romano-maghiar — soluționat (deci închis) prin tratatele de pace, să fie continuat fie chiar în mod artificial, iar, ostilitatea, alimentată pe toate căile, nu cumva să dispară. Astăzi ea se dezlănțuie prin presă, prin propagandă, sau pe arena forurilor internaționale, — mâine, Dumnezeu știe, cum!
Un lucru e cert: Ungaria prin conducătorii ei vrea dușmănie, nu pace. Tendințele de apropiere sunt considerate păgubitoare intereselor națiunii maghiare. Prietenia cu noi este respinsă cu furie, căci dacă ar prinde rădăcini, propaganda iredentistă ar eșua. Această politică de ură a statului ungar fiind o realitate, se impune datoria noastră de a ne apăra.
Trebuie să o spunem deci că propovăduitorii revizionismului — care implică robirea din nou a popoarelor ce și-au câștigat libertatea prin atâtea jertfe, — ne sunt dușmanii cei mai neîmpăcați. Și atunci când se ridică în fața noastră o asemenea dușmănie, cu nimic motivată, nu ne va putea lua nimeni în nume de rău, dacă vom cerceta mai de aproape, cine sunt acești dușmani ai noștri ce sentimente au avut ei în trecut fată de noi, ce soartă ne aștepta dacă Unirea nu ne-ar fi salvat.
Documentele evidențiază un egocentrism de rasă incapabil să fie tolerant și să înțeleagă sufletul altor popoare. Acestui spirit exclusivist se datorează că, în trecut, conducătorii românilor ardeleni, când n’au acceptat să devină renegați și să se transforme în unelte docile ale potentaților unguri, au trebuit să moară pe roată, să lâncezească în închisori, să sufere toate împilările, așa că noțiunea de luptător național român, a fost în Ardealul de subt stăpânirea ungurească, aproape identică cu cea de martir național. ( … )
Astăzi, fiind provocați, noi trimitem feudalilor unguri patroni ai revizionismul, solie, că, noi, românii din fosta Ungarie cari am obținut după atâtea veacuri de lupte pentru libertate sentința de divorț de statul ungar, suntem hotărâți să apărăm cu prețul vieții noastre ceea ce am dobândit: unitatea națională a neamului românesc.

Pe marginea revizionismului

( … ) E clar: orice revizuire a granițelor ar înrăutăți situația chiar din punct de vedere etnic. S’ar crea o situație de nesiguranță în întreaga Europa și, în schimb, nu s’ar rezolva nimic. Modificându-se din nou frontierele, s’ar ivi iarăși, noui minorități, mult mai numeroase decât cele de azi. Aceasta, mai ales în cazul Ungariei. Și, dacă populația română, ceho-slovacă, și (ex)iugoslavă ar fi constrânsă să accepte din nou robia de care a scăpat prin tratatele de pace, s’ar crea pe seama acestei populații azi libere, o situație mult mai insuportabilă, dat fiind arhicunoscutul spirit de intoleranță din această țară.
Revizionismul, sprijinit de oameni cumpărați, cointeresați, sau de reacredință (vezi „egoismul sacru”), trebuie deci combătut de toți oamenii care doresc liniștea și pacea Europei. ( … ) Cu ce drept ne pretind deci revizioniștii să cedăm teritorii locuite de frații noștri? Nu cumva interesele materiale ce se leagă de aceste colonii sunt mai scumpe decât sângele pe care noi l-am vărsat secole de-a rândul, pentru propria noastră libertate?

