Oştirea valahă împotriva grofilor bolșevizaţi (2)


Misiunea armatei din Transilvania şi gruparea forțelor noastre

Misiunea armatei din Transilvania era: respingerea bandelor de bolşevici şi a trupelor regulate ungureşti peste Munţii Apuseni şi ocuparea Crişanei şi a Maramureşului.
În misiunea dată, primul obiectiv al armatei era: trecerea munţilor şi ocuparea liniei nodurilor de comunicaţie Huszt—Szatmar Nemeti—Nagy Karoly (Careii Mari)—Oradia Mare—Salonta Mare (Nagy Szalonta)—Beiuş (Belenyes)—Boros Sebes.
În vederea îndeplinirii acestei misiuni, forţele armatei din Transilvania au fost grupate astfel:
— Grupul de nord, sub comanda Generalului Moşoiu Traian, compus din:
a) Detaşamentul mixt General Olteanu, constituit din Brigada 5-a de roşiori (Regimentele 2 şi 7 de roşiori), Batalionul 3 din Regimentul 14 de infanterie, 1 batalion din Regimentul 81 de infanterie din Divizia XVI-a ardeleană şi 1 baterie din Regimentul 4 de artilerie.
b) Divizia II-a de cavalerie (Brigadele 2-a şi 5-a de roşiori. Divizionul 2 din Regimentul 1 de artilerie călăreaţă, compania de ciclişti), la care s’a ataşat şi Grupul 2 de moto-mitraliere.
c) Divizia VII-a, Divizia VI-a şi Divizia XVI-a ardeleană (Regimentele 81, 82, 83 şi 84 de infanterie).
— Grupul de sud, sub ordinele directe ale Comandamentului trupelor din Transilvania, compus din:
Diviziile I-a şi II-a de vânători, precum şi Divizia XVIII-a ardeleană (Regimentele 89, 90, 91 şi 92 de infanterie).
Aceste forţe, în ajunul ofensivei, erau dispuse: trei divizii şi 1 de cavalerie (împreună cu Detaşamentul mixt General Olteanu) în linia l-a, două divizii în linia 2-a, şi o divizie în linia 3-a.
În linia 1-a se găsiau:
— Detaşamentul General Olteanu, în regiunea Hosszumezö— Sighet.
— Divizia II-a de cavalerie avea Brigada 3-a de roşiori din Vârful Rotunzilor (22 km. nord de Baia Mare) până la Illesfalva, iar Brigada 2-a de roşiori în regiunea Benedekfalva.
— Divizia VII-a, în regiunea Szilagy Szeg—Zalău—Zsibo.
— Divizia VI-a, în regiunea Sebesvar—Huedin—Egeres.
— Divizia II-a de vânători, având în plus Regimentul ardelean Beiuş şi 1 baterie, în regiunea Halmagy—Brad exclusiv— Roşia.
— În linia 2-a au fost lăsate: Divizia I-a de vânători, în spatele Diviziei II-a de vânători, în regiunea Brad—Deva, precum şi Divizia XVI-a, concentrată pe valea Almaşului, între Psz. Szt. Mihaly şi Almas—Balazshaza, ca rezervă a grupului de nord.
În fine, în linia 3-a se găsia Divizia XVIII-a, dislocată între Alba-Iulia şi Cluj.

Planul nostru de campanie

1. O ofenesivă energică spre vest, pe tot frontul, pentru a trece Munţii Apuseni, cu prim obiectiv determinat de linia Huszt—Satmar Nemeti—Careii Mari—Oradia Mare—Nagy Szalonta; apoi atingerea liniei Vasaros Nemeny (gura Someşului)—Debreczen— Oroshaza—Szeghedin şi chiar dincolo de această linie, până la Tisa.
2. Executarea unei acţiuni hotărîtoare cu grupul de nord, în modul următor:
a) Detaşamentul General Olteanu să răspingă orice atac, care s’ar produce pe valea Tisei, şi, să înainteze cu obiectiv Huszt.
b) Divizia II-a de cavalerie să păstreze cu Brigada 2-a de roşiori sectorul ocupat pe valea Someşului, făcând recunoaşteri ofensive pe tot frontul, pentru a fixa forţele inamicului în această parte, până când Diviziile VI-a şi VII-a, prin înaintarea lor, vor obţine un succes hotărîtor asupra inamicului, după care, mişcările înainte ale acestei brigade trebuiau să fie regulate de Comandamentul grupului de nord; iar Brigada 2-a de roşiori trebuia să urmeze mişcările Diviziei VII-a, făcând legătură cu dreapta acestei divizii.
c) Străpungerea dispozitivului inamic pe frontul Diviziilor VI-a şi VII-a: înaintarea Diviziei VII-a cu obiectiv Careii Mari; în acelaş timp, Divizia VI-a progresând pe valea Crişului repede, să ocupe eşirea din defileul Csucsa, după care să se dirijeze spre Oradia-Mare, legându-se la dreapta cu Divizia VII-a (în timpul înaintării), printr’un detaşament mixt puternic, cu direcţia Margita (nord-est Oradia Mare).
3. Înaintarea Diviziei II-a de vânători pe văile Crişului alb şi negru (cu coloana principală pe valea Crişului alb), cu o flanc- gardă pe stânga, pe valea Mureşului, din Divizia I-a de vânători, cu misiunea de-a pune stăpânire pe eşirea defileului delà Csucs şi a ocupă localităţile Beiuş, Boros—Sebeş şi Mariaradna. Grupul de sud servind de pivot în timpul executării acţiunii hotărâtoare a grupului de nord, mişcarea lui trebuia să se oprească pe linia localităţilor de mai sus, până la noui dispoziţiuni, pentru a fi în acord cu desfăşurarea acţiunii principale.
4. Întrebuinţarea rezervei generale, fie în sectorul Diviziei II-a de vânători, fie în sectorul principal de atac, după împrejurări. Hotărând a se angaja acţiunea decisivă în sectorul grupului de nord, pe frontul Diviziei VII-a, în special, comandamentul a fost călăuzit de următoarele consideraţiuni:
Se urmărea despărţirea trupelor de secui, depe văile Someşului şi Tisei (cari erau mai disciplinate, mai bine organizate şi mai pregătite) de restul trupelor bolşevice depe văile Crişurilor. Configuraţiunea terenului şi căile de comunicaţie favorizau operaţiunile în sectorul grupului de nord, în special pe direcţiile de înaintare ale Diviziei VII-a.
În fine, după eşirea din munţi, primele obiective, ce trebuiau atinse (Szatmar, Careii-Mari, Oradia-Mare), erau în imediata apropiere a grupului de nord.

Desfăşurarea acţiunii

În noaptea de 15/16 Aprilie, inamicul, în urma unei pregătiri de artilerie, a atacat posturile noastre de trecere delà nord-vest de Nagy Sikarlo, din sectorul Brigadei 3-a de roşiori, pe valea Someşului, reuşind să le respingă.
Intervenind rezervele locale, inamicul a fost gonit, iar posturile noastre şi-au reocupat poziţiunile lor. Tot în cursul acestei nopţi, forţe inamice au întreprins încercări de atac în sectorul Diviziei VII-a, asupra posturilor noastre delà Hadad Györtelek—Cziganyi, precum şi în sectorul Diviziei. VI-a, la nord-est de Csucsa. Toate aceste atacuri au fost respinse.
