Din dosarele antihristului (1)


Programul statului pentru cetățeni: droguri, hipnoză și crimă (1)

În noaptea de 4 iulie 1954, orașul San Antonio din Texas a fost zguduit de violul și uciderea unei fetițe de 3 ani. Bărbatul acuzat de aceste crime era Jimmy Shaver, un aviator de la Baza Forțelor Aeriene Lackland din apropiere, fără antecedente penale. Shaver pretindea că nu-și amintește nimic despre incident.

Victima, Chere Jo Horton, în vârstă de 3 ani, dispăruse în jur de miezul nopții, în afara bazei aeriene, unde părinții ei o lăsaseră în parcarea de lângă un bar; se juca cu fratele ei în timp ce părinții beau înăuntru. Când au observat că lipsește, au format un grup de căutare.

După aproximativ o oră grupul dădu peste o mașină parcată lângă o groapă de pietriș; lenjeria lui Chere atârna de una dintre ușile mașinii. Shaver apăru din întuneric. Era fără cămașă, acoperit de sânge și zgârieturi. Fără să încerce să scape, el se lăsat dus până la marginea autostrăzii „amețit” și într-o stare de „transă”.

„Ce se întâmplă aici?” a întrebat el. Nu părea băut, dar nu putea spune unde era, cum a ajuns acolo sau al cui sânge era peste tot. Între timp, echipa de căutare a găsit cadavrul fetitei Horton în groapa de pietriș. Gâtul îi era rupt, picioarele îi erau violent desfăcute și fusese violată.

Shaver a fost arestat. La vârsta de 29 de ani, era recăsătorit recent si avea doi copii și nici un istoric în ceea ce privește violența. El fusese în același bar de la care fetița Horton fusese răpită, dar plecase cu un prieten, care a spus poliției că niciunul dintre ei nu era beat, deși Shaver părea drogat cu ceva. Înainte ca polițiștii să-l poată duce pe Shaver la închisoare, un ofițer sosi cu ordine de la poliția militară să-i asume custodia.

În acea dimineață, în jurul orei patru, un ofițer superior de la bază l-a interogat pe Shaver și doi medici l-au examinat, fiind de acord că nu era beat. Unul, mai târziu a mărturisit că „probabil nu era normal … era foarte calm, ceea ce nu mă așteptam să fie în aceste condiții”. Apoi a fost trimis la închisoarea locală și închis pentru viol și crimă.

Anchetatorii l-au interogat pe Shaver până dimineața. Când soția sa a venit în vizită, el nu a recunoscut-o. A dat prima declarație la 10:30 a.m., afirmând că un alt bărbat era responsabil de crimă: își amintea un străin cu părul blond și tatuaje. Cu toate acestea, după ce ofițerul forțelor aeriene s-a întors la închisoare, Shaver a semnat o a doua declarație asumându-și întreaga responsabilitate. Deși încă nu-și amintea nimic, se gândea ca trebuie să fi făcut-o el.

Două luni mai târziu, în septembrie, amintirile lui Shaver încă nu reveniseră. Comandantul spitalului din bază, col. Robert S. Bray, comandă o evaluare psihiatrică, care urma sa fie efectuată de Dr. Louis Jolyon West, șeful serviciilor de psihiatrie din baza aeriană. West trebuia să decidă dacă Shaver fusese legal sănătos la momentul crimei.

Shaver a petrecut următoarele două săptămâni sub supravegherea lui West. S-au întors la locul crimei pentru a vedea dacă-și amintește ceva, iar mai târziu West l-a hipnotizat pe Shaver și i-a dat o injecție de pentotal de sodiu sau „serul adevărului”, pentru a vedea dacă îi poate elimina amnezia.

În timp ce Shaver era sub hipnoza, conform mărturiei, el și-a amintit evenimentele din acea noapte. A mărturisit că a ucis-o pe Horton. Ea îi aducea aminte de verișoara lui „Beth Rainboat”, care l-a abuzat sexual de copil. Shaver începuse să bea acasă în noaptea aceea, când „avea viziuni despre Dumnezeu, care i-a șoptit la ureche să caute și să o omoare pe fata rea Beth.”

La proces, dr. West a făcut doar un efort minim pentru a-l exonera pe Shaver. Aviatorul a fost găsit vinovat. Deși ulterior, o instanță de apel a decis că a avut un proces nedrept, a fost condamnat din nou. În 1958, la 33 de ani, a fost executat pe scaunul electric. Și-a menținut inocența tot timpul.