Revizionismul maghiar

Propaganda revizionistă maghiară a început — s’ar putea zice — în ziua semnării tratatului delà Trianon, în 4 Iunie 1920. Aceasta a fost pentru Ungaria o zi de doliu, dar și semnalul unei lupte care durează și astăzi. Chiar în acest an a pornit avalanșa memoriilor, broșurilor, hărților, statisticilor maghiare, chemate să dovedească „nedreptatea strigătoare la cer“. ( … )
În Ungaria, cea mai eficace propagandă revizionistă o face însuși statul. Iredentismul este infiltrat încă în școli. Se sugerează sistematic ideea că starea de lucruri de azi e trecătoare, că recucerirea teritoriilor pierdute este o datorie patriotică ce nu poate fi amânată la infinit. Spiritul revanșard a pătruns în armată, în instituțiile de cultură etc, ca să nu mai amintim de activitatea politică propriu-zisă. ( … ) În piața fiecărui oraș și a fiecărei comune, se improvizează câte un tricolor uriaș, vârful steagului terminându-se într’o mână cu degetele ridicate spre jurământ. Steagul este înfipt în pământ adunat — zice-se — din teritoriile pe care Ungaria le-a pierdut. În nemijlocita apropiere a acestor steaguri sunt instalate și tribune. În jurul lor se adună în fiecare Duminică școlarii, cercetașii, foștii luptători etc., ascultând cuvântări incendiare și înoindu-și jurămintele, că vor recâștiga teritoriile pierdute. ( … )
Lucrări de felul există o mulțime, fiind scrise sau de unguri sau de străini și servind toate același scop. Una dintre ele îi prezintă pe maghiari ca „singurii în stare să garanteze civilizația europeană în această parte a Europei”. Altele îți „dovedesc” că ungurii sunt infinit superiori culturalicește vecinilor. Se răspândesc hărți etnografice în care Carpatii și Munții Apuseni sunt prezentați drept … teritorii nelocuite, pentru ca să iasă în evidentă și mai mult pe hartă culoarea ce indică masele de „unguri ardeleni”. Și, în fine, alti autori, tot atât de ingenioși, susțin că e mai firesc ca Românii din Ardeal, „analfabeti și lipsiți de cultură”, să fie sub stăpânire ungurească, decât ca populația orășenească, cultă, conștientă, maghiară, să stea sub cea românească. ( … )

De ce sunt unele orașe din Ardeal —„ungurești”?
Două elocvente documente din trecut

Nu avem intenția de a ne ocupa de prietenii din străinătate ai Ungariei și nici să cercetăm motivele care i-au determinat să sprijinească tendințele atât de primejdioase păcii, ale iredentismului maghiar.
Ne interesează însă argumentele prin care ei vor să cucerească, În această privință, ocupă loc de frunte două:

1. Dintre toate țările puterilor centrale, Ungaria a fost mai aspru pedepsită, luându-i-se mai mult decât însăși Germaniei.
2. În Ardeal, numărul românilor e mai mare, decât al ungurilor, dar românii sunt analfabeți și inculți (?!) Populația orășenească, cultă, e în marea ei majoritate, maghiară, sau de alte neamuri (?!)

Ambele argumente sunt neserioase și mai ales, de rea credință. În primul rând, Ungaria n’a fost „pedepsită”, ci pur și simplu i s’au luat teritoriile locuite de nemaghiari. Frontiera delà Trianon e identică cu frontiera etnică, ceea ce se poate dovedi chiar și cu hărțile etnografice germane, engleze, italiene etc, de înainte de răsboiu.
În chestiunea orașelor din Ardeal avem însă mai multe de spus. Nu putem pretinde onorabililor amici ai iredentismului unguresc să cunoască istoria Transilvaniei și să cerceteze amănuntele trecutului nostru de împilare.
Le prezentăm însă, aici, două documente grăitoare, care îi vor lămuri poate în parte, asupra misterului insulelor ungurești din orașele județelor curat românești.
Desigur e foarte ciudat că în asemenea județe românești, s’au putut crea, fie chiar în mod artificial, citadele ungurești. Și mai ciudate sunt însă mijloacele prin care ungurii au împiedicat în cursul secolelor penetrarea elementului românesc în orașele create, nu pentru, ci împotriva satelor locuite de români.
Iată aceste documente:
Se știe că multă vreme, românii n’au putut pătrunde în orașul Cluj, deoarece nobilii unguri se împotriveau cu dârzenie. Asupra împrejurărilor din trecut ne lămurește cum nu se poate mai bine, o carte științifică ungurească.
În volumul apărut în 1888 la Budapesta intitulat „Kolozsvar története” (Istoria Clujului) de Elek Iakob membru al Academiei Ungare, în volumul III, la pag. 450, citim:

„În 1789 (31 Martie) Ionati Mavrodin și Ioan Kostandin au prezentat o cerere contelui Adam Teleki, spre a li se permite clădirea unei biserici române greco-orientale la Cluj.
În chestiunea acestei cereri Sfatul și Jurații orașului Cluj în ședința din 5 August 1790 au hotărât astfel:
„Dacă am permite clădirea unei asemenea biserici valahe la Cluj s’ar deschide drum liber sporirii poporului valah, a cărui fire este să fure și să-și însușească bunurile altuia. În felul acesta, s’ar înmulți peste măsură furturile și tăinuirile în oraș și mahalale. De aceia, protestăm solemn împotriva intenției de a se clădi biserică valahă la Cluj.
În același timp declarăm că nici în viitor, și sub nici un pretext nu vom permite biserică valahă în lăuntrul hotarelor orașului”.

Cu alte cuvinte: În capitala Ardealului locuit de români, au fost oprite chiar și bisericile românești, sub pretextul că românii ar fi un ,,neam de hoți”.
Și, totuși, propagandiștii unguri nu se sfiesc să ne tragă azi la răspundere, de ce nu sunt mai românești orașele din Ardeal. Dar iată, un document și mai senzațional.
În volumul „Orașul Turda și împrejurimea” de ungurul Urban Balazs apărut în anul 1889, se află reprodusă o foarte elocventă hotărâre a conducerii acestui oraș.
Iată acest document, care are data anului 1711:

Anno 1711, die 19 mensis Iulii. In congregatione Totius Universitatis Nobilium Oppidi Thorda.
— Conclusium —

Luând în desbatere raporturile antevorbitorilor, constatăm că Valahii se înmulțesc foarte tare spre dauna noastră”.
„Vechile și frumoasele orașe și sate locuite înainte de maghiari și sași, par astăzi pustiite. Atât de mult s’au înmulțit Valahii, încât populația maghiară și săsească nici nu se mai vede”.
„De aceia, hotărâm, ca fiecare gospodar sau văduvă din oraș să fie obligată să alunge în curs de 8 zile din casele și de pe pământurile lor, pe toți Valahii, aflători în aceste case, sau pe aceste pământuri, iar, dacă Valahii nu se vor supune, să se recurgă la forță”.
Pentru cazul că s’ar afla vreun gospodar sau vreo văduvă atât de neputincioasă încât să nu fie în stare să-i alunge cu forța pe Valahi, ofițerul orașului va fi obligat să intervină și să-i dea ajutor armat, de câte ori va fi nevoe și i se va cere aceasta”.
„Cetățeanul sau văduva care nu va duce la îndeplinire porunca noastră, să fie pedepsiți fără drept de apel, până la 17 florini.
Ofițerul orașului va fi obligat să supravegheze această operație pentru ca Valahii refractari și vitele lor să fie alungate de pe teritoriul orașului”.
„Ne obligăm prin strângere de mâna, să respectăm această hotărâre și pentru viitor. Și, ca să rămână o mărturie asupra celor hotărâte, ne iscălim numele în fata notarului nostru jurat”
(Urmează semnăturile.)

În aceiași adunare, s’a mai hotărât:

,,Nimeni dintre locuitorii din Turda veche, sa nu dea Valahilor nici casă, nici loc de casă, nici loc extern, și să nu le închirieze nici locuință.
Dacă totuși, se va vinde Valahului casă sau loc de casă, cu drept de moștenire, sub orice titlu, imobilul va fi confiscat în beneficiul orașului, iar executorul sentinței va trebui să procedeze în acelaș timp și la alungarea acelui valah din oraș”.
„Iar dacă se va afla cineva dintre noi maghiarii care să nu respecte hotărârile din acest ordin acela va fi pedepsit, mox et defacto, cu 24 florini, iar în caz de recidivă va fi declarat în public ca om lipsit de onoare și descalificat”.
(Urmează semnăturile.)

Aceste documente sunt desigur destul de elocvente ca să nu aibă nevoie de nici un comentariu. Ar fi de dorit ca ele să fie traduse și în limba engleză, ca grijulii și dezinteresații amici ai Ungariei iredentiste să vadă, de ce orașele din Ardeal sunt adesea insule streine într’o mare românească și, să se convingă de „proverbiala tolerantă a ungurilor fată de cei de alte neamuri”, precum și de „cultura superioară” ce s’a cultivat în statul unguresc.