În sectorul Brigadei 3-a de roşiori, pe valea Someşului, inamicul a continuat atacurile şi în cursul zilei de 16 Aprilie, pe frontul Nagy Sikarlo—Erdöszada; trupele brigadei de roşiori au rezistat însă cu energie, respingând toate atacurile inamicului.
Grupul de nord a început acţiunea ofensivă cu Diviziile VII-a şi VI-a în zorii zilei de 16 Aprilie, la ora 3,15.
Divizia VII-a, pornind din regiunea Hadad Györtelek—Zalău, a înaintat pe 3 coloane:
a) Coloana de nord, compusă din Regimentul 16 de infanterie şi 3 baterii de artilerie, plecând delà Hadad Györtelek, a atacat trupele inamice întărite împrejurul satului Hadad, pe care l-a ocupat, după o luptă de câtevâ ore, şi, continuând înaintarea, a ajuns în seara zilei la Hadad Nadasd.
b) Coloana din centru, formată din Regimentul 27 de infanterie, un batalion din Regimentul 15 de infanterie, 2 baterii de câmp şi 1 de obuziere, pornind delà Cziganyi, a ocupat cu Regimentul 27 de infanterie, la ora 8, satul Haraclău, de unde, inamicul s’a retras spre Dioszad şi Balla, urmărit de trupele noastre. Regimentul 27 de infanterie continuând înaintarea, a întâmpinat o vie rezistenţă din partea inamicului, ce ocupase pădurea Csarnok, situată la 3 km. sud-est de localitatea Balla. După o luptă de câteva ore, inamicul fiind învins, trupele noastre au ocupat pădurea, iar în cursul nopţii de 16/17 Aprilie, au pus stăpânire pe localitatea Balla, de unde forţele inamice s’au retras în dezordine. Batalionul 3 din Regimentul 15 de infanterie, împreună cu o baterie de câmp, a înaintat cu întreaga coloană până la Haraclău, de unde s’a îndreptat spre Varsolcz.
c) Coloana de sud, formată din Batalioanele 1 şi 2 din Regimentul 16 de infanterie şi o baterie de munte, pornind din Zalău prin Egrespatak, a respins după o luptă scurtă forţele inamice, cari au continuat rezistenta la pădurea Aranok, vest de Egrespatak. În seara zilei, această coloană a ocupat satul Recse, după o uşoară rezistenţă opusă de inamic în direcţia satului Mgy. Keczel (Căţelul unguresc).
Divizia VI-a a pornit pe 3 coloane, cu următorul dispozitiv general:
a) Coloana de nord, formată din Regimentul 24 de infanterie întărit cu 2 baterii de artilerie de câmp şi 1 baterie de munte, cu obiectiv, pentru prima zi, localităţile Bogdanhaza—Bojan. A ceastă coloană începând acţiunea, a înaintat cu Batalionul 3, o baterie artilerie de câmp şi o baterie de munte, delà Varmezö spre Bogdanhaza; iar cu Batalionul 1 şi 1 baterie de câmp, delà F. Füld, spre localitatea Bojan; în acelaş timp, Batalionul 2, care ocupă poziţie călare pe şoseaua Varmezö—Csucsa, înaintând, s’a dirijat spre nord, în direcţia satului Bojan. Fracţiunile inamice din jurul localităţilor Bogdanhaza şi Bojan au fost nevoite să se retragă în dezordine, fată de înaintarea concentrică a batalioanelor Regimentului 24 de infanterie asupra acelor 2 localităţi, cari au fost ocupate de către trupele noastre, în seara zilei.
b) Coloana centrală, a fost formată din 2 batalioane din Regimentul 10 de infanterie (din Brigada 10-a de infanterie), Regimentul 11 de infanterie (din Brigada 12-a de infanterie), 2 baterii de artilerie de câmp şi 1 de munte, cu misiunea de-a pune stăpânire pe defileul Csucsa, urmărind apoi energie pe inamic şi nedându-i răgaz să mai ocupe pozitiuni succesive în defileu. Această coloană avea ca ax principal de mişcare valea Crişului repede.
Batalioanele 2 şi 3 din Regimentul 10 de infanterie, împreună cu 1 baterie de munte, înaintară pe la nord de Criş, pentru a acţiona apoi cu direcţia sud-vest, spre Feketetö, ameninţând astfel, în flancul stâng, liniile de rezistenţă ale inamicului delà nordul defileului Csucsa, precum şi acele delà vest de defileu.
Batalionul 1 din Regimentul 11 de infanterie şi o baterie de câmp au înaintat tot pela nord de Criş şi au angajat un atac demonstrativ de front asupra forţelor inamice, până când cele 2 batalioane din Regimentul 10 de infanterie vor cădea în flancul şi spatele poziţiei inamice.
Batalioanele 2 şi 3 din Regimentul 11 de infanterie şi o baterie de câmp plecând din Sebesvar şi înaintând pela sud de Criş, au ocupat în seara zilei Dealul Secătura (sud Csucsa).
c) Coloana de sud a Diviziei VI-a, formată din Regimentul 12 de infanterie şi 1 baterie de munte, a plecat din Szekelyo, cu misiunea de-a înlesni acţiunea de front a Regimentului 11 de infanterie, printr’o mişcare de întoarcere executată în direcţia Remecz şi Dealul Mare. În seara zilei, această coloană a ocupat satul Luszca şi Dealul Scoroşetului (25 km. sud Csucsa).
Divizia II-a de vânători a început acţiunea pentru ocuparea defileului Csucs, depe valea Crişului alb, cu următorul dispozitiv:
Brigada 4-a de vânători a atacat de front poziţiile inamice, cu 1 batalion din Regimentul 10 de vânători şi 1 batalion din Regimentul 9 de vânători, având 1 batalion din Regimentul ardelean Beiuş în linia 2-a; iar 1 batalion din Regimentul 10 de vânători şi 1 batalion din Regimentul Beiuş în rezerva brigádéi, călare pe- şoseaua Halmagy—Csucs. Acţiunea de front a fost sprijinită de 5 baterii de artilerie de câmp, 1 baterie de obuziere şi 1 secţie de autotunuri.
În acelaş timp cu acţiunea de front, Divizia II-a de vânători a executat 3 atacuri pentru întoarcerea poziţiilor inamice din defileul Csucs.
a) Un atac executat pela nordul defileului, de către 1 batalion. din Regimentul 9 de vânători, 1 batalion din Regimentul Beiuş, 1 baterie de câmp şi 1 de obuziere, pe direcţia Magulicsa—Csucs.
b) Două atacuri executate pela sudul defileului, de către Brigada 3-a de vânători: unul întreprins de Regimentul 3 de vânători, pe direcţia Baszarabasza—Talacs; iar al doilea, de Regimentul 2 de vânători şi 1 baterie munte, pe direcţia Zöldes— Honczto.
Rezerva diviziei, la Hosszusor, eră formată din 1 batalion din: Regimentul Beiuş, 1 baterie de câmp şi 1 de obuziere.
Atacul de front a fost precedat de un puternic bombardament de artilerie, în urma căruia, batalionul din Regimentul 10 de vânători atacă poziţiile inamicului delà vest de defileul Csucs. La aceiaş înălţime cu batalionul din Regimentul 10 de vânători înnaintează, la dreapta, batalionul din Regimentul 9 de vânători.
În aceiaş timp cu atacul de front, se pronunţă şi atacul în flancul stâng inamic, executat de batalionul din Regimentul 9 de vânători, batalionul din Regimentul Beiuş, 1 baterie de câmp şi 1 baterie de obuziere, delà Brustur, pe direcţia Magulicsa—Csucs.