Procesul, bazat pe mărturia lui Shaver, s-ar fi putut încheia în mod diferit dacă juriul ar fi știut despre trecutul doctorului West. Potrivit unor dosare recent găsite din arhivele sale, psihiatrul a avut unele dintre cele mai clare și nefaste legături ale oricărui om de știință cu Proiectul CIA MKUltra. Fișierele lui West – în special corespondența sa cu expertul în otrăvuri al CIA, Sidney Gottlieb, aruncă o nouă lumină asupra unuia dintre cele mai infame proiecte din istoria agenției. Probabil cuprinzând mai mult de 149 de subproiecte și cel puțin 185 de cercetători care lucrau în instituții din America și Canada, MKUltra a fost, după cum a spus New York Times, „un efort secret de douăzeci și cinci de ani si douăzeci și cinci de milioane de dolari din partea CIA pentru a afla cum să controleze mintea umană.” Experimentele sale au încălcat legile internaționale, fără a menționa statutul agenției, care interzice activitatea internă.

La proces, West a susținut că Shaver a suferit o nebunie temporară în noaptea uciderii lui Chere Jo Horton, dar că era „destul de sănătos acum”. În sala de judecată, Shaver nu părea așa. Un raport de ziar a spus că „arata ca un bărbat în transă”, nespunând nimic, fără să se ridice vreodată să se întindă sau să fumeze, deși era un cunoscut fumător.

O mare parte din interviul lui West cu Shaver după ce îi făcuse injecția cu pentotal de sodiu a fost înscris în procesul verbal. Doctorul folosise întrebări care predeterminau răspunsul pentru a-l conduce pe hipnotizatul Shaver spre comiterea crimei. „Spune-mi despre când ți-ai dat hainele jos, Jimmy”, a spus el. Transcrierea interviului, care a supraviețuit printre documentele lui West, arată că West încerca să demonstreze că Shaver își reprima amintirile: „Jimmy, îți amintești când s-a întâmplat ceva ca asta înainte?” Sau: „După ce i-ai luat hainele, ce ai făcut?”

„Nu i-am scos niciodată hainele”, a spus Shaver.
Interviul a fost împărțit în treimi, iar treimea mijlocie nu a fost înregistrată. Când s-a continuat transcrierea, aceasta arata: „Shaver plânge. El s-a confruntat în mod repetat cu toate faptele. ”
West a întrebat: „Acum îți amintești totul, nu-i așa, Jimmy?”
„Da, domnule”, a răspuns Shaver.

Deși avocații au examinat istoricul medical al lui Shaver, nu a fost menționat spitalul bazei aeriene unde scrisorile arhivate de West indică faptul că a efectuat experimente MKUltra. Shaver suferise de migrene atât de debilitante încât își băga capul într-o găleată de apă cu gheață când simțea că îi vine una. Starea sa era suficient de severă încât Forțele Aeriane îl recomandaseră pentru un program experimental de doi ani. Medicul care a încercat să-l recruteze nu a fost numit în registrele judiciare sau în procesele verbale.

La proces, dr.West a spus că nu a ajuns niciodată să vadă dacă Shaver a fost tratat în programul experimental. Oficialii de la baza aeriană Lackland au declarat că nu există nicio înregistrare a lui în indexul principal de pacienți. Dar, în mod curios, potrivit arhivarului bazei, toate înregistrările pentru pacienții din 1954 au fost păstrate, cu o singură excepție: dosarul cu numele de familie începând cu „Sa” și până la „St” dispăruse.

Fascinația profesională a lui West pentru LSD era practic la fel de veche ca medicamentul în sine. Timp de câteva decenii, el a fost unul dintre cadrele de elită ale oamenilor de știință care îl foloseau în cercetările strict secrete. Dietilamida cu acid lisergic a fost sintetizată în 1938 de chimiștii din Sandoz Industries din Elveția, dar nu a fost introdusă ca farmaceutică până în 1947. În anii cincizeci, când CIA a început să experimenteze pe oameni cu ea, era o substanță nouă. Albert Hofmann, omul de știință elvețian care i-a descoperit calitățile halucinogene în 1943, l-a descris ca pe un „medicament sacru” care ducea către „experiența mistică a unei realități mai profunde, cuprinzătoare”.

În anii 50, chiar înainte ca hippies să adopte drogul, „Foarte puțini oameni au luat LSD fără să aibă pe cineva cineva care să fie „liderul călătoriei”, a spus Charles Fischer, cercetător de droguri. Sugestibilitatea LSD a fost similară cu cea asociată cu hipnoza; West le studiase în tandem. „Puteți spune cuiva să rănească pe cineva, dar îl numiți altceva”, a explicat Fischer. „Bateți cuiul în lemn și, probabil, lemnul este o ființă umană.”