Din trecutul apropiat
Ungurii despre englezi, francezi și italieni, pe vremea când Ungaria era încă „mare”

În propaganda lor revizionistă, ungurii afirmă că ei au făcut răsboiul doar siliți de împrejurări. Ei ar fi avut un adevărat cult față de francezi, englezi și italieni, împotriva cărora au trebuit să lupte, dar au fost nevoiți să se supună ordinelor delà Berlin și Viena.
În cele de mai jos, reproducem o serie de citate din cei mai mari scriitori ai Ungariei, despre care nu se poate spune că ar fi fost niște simbriași ai condeiului scriind la comandă.

Eseistul Hugo Veigelsberg directorul marei reviste „Nyugat” a scris următoarele în foiletonul ziarului „Világ” din 16 Aprilie 1916:

Parisul este țara muncitorilor prost plătiți.
Franța este tara înapoierii sociale.
Libertatea francezilor e libertatea pungașilor, independența franceză e independența vagabonzilor.
Căzând Franța, va cădea nu democrația, ci tembelismul.
Viața este serioasă. Germanul este cel dintâi care înțelege aceasta.

Prozatorul maghiar Geza Laczko într’un studiu apărut în revista „Nyugat” din Budapesta (anul 1915, pag. 25) vede astfel „Sufletul francez”:

Franța este națiunea rentieră, cea mai zgârcită națiune din lume (Harpagon). Literatura franceză a săpat în marmoră scârboasa zgârcenie a țăranului francez, care nu dă călătorului pe gratis nici măcar un pahar de apă. Această urâtă însușire burgheză, atât de înfierată de Stendhal, această zgârcenie este cauza tuturor defectelor franceze. Din setea de bani provine și flexibilitatea lui când e vorba de o situație sigură, sau de carieră. Infecțiunea este caracterizată prin tremurul invidiei, intrigi mizerabile, persecuții nedemne și scandaluri europene.
Căsătoria fiind aducătoare de avere și situație socială, partea principală a literaturei franceze este ocupată de problemele căsătoriei. Se regretă în dramele de adulter doar răsturnarea situației sociale și materiale câștigată printr’o căsătorie „cinstită”.
Complezența franceză — care păstrează pentru oricine distanta de 10 pași — nu provine dintr’o noblețe sufletească, sau din convingere. Ea nu însemnă bunătate și dacă se face cuiva vreun serviciu, este pentru ca obligatul să ajungă într’o situație din inferioritate.
,,Je suis charme … j’ai l’honneur” ascund tot atât de bine bucuria, cât și ciuda. Complezența ajută arta de a da aparența. Acest scop îl servește moda de maimuță a bărbatului francez, cu monoclu și bastonaș.
Altă caracteristică este fudulia francezului. Lăudăroșia franceză a creat cea mai vastă literatură de memorii, căci se poate oare imagina, un francez care să nu aibă pățanii interesante? — Dacă întrunim într’un tablou aceste rânduri răzlețe, vom avea portretul omului egoist, pentru care banul, poziția familia, dragostea și societatea nu servește alt scop, decât cel al ridicării propriei persoane, deasupra celorlalți”.

„Frăția” italo-maghiară

„Ungaria a adus cel mai dureros sacrificiu atunci când a ridicat arma asupra poporului italian iubitor de libertate de care îl lega o veche și nobilă afecțiune”… (Fr. Herczeg, președintele Ligei Revizioniste, în Nr. din. 30 Iulie 1933 al ziarului Pesti Hirlap.)