Forţele inamice, după o rezistenţă de câteva ore, se retrag în debandadă, iar Regimentul 10 de vânători pune stăpânire pe defileul Csucs.

Acţiunea asupra acestui defileu fiind terminată, Regimentul 9 de vânători, Batalionul 2 din Regimentul ardelean Beiuş, 1 baterie de câmp şi 1 de obuziere, constituind un detaşament mixt, sub comanda Colonelului Rasoviceanu, Comandantul Regimentului 9 de vânători, se îndreaptă prin Magulicsa în direcţia Dealul Mare, pentru a ocupa Vascou.
În înaintare, detaşamentul întâmpină o rezistenţă înverşunată la Dealul Mare, precum şi la Kerpenyt, unde lupta a durat până la ora 2 noaptea, când inamicul fiind înfrânt, s’a retras spre Vascou, care a fost ocupat de trupele noastre.
În aceiaş timp cu acţiunea de front şi aceea delà nord, se produc şi cele 2 acţiuni de întoarcere pe la sud de defileul Csucs, executate de Regimentul 3 de vânători (care a ocupat, după retragerea precipitată a inamicului din defileul Csúcs, localitatea Talacs) şi Regimentul 2 de vânători cu o baterie de munte (care înaintând delà Zöldes, delà sud spre nord, a sdrobit rezistenţa inamicului şi a ocupat localitatea Honczto, după o luptă de aproape 2 ore).
Regimentul 10 de vânători, delà Csucs, continuând înaintarea, devansează Regimentul 3 de vânători şi ocupă localitatea Holdmezes, legându-se la stânga cu Regimentul 2 de vânători, care ocupase satul Boncesd, împreună cu 1 baterie de artilerie de munte.
Pentru noaptea de 16/17 Aprilie, Divizia II-a de vânători s’a oprit cu elementele cele mai înaintate pe linia Boncesd—Holdmezes—Vascou, având Regimentul 2 de vânători la Boncesd, Regimentul 3 de vânători la Honczto, Regimentul 10 de vânători pe Criş (în regiunea Holdmezes), detaşamentul Colonel Rasoviceanu la Vascou, iar rezerva diviziei în regiunea Talacs.
Detaşamentul din Divizia I-a de vânători, format din Regimentul 5 de vânători, sub comanda Locotenent-colonelului Gagiu, înaintând prin Zam, pe valea Mureşului, pentru a acoperi stânga Diviziei II-a de vânători, a ajuns la Totvarad.
Astfel, în prima zi de ofensivă, trupele noastre au înfrânt pretutindeni încercările de rezistentă ale inamicului.
Avântul şi curajul, cu cari s’au aruncat ofiţerii şi soldaţii în luptă, asupra primelor poziţii inamice, după mai bine de 3 luni de suferinţe ale fraţilor lor de peste linia de despărţire, ni le arată progresul vertiginos al trupelor noastre.
A doua zi, 17 Aprilie, trupele noastre continuă operaţiile, după planul de acţiune stabilit.
Grupul de nord, pivotând pe Detaşamentul General Olteanu (de pe valea Tisei) şi pe Brigada 3-a de roşiori (de pe valea Someşului), continuă acţiunile angajate de către Diviziile VII-a şi VI-a.
În acest scop, coloana de nord a Diviziei VII-a înaintează delà Hadad spre Al. Szopor.
Coloana din centru înaintând, ocupă F. Szopor.
Coloana de sud ocupă Szilagy Somlyo.
Inamicul, după o scurtă rezistentă opusă coloanelor Diviziei Vll-a, în fața acestor localităţi, s’a retras în dezordine spre vest.
La dreapta Diviziei VII-a, Brigada 2-a de roşiori, care în cursul zilei de 16 se deplasase delà Benedekfalva la Szilagy Szeg, a înnaintat (împreună cu 1 batalion din Regimentul 14 de infanterie din Divizia VII-a, 1 baterie călăreaţă şi 1 grup de moto-mitraliere) până la Korond, ţinând legătură la stânga cu coloana de nord a Diviziei VII-a.
Divizia VI-a continuând înaintarea, a ocupat cu coloana de nord Kraszna. Această coloană, compusă din Regimentul 24 de infanterie, 2 baterii de artilerie de câmp şi 1 baterie de munte, a format, cu începere din ziua de 17 Aprilie, un detaşament mixt, cu misiunea de-a face legătură cu Divizia VII-a, pe direcţia Margita.
Coloana din centru acţionând cu 2 batalioane din Regimentul 10 de infanterie şi 1 baterie de artilerie de munte pe la nord de Crişul repede, asupra flancului inamic, iar cu Batalionul 1 din Regimentul 11 de infanterie de front, pe când restul Regimentului 11 de infanterie şi 1 baterie de artilerie de câmp executau mişcarea de întoarcere a defileului Csucsa pe la sud, trupele inamice au fost silite să se retragă în grabă şi dezordine din defileul Csucsa- Feketetö.
Coloana de sud a Diviziei VI-a (Regimentul 12 de infanterie şi o baterie de artilerie de munte) înaintând delà Dealul Scoroşetului, pentru a tăia linia de retragere a inamicului de pe valea Crişului repede, a ocupat Csarnohaza.
Divizia II-a de vânători, în cursul zilei de 17 Aprilie, a continuat înaintarea pe văile Crişului alb şi negru.
Pe valea Crişului alb, trupele diviziei au înaintat pe 2 coloane. Coloana din dreapta, la nord de Criş, formată din Regimentul 10 de vânători (din Brigada 4-a de vânători), Regimentul Beiuş şi 2 baterii, a înaintat pe direcţia Holdmezes—Boros Sebes.
Coloana din stânga, la sud de Criş, formată din Brigada 3-a de vânători (Regimentele 2 şi 3 de vânători), cu 3 baterii de artilerie, pe direcţia Boncesd—Buttyn.
Coloana din dreapta a întâmpinat rezistenţa pe linia Szelezsan —Boros Sebes; iar coloana din stânga, succesiv, în faţa localităţilor prin cari a înaintat.
Forţele inamice din faţa ambelor coloane fiind bătute, s’au retras în dezordine spre vest, iar divizia a ocupat cu Regimentul 10 de vânători Barza şi Buttyn.
Detaşamentul Colonel Rasoviceanu înaintând delà Vascou, în cursul zilei de 18, după o luptă de câteva ore cu forţele inamice, (cari ocupau poziţie pe linia Korostarkang—Kisz Nigerfalva—Belenyes Szeleste, întărite cu numeroase cuiburi de mitraliere şi o baterie de artilerie), a ocupat localitatea Belenyes (Beiuş).
Detaşamentul Locotenent-colonel Gagiu, din Divizia I-a de vânători, înaintând pe valea Mureşului, a ajuns în seara zilei de 18 Aprilie la Mariaradna.
Cu ocuparea localităţilor Boros Sebes şi Beiuş, Divizia II-a de vânători atinsese obiectivele ordonate de Comandamentul trupelor din Transilvania. Forţele inamice, complect înfrânte pe văile Crişului alb şi negru, se retraseră în debandadă spre vest, lăsând în mâna trupelor noastre numeroşi prizonieri (între cari şi pe Comandantul batalionului unguresc delà Beiuş), 5 piese de 100 m.m, numeroase arme, mitraliere şi muniţiuni, după ce suferiseră pierderi simţitoare.