West pare să fi folosit liberal substanțele chimice în practica sa medicală, iar tactica sa a lăsat o amprentă de neșters asupra psihiatrilor care au lucrat cu el. Unul dintre ei, Gilbert Rose, a fost atât de derutat de cazul Shaver, încât a scris o piesă despre asta.

„În toți cei 50 de ani ai mei în profesie, acesta a fost cel mai dramatic moment – când
și-a acoperit fața cu mâinile și și-a amintit că a ucis-o pe fetiță”, a spus Rose în 2002 despre Shaver și interviul cu „serul adevărului”. Dar Rose a fost șocat când a aflat că West l-a hipnotizat pe Shaver pe lângă faptul că i-a dat pentotal de sodiu. A spus că hipnoza nu făcea parte din protocolul pentru interviu.

De asemenea, el nu a știut cum de West a aflat despre caz imediat.
„Am fost implicați din prima zi”, și-a amintit Rose. „West m-a sunat în dimineața crimei. El a inițiat-o.”

West a afirmat că a fost în sala de judecată în ziua în care Shaver a fost condamnat la moarte. În jurul acestei perioade, el s-a opus vehement la pedeapsa capitală. Știa că experimentele sale s-ar putea să fi dus la executarea unui om nevinovat și la moartea unui copil? Dacă corespondența sa cu șeful proiectului MKUltra, Gottlieb, datată cu un an înainte de crimă, ar fi fost prezentată la proces, rezultatul ar fi fost același?

De îndată ce au avut acces la el, oamenii de știință guvernamentali au văzut LSD-ul ca un potențial drog miraculos al Războiului Rece. Cercetările complete ale SUA în LSD au început curând după sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial, când serviciile de informații americane au aflat că URSS dezvolta un program de influență a comportamentului uman prin droguri și hipnoză. Statele Unite credeau că sovieticii ar putea extrage informații de la oameni fără știința lor, să-i programeze pentru a face confesiuni false și poate să-i convingă să omoare la comandă.

În 1949, CIA, atunci încă la început, a lansat Project Bluebird, un program de control al minții care a testat droguri pe cetățeni americani – mai ales în penitenciare federale sau baze militare – care nici măcar nu știau despre si cu atât mai puțin să consimtă la testele la care au fost supuși.

Abuzul lor a găsit o justificare suplimentară în 1952, când, în Coreea, piloți americani capturați au recunoscut la postul de radio național că au pulverizat țara cu arme biologice ilegale. Era o mărturisire atât de incredibila, încât CIA a dat vina pe comuniști: prizonierii trebuie să fi fost „spălați pe creier”. Cuvântul, o traducere literală a cuvântului chinez „xi nao”, nu a apărut în engleză înainte de 1950. El articula un set de temeri care apăruseră în America postbelică: și anume că o nouă clasă de substanțe chimice ar putea să reprogrameze și să automatizeze mintea umană.

Când s-au întors prizonierii de razboi americani, armata a adus o echipă de oameni de știință pentru a-i „deprograma”. Printre oamenii de știință se număra West. Născut în Brooklyn în 1924, se înscrisese în Forțele Aeriene în timpul celui de-al doilea război mondial, ajungând în cele din urmă la gradul de colonel. Prietenii lui îl numeau „Jolly”, pentru numele său mijlociu, o circumferință impresionantă și personalitate supradimensionată. Când a ieșit din armată, a cercetat metodele de control al comportamentului uman la Universitatea Cornell. Ulterior, el va pretinde că a studiat 83 de prizonieri de război, dintre care 56 au fost nevoiți să facă confesiuni false. El și colegii săi au fost creditați pentru reintegrarea prizonierilor în societatea occidentală și, poate mai important, îi determină să renunțe la declarațiile lor despre folosirea armelor biologice.

Succesul lui West cu prizonierii i-a obținut intrarea în eșaloanele superioare ale comunității de informații. Gottlieb, expertul în otrăvuri care a condus divizia chimică a personalului serviciilor tehnice ale CIA, împreună cu Richard Helms, șeful operațiunilor CIA pentru Direcția Planurilor, l-a convins pe directorul de atunci al agenției, Allen Dulles, că operațiunile de control al minții erau viitorul. Inițial, agenția dorea doar să prevină potențiala spălare a creierului de către sovietici. Dar programul defensiv a devenit unul ofensiv. Operațiunea Bluebird s-a transformat în Operațiunea Artichoke, o căutare a unui ser universal al adevărului.