Ce zace în sufletul „fraților latini” delà Budapesta, ce păreri și-au făcut ei în trecut despre Italia și italieni, reiese din rândurile ce le vom reproduce mai jos, datorită celor mai de seamă scriitori unguri și apărute în timpul răsboiului.
Iată câteva din aceste dovezi:

„Italia este tara machiavelismului, a politicei imorale, a avariției inconștientă de datorii, a infamiilor clandestine, a bestialității capabilă de orice perfidie și crimă, a trădării și a călcării de cuvânt. În timpul Renaissance-ului, istoria Italiei a fost istoria asasinatelor, a otrăvirilor, a călcărilor de jurământ, a răzbunărilor executate cu cruzime rară, a tâlhăriilor strigătoare la cer. Stăpânul casei primește cu zâmbet blajin oaspele invitat și îi dă să bea din pocal de aur vin otrăvit, sau îl străpunge delà spate. Fratele, prietenul, conspiră cu dușmanul, ca să atragă în cursă, să ucidă, pe prieten, pe frate.
Nicăieri nu sunt atâția cerșetori și vânători de bacșiș, ca în Italia; nicăieri mai multe plăsmuiri de monede și tâlhării de tot felul.
Cauza este, în primul rând, starea de completă incultură a poporului Italian.
35 la sută din populație este analfabetă. Ignoranța acestor milioane de oameni este așa de mare, încât în timpul epidemiilor, medicii abia pot fi apărați față de mulțimile cari se răscoală în contra lor. Cauza stării înapoiate a Italiei este însă nu numai ignorantă, ci și nivelul moral scăzut, lipsa simțului de datorie, la care se mai adaugă, lipsa de seriozitate, înclinarea spre a fi paiață, instabilitatea, lenea neorânduiala și insensibilitatea morală”
.
[Revista „Nyugat” anul VIII pag. 681. Zoltan Ambrus, romancier, autorul mai multor zeci de volume]

„Destrăbălatul popor italian este o pitorească ceată de țigani. În peninsula lor asemănătoare cizmei, câți italieni nu sunt cari în schimbul unei solde ar jura bucuros de una sută una ori cu strâmbătate? Pentru câți există oare credința și onoarea?
Poetul lor D’Annunzio la noi, maghiarii, ar fi un găinar, un mizerabil, un scârbos, o pușlama. La ei: principiul național e minciuna. Dorința fiecărui italian este a fi întreținutul femeilor, a înșela, a fățării prietenia și în același timp, a ataca banditește.”

[„Az Ujság”. Andor Kozma, poet, autorul cunoscutului ciclu de poezii: „Koboz Kronikája”]

„Filozofia lui Nietzsche și-a găsit cea mai perfectă personificare în Italia: pe Cezar Borgia. Nicăieri nu e mai popular Nietzsche, ca în Italia, care este azi — statul futurist. Marinetti a spus-o pe șleau: „Le Gouvernement Italien devenu futriste”. — Ce este futurismul? Apaș-ism intelectual.
„Nous, Futuristes, qui, depuis deux anns, bravant les sifflets des podagres et des Paralytiques, glorifions l’amour du danger et de le violence, X. X. glorifions le militarisme, la Guerre, seule hygiene du monde et seule morale educatrice”.
Altul e patriotismul maghiar. Ce modest e, ce cinstit, și cât de puțin e naționalist. Maghiarul își iubește pământul său milenar cu conservatorism și nu mai vrea să cucerească delà nimeni. În răsboiul mondial, maghiarul este singurul popor, care și-a păstrat demnitatea. Ce calm nobil, ce înțelepciune maiestoasă fată de furiosul englez, disperatul francez și dezechilibratul italian. De vreme ce popoare vechi devin apașe, maghiarul înțelege să fie cult și echilibrat sufletește, în acelaș timp.
Ah, măreț popor maghiar: cât te iubesc, mai ales când mă gândesc la italieni.
Nu numai că suntem mai sănătoși, dar suntem și ca inteligență înaintea italienilor.
Câtă murdărie este — chiar și la suprafață — în Italia.
În cartea lui Lusanna: Lettere di illitarati, găsim pildele unei mizerii intelectuale și morale, care în Ungaria nici că s’ar putea imagina. Vai, unde un histrion flecar ca D’Annunzio conduce. Un astfel de neam cu un astfel de conducător ce pot valora?
Putem noi considera armata italiană ca adversară, când știm că italienii nu’s … bărbați?”