În urma operaţiunilor, ce-au avut loc în primele zile, inamicul bătut, retrăgându-se pe toată linia din faţa trupelor noastre, Grupul de nord a început acţiunea pe văile Tisei şi Someşului, pentru cucerirea obiectivelor de seamă depe aceste două văi.
În acest scop, Detaşamentul General Olteanu, având ca ax de mişcare valea Tisei şi ca obiectiv Huszt (lăsând Batalionul 3 din Regimentul 14 de infanterie, 1 escadron şi 2 tunuri, pentru menţinerea localităţii Sighet şi apărarea defileului Tisei la Trebuşa, asigurându-şi astfel spatele), a înaintat în cursul zilei de 18 Aprilie până la localitatea Tecsö.
Brigada 3-a de roşiori, susţinută de Batalionul 16 de vânători al Diviziei XVI-a, a înaintat pe valea Someşului şi a ocupat localităţile Valaszut, Veresmart şi Szinyer Varalja.
Divizia VII-a continuând înaintarea, a debuşat complect din Munţii Apuseni, ajungând, în seara zilei de 18 Aprilie, cu elementele cele mai înaintate, pe linia Tasnad Szanto—Akos.
Coloana din stânga a Diviziei Vil-a, delà Szilagy—Somlyo, înaintează pe stânga Crasnei, către Tasnad, spre a se întruni cu restul diviziei.
Brigada 2-a de roşiori, cu Batalionul 2 din Regimentul 14 de infanterie, grupul de moto-mitraliere şi 1 baterie călăreaţă, formând un detaşament mixt, cu misiunea de-a înainta pe valea Krasnei şi a intercepta calea ferată Nagy Karoly—Szatmar, la Kis Majteny, a ajuns la Gyöngy.
Prin ocuparea acestei linii, trupele Diviziei VII-a se găsiau la o zi de marş de nodul de cale ferată Careii-Mari, iar forţele inamice din regiunea Szinyer Varalja—Szatmar, de pe valea Someşului, din faţa Brigadei 2-a de roşiori, au fost nevoite să se retragă în grabă, fiind ameninţate a li se tăia linia de retragere.
În cursul zilei de 19 Aprilie, Divizia VII-a continuând înaintarea, cu obiectiv principal Careii-Mari, a ajuns cu capetele de coloană pe linia Kis Majteny—Careii Mari—Er. Endred, interceptând astfel calea ferată Szatmar—Careii Mari, în timp ce Brigada 3-a de roşiori, înaintând pe ambele maluri ale Someşului, a ocupat Szatmar Nemeti, iar Detaşamentul General Olteanu, de pe valea Tisei, a ocupat localitatea Huszt, stabilind legătură cu Divizia II-a de cavalerie, de pe valea Someşului.
În acest timp, Divizia VI-a, care în cursul zilei de 17 Aprilie pusese stăpânire pe defileul Csucsa, a continuat înaintarea pe 3 coloane:
— La nord, pe valea Beretului, detaşamentul format din Regimentul 24 de infanterie cu 3 baterii, înaintând delà Krasna, în legătură cu coloana din stânga a Diviziei Vll-a (Regimentul 15 de infanterie), ce se află la Szilagy Somlyo, a ocupat până în seara zilei de 19 Aprilie localitatea Marghita.
— Pe valea Crişului repede, la nord de acest râu, detaşamentul compus din 2 batalioane din Regimentul 10 de infanterie şi 1 baterie de munte, a ajuns la Al. Lugos, fiind precedat de escadronul divizionar, care ocupând localitatea Orvend, se află numai la 30 km. est de Oradia-Mare.
La sud de Crişul repede, Brigada 12-a de infanterie întrunită, împreună cu 2 baterii de câmp şi 1 baterie de munte, înaintând din regiunea Csarnohaza, a ocupat localităţile Rikkosd, Szaszfalva şi Kalota.
Astfel, după 4 zile de operaţiuni neîntrerupte, Grupul de nord atinsese obiectivele prime ordonate de Comandamentul trupelor din Transilvania, obiective cari erau formate de nodurile de comunicaţii Huszt (pe valea Tisei), Szatmar Nemeti (pe valea Someşului) şi Careii Mari. Mai rămăsese de ocupat Oradia-Mare, pentru atingerea căreea, afară de Divizia VI-a, Comandamentul trupelor din Transilvania luase măsuri de-a dirija Divizia II-a de vânători spre Nagy—Szalonta, acoperită la stânga de un detaşament format din Brigada I-a de vânători, 1 divizion de artilerie de câmp şi 1 divizion de obuziere din Divizia I-a de vânători, detaşament care s’a concentrat, în cursul zilei de 19 Aprilie, în regiunea Mariaradna, iar în cursul zilei de 20 Aprilie în regiunea Muszka, eşalonându-se înapoi şi spre stânga Diviziei II-a de vânători.
Comandamentul Brigadei 2-a de vânători, cu Regimentul 6 de vânători şi 1 divizion de artilerie de câmp din Divizia I-a de vânători, au fost puse la dispoziţia Grupului de nord; în care scop, au fost transportate în regiunea Cziganyi—Balla, intrând în compunerea rezervei grupului, împreună cu Divizia XVI-a.
Prin ocuparea Oradiei-Mari fără luptă, în ziua de 20 Aprilie, de către trupele Diviziei VI-a (General Holban), iar, pe de altă parte, trupele Diviziei VII-a ocupând şi localitatea Er. Mihalyfalva, care leagă Debreţinul cu calea ferată Careii Mari—Oradia Mare, întreaga linie ferată Szatmar—Careii Mari—Oradia Mare, care leagă valea Crişului repede cu valea Someşului, eră în stăpânirea trupelor noastre.
Față de această situaţie, trupele ungureşti erau nevoite să se retragă: acele din fața Diviziei II-a de cavalerie şi a Diviziei VII-a, din regiunea Careii Mari, pe valea Someşului, spre Csap (direcţiune excentrică) şi în regiunea Nyiregyhaza—Debreczen; acele din fața Diviziei VI-a în regiunea Debreczen şi la sud; iar acele din fața Diviziei II-a de vânători în regiunea Bekescsaba.
Linia generală ocupată de trupele grupului de nord, în seara zilei de 20 Aprilie, era determinată de localităţile Huszt—vest Szatmar Nemeti—Careii Mari—Er. Mihalyfalva—Oradia Mare; iar la sud, Divizia II-a de vânători eşise complect din defileul Crişului alb, ajungând în zona Bel—Boros jeno—Gyarmat; în fine, Divizia I-a de vânători se găsia în regiunea Muszka.
Divizia II-a de vânători, Brigada I-a de vânători, împreună cu 1 divizion de artilerie de câmp şi divizionul de obuziere din Divizia I-a de vânători, au format, cu începere din ziua de 20 Aprilie, grupul general Dabija.
Divizia XVI-a, rezerva grupului de nord, urmase mişcările diviziilor din linia l-a, concentrându-se în seara zilei de 19 Aprilie în regiunea Balla—Szilagy Somlyo, iar în ziua de 21 Aprilie în regiunea Tasnad—Er. Kavas, în spatele Diviziei VII-a.
Rezerva Comandamentului trupelor din Transilvania, formată din infanteria Diviziei XVIII-a, a fost concentrată în regiunea Zalău—Krasna—Szilagy Somlyo.