Într-un discurs la Universitatea Princeton, Dulles a avertizat că spionii comuniști ar putea transforma mintea americană într-un „fonograf care cântă un disc pus pe axul său de un geniu din afara”. La doar câteva zile după aceste remarci, la 13 aprilie 1953, el a demarat oficial proiectul MKUltra.

Se știe puțin despre program. După [scandalul] Watergate, Helms (care până atunci era directorul CIA) a ordonat lui Gottlieb să distrugă toate dosarele MKUltra; în ianuarie 1973, personalul serviciilor tehnice a distrus nenumărate documente care descriau utilizarea halucinogenelor.

La mijlocul anilor ’70, după ce New York Times a dezvăluit existența MKUltra pe prima pagină, guvernul a lansat trei investigații separate, toate fiind împiedicate de distrugerea dosarelor de către CIA: Comisia vicepreședintelui Nelson Rockefeller despre activitățile CIA în Statele Unite(1975); Comitetul senatorului Frank Church pentru studiul operațiunilor guvernamentale cu privire la activitățile de informații (1975-6); și audierile Comitetului senatorilor Edward Kennedy si Daniel Innouye despre Proiectul MKUltra, Programul CIA de cercetare și modificare a comportamentului uman(1977). Când documentele erau disponibile, erau redactate; când martorii au fost chemați să depună mărturie în fața Congresului, deveneau uituci.

Se știe că obiectivul cel mai larg al proiectului a fost „influențarea comportamentului uman”. Sub umbrela sa se aflau cel puțin 149 de subproiecte, multe implicând cercetări asupra participanților fără voie. Gottlieb, a cărui aptitudine și amoralitate i-au adus porecla de „Vrăjitorul negru”, inventa tot felul de gadget-uri ca din science-fiction. După ce a convins o companie farmaceutică din Indianapolis să reproducă formula elvețiană pentru LSD, CIA a avut o ofertă internă nelimitată cu noul său drog preferat. Agenția spera să producă curieri care ar putea să încorporeze mesaje ascunse în creierul lor, să implanteze amintiri false și să înlăture cele adevărate la oameni fără ca ei să-și dea seama, să convertească grupuri la ideologii opuse și multe altele. Cel mai înalt obiectiv a fost crearea asasinilor hipno-programați.

Cercetarea mai „delicată” a fost realizată departe de Langley – delegată la oamenii de știință din colegii, spitale, închisori și baze militare peste tot în Statele Unite și Canada. CIA le-a oferit acestor oameni de știință aliasuri, le-a dat bani și i-a instruit despre cum să-și ascundă cercetarea de ochii altora, inclusiv de cei ai subiecților lor neștiutori.

Munca lor a cuprins totul, de la stimularea electronică a creierului la privarea senzorială până la „durere indusă” și „psihoză”. Au căutat modalități de a provoca atacuri de cord, convulsii severe și dureri de cap intense. Dacă medicamentele nu făceau destul, au folosit ESP, vibrații cu ultrasunete și otrăvire cu radiații. Un proiect a încercat să valorifice puterea câmpurilor magnetice.

MKUltra a fost atât de înalt clasificată, încât atunci când John McCone a ajuns directorul CIA după Dulles la sfârșitul anului 1961, nu a fost informat despre existența ei până în 1963. Mai puțin de o jumătate de duzină de oameni din conducerea agenției au știut despre acest proiect în istoria sa de 20 de ani.
https://theintercept.com/2019/11/24/cia-mkultra-louis-jolyon-west/

Transilvania

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în America, antihrist, cold war, coruptie, Totalitarism, URSS și etichetat , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Un răspuns la Din dosarele antihristului (1)

  1. Transilvania zice:

    Controlul mintii fara voia si fara stirea oamenilor este o tactica de inspiratie diabolica si nu e de mirare ca toate guvernele o practica. Cu mai mult sau mai putin succes, in functie de tehnica disponibila. Deoarece coruperea multimii ia prea mult timp iar unii sunt incoruptibili si atunci corupatorul are nevoie de scurtaturi.
    Naivitatea omului modern il face sa creada ca societatea in care traim azi e atat de avansata moral (culmea ironiei) incat clicile care se bat pentru puterea globala cumva au renuntat dintr-odata la lacomia ancestrala demonstrata de-a lungul secolelor si vor sa conduca dezinteresat, doar pentru binele comun al omenirii.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.