[„Nyngat” anul VIII 643. Mihály Babits, poet, traducătorul „Divinei Comedii” în ungurește]

„Dumnezeule, Dumnezeule, Puternice, ascultă-mă … Pârjolește Roma și Neapole și acopere Veneția cu negrul postav al doliului.
Chinurile italienilor să fie adânci ca marea și amare ca ea. Flăcări să țâșnească din văile binecuvântatei Apulia și brațele Tale, Doamne să sape brazdele Morții în pământul Italiei care rodește azi fructe ca mierea de dulci…
Usucă parfumata apă a Tibrului și golful delà Taranto să se prefacă într’o groapă adâncă și neagră, precum este gaura ochiului scos…
Oprește pe Isus Christos să și mai reverse mila sa peste ei. În grădinile lor frumoase, moartea să chefuiască și lipsește-i pe dânșii de iertarea păcatelor. Sfânta Maria să-și întoarcă privirea delà Catedrala din Firenze, căci e plină de vameși.
Mânia Ta din gura Vezuviului să izbucnească, vărsând pietre și pucioasă.
Florile din grădinile lor să se transforme, în burneni și tainice boli să înflorească pe dealurile vitelor de vie. Prefă râul Arno într’o baie a sângelui lor închegat; plaiurile, ca valea Iosafatului să fie de sterpe și rană sângerândă să fie pământul lor — în Avezzano, Palermo, Brindisi și pretutindeni; ascultă-mă, Tu, bunule Dumnezeu.
Ruga lor să fie fum ce recade la pământ.
Să piară fii Milanului și Genovei, precum odinioară cei ai Sodomei și Gomorei, cari nu au păcătuit mai groaznic decât aceștia.
Creierul lor să fie chinuit de dureri neînțelese și viermele deznădejdii să le ciuruiască inima ca pe o zdreanță.
Fă ca înțelepciunea învățăților italieni să se transforme în tâmpenia animalelor pustiei.
Celor, cari până acum au văzut, — ia-le vederea. Ia-le fluturii, parfumul florilor și paserile nicicând să nu mai împodobească acel cer al lor, care nu mai poate fi și al Tău.
Să nu-și mai înțeleagă graiul și, toate durerile maghiare, — ale lor să fie.
Lăcuste să le invadeze grădinile. Târgurile lor să devină întruniri ale răzvrătirilor cu negre gânduri. Furtuna Ta, Doamne, să le sfarme corăbiile în mii de bucăți și trimite-le foamete și ciumă. Pumnal și cursă să fie inima femeilor italiene și dulcele zâmbet al copilașilor lor să fie dușmanului dăruit.
Să ni-i dai pe mâna noastră, ca să le rupem acoperișurile și să le dărâmăm casele.
Toți fugarii lor să fie prin arme uciși.
Să fim noi biciul Mâniei Tale”.

[„Az Ujság” 23 Maiu 1915. Ladislau Lakatos, prozator]

„Dacă ar trebui să aleg felul de moarte pentru Sir Edward Grey, l-aș spânzura cu brutalitate și sânge rece. Cu o funie groasă i-aș lega un bolovan de piatră de picioare, ca să sfârșească mai repede. Apoi i-aș rostogoli cadavrul într’o pivniță adâncă și cu miros greu, ca pe un sac de făină. Oamenilor războiului italian însă le-aș inventa un fel de a muri. Cu cruzime studiată aș proceda ca broasca țestoasă când mănâncă peștele de viu: cu ghearele ascuțite ține pe loc victima și cu micii și ascuțiții dinți îi sfâșie tacticos, carnea, de-a lungul șirei spinării”.
[„Világ”, 23 Mai 1915. Hugo Veigelsberg (Ignotus) directorul revistei „Nyugat”]

Miraculoasă căldare a Ungariei

Publicistul Eugen Rákosi a scris următoarele în ziarul „Budapest Hirlap” asupra menirii poporului maghiar:

„Colosalul bazin al Ungariei este asemănător căldării vrăjitoarelor lui Macbeth.
Bazinul maghiar, la periferii cu naționalitățile, — la centru, la bază, are inexpugnabilele elemente ale maghiarismului. Providența stă pază lângă această căldare și de veacuri aruncă în ea tătari, turci, germani, sârbi, valahi, evrei și tot ce este în lume. Iar ceea ce se aruncă în această căldare, fierbe, clocotește și alimentează forța maghiarismului.”
„Iată puterea rasei maghiare. Această mixtură face ca femeile maghiare să fie cele mai frumoase din lume, bărbații cei mai viteji, — deoarece în căldare prin fierbere, s’au evaporat toate păcatele fiecărei rasse, iar toate virtuțile acestora, s’au adunat într’un singur mănunchiu maghiar …”