După trecerea Munţilor Apuseni, primele obiective ordonate fiind atinse, şi, cum informațiunile primite confirmau, că forţele inamice, în retragere, se concentrează în regiunile Debreczen la nord şi Bekescsaba la sud, Marele cuartier general ordonă, ca operaţiunile începute să se continue cu maximum de energie, până la complecta distrugere a forţelor, cu cari inamicul operase la est de Tisa.
În vederea continuărei acestor operaţiuni, Divizia II-a de cavalerie, încă din ziua de 20 Aprilie, a fost dirijată (întărită cu un batalion din Divizia VII-a şi Grupul de moto-mitraliere) pe valea Someşului, în direcţia generală Csenger—Mate Szalka, pentru a distruge calea ferată delà Csap şi împrejurimi, precum şi a ocupă nodul principal de comunicaţii Nyiregyhaza, tăind astfel linia de retragere a inamicului la nord, spre Csap şi Tokay.
În acelaş timp, Detaşamentul General Olteanu continuă înaintarea delà Huszt spre Kiralyhaza, pentru a ocupă şi stăpâni podul de peste Tisa, pe linia ferată Kiralyhaza—Nagy Zsöllös. În înaintare, detaşamentul întâmpină rezistenţă la vest de Huszt, la localităţile Kiralyhaza şi Veresmart, dar, după o luptă de câteva ore, pune stăpânire pe ambele localităţi, în ziua de 21 Aprilie, şi urmărind pe inamic, trupele detaşamentului ocupă localitatea Nagy Zsöllös.
Divizia II-a de cavalerie, în înaintarea sa spre Csap, întâmpină, rezistenţă pe linia Okorito—Györtelek; iar Batalionul 3 din Regimcntul 16 de infanterie şi Grupul de moto-mitraliere, trimise de Divizia VII-a pentru a ajuta trecerea Diviziei de cavalerie în defileul Mate Szalka, întâmpină o rezistentă înverşunată în împrejurimile acestei localităţi.
Cu ocazia rezistentei opuse Diviziei de cavalerie şi batalionului din Divizia VII-a, stabilindu-se, că Divizia de secui, după retragerea ei de pe valea Someşului, s’a concentrat în regiunea Mate Szalka—Vaja—Hodasz, ameninţând în flancul drept înaintarea trupelor noastre asupra Debreţinului, era necesar, ca Divizia de secui să fie respinsă şi apoi trupele Grupului de nord să atace Debreţinul. În acest scop, s’a pus la dispoziţia Diviziei II-a de cavalerie un detaşament mixt din Divizia VII-a, sub comanda Colonelului Rotaru, compus din 4 batalioane şi 2 baterii.
Acest detaşament înaintând delà Careii Mari spre nord, a atacat în ziua de 22 Aprilie, pe la sud, forţele inamice din Divizia de secui, delà Mate Szalka, în timp ce Divizia de cavalerie a atacat pe la est. Forţele inamice fiind respinse spre nord-vest, Divizia II-a de cavalerie şi Detaşamentul Colonel Rotaru au ocupat regiunea Gyortelek—Mate Szalka.
În urma acestei operaţiuni, Divizia II-a de cavalerie fiind degajată a continuat înaintarea spre obiectivele ordonate (Csap şi Nyiregyhaza), acoperind astfel dreapta Grupului de nord în înaintarea lui spre Debreczen.
În acest timp, Comandamentul grupului de nord a concentrat Divizia VII-a (mai puțin Detaşamentul Colonel Rotaru, pus la dispoziţia Diviziei II-a de cavalerie), întărită cu Detaşamentul Colonel Cristofor din Divizia VI-a (format din Regimentul 24 de infanterie şi 3 baterii de artilerie) în regiunea Samson—Hajdu Vamos Percs, în vederea atacului Debreţinului pe la nord-est; iar Divizia VI-a (mai puțin Detaşamentul Colonel Cristofor delà Divizia VII-a, precum şi 3 batalioane şi 2 baterii lăsate pentru asigurarea Oradiei Mari şi acoperirea spre Bekescsaba) în regiunea Szovat, în. scop de-a coopera la atacul asupra Debreţinului, prin o acţiune pe la sud.
În cursul înaintării, Detaşamentul Colonel Cristofor a avut o ciocnire cu inamicul la Hajdu Vamos Percs; iar Divizia VI-a, în înaintarea delà Nagy Leta spre Szovat, a întâmpinat rezistentă, la Hosszú Palyi şi Monostor Palyi (17 km. sud-est de Debreczen). Ambele coloane, după o luptă de 1½ oră, a respins forţele inamicului cu pierderi mari.

Pe timpul operaţiunilor asupra Debreczenului, acoperirea dreptei armatei de operaţiuni, delà confluenta Someşului cu Tisa până la Rahos, precum şi observarea comunicaţiilor spre Munkacs şi Kolomea, au fost asigurate de către Detaşamentul General Olteanu, care, în acest scop, pe lângă unităţile de cari dispunea (1 baterie de artilerie, Batalionul 3 din Regimentul 14 de infanterie, 1 batalion din Regimentul 81 de infanterie) este întărit cu încă 2 batalioane din Regimentul 92 de infanterie, 1 batalion voluntari ardeleni venit din Italia şi Compania 8-a de grăniceri.
Brigada 5-a de roşiori formează 2 escadroane pe jos, cari continuă a rămâne la dispoziţia Detaşamentului General Olteanu, iar restul brigadei este pus sub ordinele Diviziei II-a de cavalerie.
Odată cu înaintarea trupelor Grupului de nord, rezerva grupului (formată din Divizia XVI-a, Regimentul 6 de vânători şi un divizion de artilerie de câmp din Divizia I-a de vânători) a fost deplasată în regiunea Careii Mari—Piskolt—Vezend—Tasnad Szantov iar rezerva Comandamentului trupelor din Transilvania în regiunea Marghita.
Contra forţelor inamice semnalate la sud, în regiunea Bekescsaba, a fost dirijat Grupul de sud, căruia i s’a alipit din nou Detaşamentul Colonel Rasoviceanu, detaşament care fusese hotărât a concura cu Divizia VI-a la ocuparea Oradiei Mari. Grupul de sud s’a dirijat cu direcţia generală Bekescsaba, ajungând (pe când Grupul de nord eră concentrat în jurul Debreczenului) cu Divizia II-a de vânători şi Detaşamentul Colonel Rasoviceanu în regiunea Nagy Szalonta—Nagyzerend, iar cu Divizia I-a de vânători în regiunea Kisjeno. În înaintarea spre această regiune, trupele Diviziei I-a de vânători au respins câteva fracţiuni inamice, cari au încercat să opună rezistentă la localitatea Szinte.
Adunarea forţelor inamice în regiunile Debreczen şi Bekescsaba necesitând, ca trupele Grupului de nord să acţioneze asupra Debreczenului, iar acele ale Grupului de sud spre Bekescsaba, se produse un gol de aproximativ 60 km între aceste două grupuri. Cum însă Debreczenul fu ocupat în după amiaza zilei de 23 Aprilie, de către trupele Diviziei VII-a, iar, pe de altă parte, Divizia de secui, respinsă din regiunea Mate Szalka, s’a retras spre Csap şi Nyiregyhaza, urmărită de aproape de Divizia II-a de cavalerie şi detaşamentul mixt din Divizia VII-a, situaţia nu prezentă nici o gravitate, mai ales, că Divizia de Secui începuse tratativele de predare.
În vederea operaţiunilor viitoare în sectorul Grupului de sud, Comandamentul trupelor din Transilvania ia noui dispozițiuni de gruparea forţelor, întărind acest grup cu Divizia VI-a şi Regimentul 7 de roşiori.
Grupul de sud, astfel constituit (Divizia II-a de vânători, Brigada I-a de vânători din Divizia I-a de vânători, un divizion de artilerie de câmp, un divizion de obuziere, Divizia VI-a şi un regiment de roşiori), sub comanda Generalului Hóiban, Comandantul Diviziei VI-a, urmă să-şi termine gruparea până în seara zilei de 25 Aprilie, în vederea atacului trupelor inamice delà Bekescsaba.
Grupul de nord—constituit din aceleaşi forte, mai puţin Divizia VI-a şi Regimentul 7 de roşiori delà Detaşamentul General Olteanu—pe lângă urmărirea şi distrugerea tuturor trupelor şi bandelor inamice, rămase încă în zona grupului, până la Tisa, mai având şi însărcinarea să intervină cu Divizia VII-a în acţiune, la nevoe, în zona Grupului de sud, sau, să dirijeze această divizie spre Szolnok, imediat ce situaţia va cere, a concentrat Divizia VII-a (mai puţin cele 4 batalioane delà Divizia II-a de cavalerie şi batalionul din Regimentul 14 de infanterie delà Detaşamentul General Olteanu) în regiunea Hajdu Szoboszlo—Kaba—Puspök Ladany.
În spatele Grupului de nord, în regiunea Debreczen, a fost concentrată Divizia XVI-a, în rezerva grupului; iar rezerva Comandamentului trupelor din Transilvania (Divizia XVIII-a) a fost concentrată în spatele intervalului dintre cele 2 grupuri, în regiunea centrală Oradia Mare—Nagy Szalonta.
În acest timp, Divizia II-a de cavalerie formând 3 coloane, continuă urmărirea Diviziei de secui, a forţelor inamice cari se retrăgeau pe direcţiunile Vasaros Nemeny—Csap şi Mate Szalka—Nyiregyhaza, precum, şi a bandelor izolate de foşti jandarmi şi finanți.
Coloana de nord, General Davidoglu, compusă din Brigada 2-a de roşiori, 1 baterie călăreaţă, 2 batalioane din Regimentul 27 de infanterie şi 1 baterie de artilerie de câmp delà Divizia VII-a, înnaintează delà Mate Szalka spre Csap, cu misiunea de-a pune stăpânire pe acest punct de trecere şi a intercepta retragerea inamicului prin această parte. Pe timpul înaintării, această coloană a întâmpinat rezistenţă din partea forţelor inamice, ce se retrăgeau. Rezistenţa inamicului fiind însă zdrobită, coloana General Davidoglu a ocupat în ziua de 26 Aprilie localitatea Zakony (2 km. sud Csap), interceptând calea ferată Nyiregyhaza—Csap şi aruncând peste Tisa toate trupele inamice din unghiul Tisei, din regiunea Csap. După terminarea acestor operaţiuni, Detaşamentul General Davidoglu a luat măsuri de supraveghere pe Tisa, în sectorul gura Someşului—Dombrad (sud-vest Csap), ce i s’a afectat de Grupul de nord.
Coloana din centru (formată dintr’un batalion din Regimentul 27 de infanterie, 1 secţie de artilerie delà Divizia VII-a şi 1 escadron din Regimentul 2 de roşiori fost în Detaşamentul General Olteanu), a înaintat pe direcţia Nyir Mada—Kis Varda, în legătură cu coloana de sud.
Coloana de sud (compusă din Brigada 3-a de roşiori, 1 baterie călăreaţă, 2 batalioane
din Regimentul 16 de infanterie şi 1 baterie din Regimentul 4 de artilerie delà Divizia VII-a), sub comanda Colonelului Ioan, Comandantul Brigadei 14-a de infanterie, i se fixează ca obiectiv ocuparea nodului de comunicaţii Nyiregyhaza. Această coloană respingând forţele inamice, cari au încercat să opună rezistenţă pe linia Hodasz—Gebe (10 km. sud-vest Mate Szalka), a înaintat prin Kantor Ianoş—O. Fejerto—Nyir Bater, de unde s’a dirijat spre Nyiregyhaza pe 2 coloane: una prin Napkor şi alta prin Nagy Kallo. Ajungând pe linia Pazony — Oros—Nyirges (10 km. nord-est şi sud-est de Nyiregyhaza), coloanele au întâmpinat o rezistenţă înverşunată din partea a circa 2000 gardişti roşii, cu multe mitraliere şi tunuri de diferite calibre.
La această rezistenţă, trupele ungare au fost îndemnate de însuşi Ministrul de războiu ungar Pogany, care venind delà Budapesta, a făcut o vie propagandă, ca secuii să nu se predea, ci, să lupte.
Coloanele noastre însă respingând forţele inamice, au ajuns, în ziua de 26 Aprilie, la 4 km. est Nyiregyhaza. Pentru ocuparea acestei localităţi, Grupul de nord a dirijat delà Debreczen un detaşament din Divizia XVI-a, compus din 2 batalioane, din Regimentul 81 de infanterie şi Bateria 6-a din Regimentul 23- de artilerie, sub comanda Colonelului Dragu, Comandantul Brigadei 41-a de infanterie, pentru a acţiona delà sud asupra forţelor inamice din regiunea Nyiregyhaza, forţe cari fiind atacate şi pe la est, de Detaşamentul Colonel Ioan, au fost silite să se retragă, iar Nyiregyhaza a fost ocupată de trupele noastre, în cursul zilei de 27 Aprilie.
După ocuparea acestei localităţi, Detaşamentul Colonel Ioan având misiunea de a urmări inamicul şi a distruge podul de peste Tisa, delà Tokay, constitue, în acest scop, o coloană compusă din 2 batalioane de infanterie, Regimentul 5 de roşiori, 1 baterie de artilerie de câmp şi 1 baterie de obuziere, cari înaintând spre Tokay, întâmpină rezistenţă din partea forţelor inamice delà Rakamaz, forţe întărite de aproximativ 3000 gardişti, cu artilerie şi 30 mitraliere, cari se oprise, formând un cap de pod în faţa trecerei delà Tokay. Acţionând cu câte un escadron pe la nord şi sud de Rakamaz, această localitate a fost ocupată de trupele noastre, în ziua de 29 Aprilie, iar restul trupelor inamice s’au retras în dezordine peste Tisa, pe la Tokay.

Ocuparea punctului de trecere delà Csap, de către Detaşamentul General Davidoglu, şi a trecerei delà Tokay, de către Detaşamentul Colonel Ioan, a tăiat orice linie de retragere pentru Divizia de secui, care, din regiunea Mate—Szalka, s’a retras în regiunea Kemecse—Demecser—Ramocsahaza—Tass (nord Nyiregyhaza). Fiind complect încercuită de către cele două coloane ale Diviziei de cavalerie, Divizia de secui, cu un efectiv de aproape 10.000 oameni, a fost nevoită să se predea.