______________________________________

Front antirevizionist (2)
Dezmembrarea României
Tropote de ponei în pustă
Şi azi ca ieri …
BIHORUL STRAJĂ LA HOTARE
TRATATUL DE LA TRIANON – un act reparatoriu
Cum se folosește Putin de Ungaria ca să distrugă Europa
Chemarea înaintașilor
Femeia ungară în slujba revizionismului
Din Buda(pesta) se revarsă ura
Din Ungaria „conservatoare”
Macaristanul se întoarce la origini
O valiză plină cu bani de la Mafia Solntsevo: are Putin un video kompromat (compromițător) cu liderul ungar?
Fermierii de bani: modul în care oligarhii și populistii mulg Uniunea Europeana de milioane
Viktor Orban – El Lider Maximo
Oştirea valahă împotriva grofilor bolșevizaţi (1)
Oştirea valahă împotriva grofilor bolșevizaţi (2)
Oştirea valahă împotriva grofilor bolșevizaţi (3)

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în Enclavizarea Romaniei, Europa, Romania, Ungaria și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la Front antirevizionist (1)

  1. Transilvania zice:

    Niciodata n-au existat 8 milioane de unguri decat in census-urile masluite de unguri in special in Transilvania unde romanii au fost maghiarizati si pe hartie ca sa se justifice in aparenta pretentiile Ungariei la Transilvania. In realitate ungurii n-au fost majoritari in nici o regiune in afara de actuala Ungarie, cu exceptia Covasnei si Harghitei pe care secuii le-au curatat de romanii autohtoni in decursul secolelor.
    Cat priveste maghiarizarea, nenumarati romani transilvaneni isi pot recunoaste stramosii cu nume schimbate in catastifurile unguresti. Si in familia mea s-a intamplat la fel: strabunicul si stra-strabunicul meu cu numele de Ion se afla si acum intr-o baza de date din Ungaria cu numele de Janos, desi erau romani.

  2. Transilvania zice:

    Raoul Chelard, in cartea sa La Hongrie Contemporaine din 1894, da cifre cu locuitorii de la acea data din Ungaria si Transilvania.
    De pilda el spune ca secuii erau in jur de 4.000, erau foarte cruzi si istoricii austrieci i-au acuzat ca au comis cruzimi fara numar la revolutia din 1848 (ceea ce probabil explica de ce Harghita si Covasna sunt aproape curatate de romani).
    Buda si Pesta aveau impreuna aproximativ 500.000 fiind cel mai mare oras.
    Szekesfehervar avea 25.000 locuitori, Szeged 75.000, Debreczen (Roma calvinistilor) 55.000, Szentes 29.000, Arad 36.000, Kecskemet 45.000, Subotica (Voivodina) 63.000, Timisoara 33.000, Oradea 32,000.

  3. Bendis zice:

    Fosti comunisti, actuali tradatori: romanii colaborationisti cu Rusia si Ungaria.. pentru ca de Soros nu mai putem noi! Asta e cea mai mare grija a noastra acum „Soros” si trebuie sa ne aliem cu dusmanii eterni ai neamului romanesc contra morilor de vant.

    https://ioncoja.ro/vom-face-front-comun-cu-budapesta-impotriva-aceluiasi-adversar-soros-intareste-colaborarea-dintre-noi-si-maghiari/

  4. D.S. zice:

    „noțiunea de luptător național român, a fost în Ardealul de subt stăpânirea ungurească, aproape identică cu cea de martir național”

    La fel e si acum. O sa va spun intr-o zi o poveste cu ce le fac ei unor romani cu ajutorul rusilor.

  5. sid zice:

    dobitocul de Viktor Orban e un frustrat sexual de aia vrea ce nu e a lui
    e destul sa te uiti la sfrijita lui catolica.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.