Pentru încercuirea complectă şi executarea dezarmării Diviziei de secui, o coloană din Detaşamentul General Davidoglu, compusă din 6 escadroane din Brigada 2-a de roşiori şi 1 baterie călăreaţă, s’a dirijat delà nord, prin Kis Varda, spre Demecser; iar delà sud spre aceiaş localitate, a fost dirijat Regimentul 10 de roşiori, din Detaşamentul Colonel Ioan, delà Nyiregyhaza, formând cu coloana delà nord cordon împrejurul Diviziei de Secui. Astfel, până în ziua de 29 Aprilie, Divizia II-a de cavalerie asvârlise peste Tisa ultimele resturi de forţe inamice din sectorul Csap—Tisza Lök.
Pentru respingerea ultimelor grupe răsleţe inamice, din regiunea delà vest de Debreczen până la Tisa, cât şi pentru ocuparea liniilor ferate Debreczen—Hajdu Böszörmeny—Hajdu Nanas — Tisza Lök şi Debreczen—Balmaz Ujvaros—Tisza Füred, Grupul de nord a ocupat în cursul zilelor de 26 şi 27 Aprilie, cu unităţi din Divizia XVI-a, delà Debreczen, localităţile Hajdu Böszörmeny (nord-vest de Debreczen) şi Balmaz Ujvaros (vest de Debreczen), respingând bandele inamice din această regiune.
În timp ce Divizia II-a de cavalerie înainta din regiunea Mate Szalka spre Nyiregyhaza şi Csap, informaţiunile primite indicau, că la Csap sunt circa 1200 gardişti roşii, iar la Munkacs 400 gardişti, cari terorizează în mod îngrozitor populaţia care nu adera la comunism. Din cauza acestei terorizări familiile notabile din regiunea Csap—Munkacs au cerut Detaşamentului General Olteanu protecţia armatei române, declarând, că preferă a fi internaţi, decât să se mai întoarcă înapoi.

În acest timp, ştirile primite confirmau, că pe valea Tisei superioare, în regiunea Körösmezö—Rahos, se formează gărzi roşii şi se concentrează trupe bolşevice spre Körösmezö. Faţă de aceste ştiri, Detaşamentul General Olteanu a început o acţiune ofensivă la nord de Tisa, în direcţia Munkacs—Csap, pentru a întrerupe comunicaţiile Csap—Munkacs—Galiţia, împiedicând astfel trupele ungureşti să-şi dea mâna cu bolşevicii ruşi, cât şi pentru a întoarce rezistenţa, pe care o întâmpina Divizia de cavalerie în înaintarea sa spre Csap şi Nyíregyháza, ameninţând spatele Diviziei de Secui. In acest scop, detaşamentul a fost întărit cu 2 baterii de artilerie din Regimentul 23 de artilerie (al Diviziei I-a de vânători, ataşat Diviziei XVI-a) şi Batalionul 16 de vânători, ce fusese pus sub ordinele Diviziei II-a de cavalerie, la Szatmar.
Pentru îndeplinirea misiunii, Detaşamentul General Olteanu a constituit un detaşament mixt, format dintr’un batalion din Regimentul 92 de infanterie, 3 escadroane din Regimentul 2 de roşiori şi 1 secţie de artilerie, detaşament care a ocupat în cursul zilei de 26 Aprilie localitatea Tisza Ujlak, după o rezistenţă din partea inamicului de mai bine de o oră, apoi, detaşamentul continuând urmărirea, a ocupat în ziua de 17 Aprilie localitatea Beregszasz, după o scurtă luptă ce-a avut la 4 km sud de această localitate, interceptând căile ferate Beregszasz—Csap şi Csap—Munkancs.
Pe când Detaşamentul General Olteanu acţiona la nord de Tisa, trupe ceho-slovace, înaintând delà nord, au ocupat localitatea Csap cu unităţi din Brigada 4-a ceho-slovacă. Pentru stabilirea legăturii cu aceste trupe ceho-slovace, o parte din Detaşamentul Colonel Pop s’a dirijat spre Csap, cu recunoaşteri puternice spre Munkacs şi Ungvar.
În ziua de 28 Aprilie, patrule din Detaşamentul Colonel Pop intră în Munkacs, de unde, 400 gardişti ungureşti se retraseră încă din ajun. A doua zi, localitatea a fost ocupată de 1 escadron şi 1 secţie de mitraliere, iar în cursul zilei a sosit în Munkacs şi 1 batalion ceho-slovac, însoţit de un ofiţer francez.
Odată cu operaţiunile Grupului de nord în regiunea vest Debreczen—Nyiregyhaza—Csap, Grupul de sud începuse concentrarea, în vederea atacului forţelor inamice semnalate în regiunea Bekescsaba.
Nevoia operaţiunilor din zilele precedente răspândind trupele Diviziei Vl-a spre Debreczen (Detaşamentul Colonel Cristofor, cu Regimentul 24 de infanterie şi 5 baterii, cari au fost trimise, ca să întărească Divizia VII-a, pentru ocuparea Debreczenului), precum şi spre Oradia Mare (unde se află Regimentul 11 de infanterie), Grupul de sud, pentru accelerarea operaţiunilor asupra Bekescsabei, începe, în cursul zilei de 25 Aprilie, să deplaseze spre Hajdu Szoboszlo numai acele trupe ale diviziei, cari se concentraseră în vederea atacului Debreczenului pe la sud, şi anume: Regimentul 12 de infanterie, 2 batalioane din Regimentul 10 de infanterie, 2 baterii de munte, 1 de câmp şi 1½ baterie de obuziere. Aceste trupe, formând un detaşament mixt, sub comanda Generalului Sachelarie, Comandantul Brigadei 12-a de infanterie, se pune în marş în dimineaţa zilei de 25 Iulie, pentru a se concentra în regiunea Kaba—Puspök Ladany, urmând, ca din
această regiune să se dirijeze şi să acţioneze, după situaţia inamicului din regiunea Bakescsaba şi după planul stabilit de Comandamentul trupelor din Transilvania, plan după care, operaţiunile asupra Bekescsabei trebuiau să fie energic conduse şi astfel coordonate, încât să se poată tăia retragerea forţelor inamice către Szolnok şi Seghedin.
În acest scop, acţiunea Diviziei VI-a trebuia astfel dirijată, încât, în timp ce Divizia II-a de vânători va atacă de front, Detaşamentul General Sachelarie, din Divizia VI-a, să cadă în flancul şi spatele forţelor inamice.
Înaintarea Detaşamentului General Sachelarie, pentru îndeplinirea acestei misiuni, a fost stânjenită însă de trupele inamice, cari, în retragerea lor delà Oradia Mare şi Debreczen, se grupaseră în lungul căei ferate Debreczen—Szolnok, în regiunea Kaba—Puspök Landany—Karczag, trupe cari, spre a opune o rezistenţă îndârjită, pentru a apăra linia de retragere spre Szolnok, au fost întărite cu trupe din Divizia IV-a de gardă roşie ungurească (aproximativ 4 batalioane şi 1 baterie), delà vest de Tisa, trecute pe la Szolnok şi concentrate în regiunea Karczag.
Detaşamentul General Sachelarie înaintând delà Hajdu Szoboszlo, a întâmpinat, în cursul zilelor de 25 şi 26 Aprilie, o rezistenţă înverşunată în faţa localităţilor Kaba şi Puspök Ladany, din partea a 2000—3000 secui. Inamicul fiind respins însă cu pierderi sângeroase, s’a retras înapoia canalului Hortobagy Csatorna şi la Karczag.
În lupta delà Kaba, Generalul Sachelarie fiind rănit, comanda detaşamentului o ia Colonelul Voiculescu, Comandantul Regimentului 12 de infanterie. În acest timp, Divizia II-a de vânători continuând înaintarea spre Bekescsaba, din regiunea Szalonta—Nagy Zerend, a ajuns, în cursul zilei de 25 Aprilie, cu Detaşamentul Colonel Rasoviceanu la Doboz (12 km. nord-est de Bekescsaba), iar cu restul trupelor diviziei în localitatea Gyula, în timp ce Divizia I-a de vânători ocupase localitatea Ketegyhaza (14 km. sud-est de Bekascsaba), după o scurtă luptă la Ottlaka.
În cursul zilei de 26 Aprilie, Detaşamentul Colonel Rasoviceanu înaintând delà Doboz, a ocupat localitatea Bekes (nord Bekescsaba), după ce-a respins forţele inamice ce au încercat să reziste la vest de Bekes, în timp ce Divizia I-a de vânători înaintând pe la sud de Bekescsaba, delà Ketegyhaza, a ocupat după o scurtă luptă satul Ujkjgyos. Bekescsaba fiind înconjurată pe la nord şj pela sud, a fost ocupată, după o scurtă rezistenţă opusă de inamic, de trupele Diviziei II-a de vânători.
După ocuparea localităţii Bekescsaba, nu rămâneă forţelor inamice, decât să se retragă în direcţia Szolnok, organizând rezistenţă înapoia Crişului şi Bereteului, în regiunea Gyoma—Szarvas—Turkeve—Mezö Tur, unindu-se la stânga cu forţele inamice din regiunea Kis Ujszales—Karczag, cari rezistau trupelor Diviziei VI-a pe canalul Hortobagy Csatorna, la est de Karczag, iar o parte dintre ele să se dirijeze spre punctele de trecere Szentes—Csongrad şi Mindszent—Hodmezö Vasarhely.
Faţă de această situaţie, Divizia II-a de vânători a fost dirijată în direcţia generală Szarvas—Ocsöd, spre vest, având Regimentul 7 de roşiori la dreapta, pentru legătură cu Divizia VI-a şi pentru tăerea retragerei coloanelor inamice pe direcţia Karczag—Kis Ujszales—Szolnok şi Gyoma—Szolnok. Stânga Diviziei II-a de: vânători eră acoperită de o brigadă din Divizia I-a de vânători, care continuă înaintarea spre Oroshaza.
În acest timp, forţele inamice din faţa Diviziei Vl-a fiind întărite cu trupe delà Szolnok, în forţă de aproximativ 4—5 batalioane, numeroase mitraliere, artilerie şi un tren blindat, se organizaseră defensiv în lungul canalului Csatorna—Hortobagy, la 6 km est Karczag. Rezistenţa înverşunată opusă de inamic în faţa localităţii Karczag, precum şi în regiunea Turkeve—Gyoma—Mezö Tur, era ultima sforţare ce o făcea, pentru asigurarea retrageri pe liniile de comunicaţii ce duceau la punctele de trecere Tisza Füred, Kis Köre, Szolnok şi Csongrad.
Pentru respingerea inamicului dinapoia canalului Hortobagy Csatorna, s’a trimis din Divizia VII-a, care se concentrase în regiunea Hajdu Szoboszlo—Kaba—Puspök Ladany, un detaşament compus din Regimentul 15 de infanterie, 1 baterie de câmp, 1 baterie de munte şi 1 de obuziere, sub comanda Generalului Tăut, Comandantul Brigadei 15-a de infanterie. Acest detaşament înaintând delà Puspök Ladany, a acţionat în cursul zilelor de 27 şi 28 Aprilie asupra canalului Hortobagy, în legătură cu Detaşamentul Colonel Boţea din Divizia VI-a. Atacate de front de Detaşamentul Colonel Boţea (care a înaintat călare pe şoseaua Puspök Ladany— Karczag), iar de 2 batalioane şi 1 baterie de munte din detaşamentul General Tăut (care a înaintat prin Puspök Ladany—Szt. Agotacsd) în flancul stâng, întorcând astfel apărarea canalului Hortobagy, forţele inamice s’au retras în direcţiile Madaras şi Kis Ujszalas.
Divizia II-a de vânători continuând înaintarea în cursul zilei de 27 Aprilie, din regiunea Bekes—Bekescsaba, pe 2 coloane (una pe direcţia Bekes—Mezö Bereny—Gyoma şi alta pe direcţia Bekescsaba—Kondoros—Szarvas), reuşeşte să zdrobească rezistenţa opusă de inamic la Gyoma şi Szarvas şi ocupă cu Brigada 4-a de vânători şi Detaşamentul Colonel Rasoviceanu regiunea Gyoma— Endröd, iar cu Brigada 3-a de vânători Szarvas, pe stânga Crişului.
În acelaş timp, Brigada I-a de vânători înaintând la stânga Diviziei II-a de vânători, delà Ujkigyos, a ocupat Oroshaza.
În seara zilei de 28 Aprilie, situaţia trupelor noastre era următoarea:
În zona Grupului de nord, Detaşamentul General Olteanu ocupase la nord de Tisa localităţile Beregszasz şi Munkacs. Divizia II-a de cavalerie aruncase peste Tisa, în sectorul Gura Someşului— Tisza Lök, toate resturile armatei inamice, afară de capul de pod delà Bakamaz, în faţa Tokayului, unde, o parte din forţele inamice au mai rezistat până în ziua de 29 Aprilie, când au fost respinse complect peste Tisa. Divizia XVI-a ocupase, la vest de Debreczen, localităţile Hajdu Böszörmeny (pe calea ferată Debreczen—Tisza Lök) şi Balmaz Ujvaros (pe calea ferată Debreczen—Tisza Füred).
În fine, Divizia VII-a ocupase canalul Hortobagy.
Grupul de sud avea Divizia VI-a la canulul Hortobágy, pe care îl ocupase în legătură cu Divizia VII-a. Divizia II-a de vânători eră în regiunea Gyoma—Szarvas.
În fine, o brigadă din Divizia 1-a de vânători la Oroshaza.
Legătura dintre Diviziile VI-a şi II-a de vânători eră asigurată prin Regimentul 7 de roşiori, pe direcţia Szeghalom—Devavanya. Rezerva armatei (Divizia XVIII-a) se deplasase din regiunea sud Oradia Mare—Nagy Szalonta şi se grupase între Oradia Mare şi Debreczen, în regiunea Bihar Torda—Sap—Berettyo Ujfalu, înapoia centrului armatei de operaţiuni, în spatele Diviziilor VII-a şi VI-a.
Pentru distrugerea şi aruncarea peste Tisa a tuturor bandelor răzleţe rămase în faţa grupurilor, Comandamentul trupelor din Transilvania acţionează contra forţelor inamice din zona Turkeve—Mező Tur cu trupele Diviziei Vll-a, sub comanda Generalului Tăut, în direcţia Karczag—Madaras, pentru a acoperi astfel dreapta Grupului de sud şi a intercepta calea ferată Kis Ujszales—Kis Köre; iar Grupul de nord înaintează cu detaşamente din Divizia XVI-a, din regiunea Balmaz Ujvaros—Hajdu Böszörmeny, în direcţiile Csege şi Tisza Füred, detaşamente cari, în strânsă legătură cu Divizia VII-a, să concure la măturarea grupelor inamice, înainte de a se concentra şi ocupă punctul de trecere Tisza Füred, precum şi să împiedice orice ameninţare a forţelor inamice spre sud, către Grupul de sud, ce operă spre Szolnok.
În cursul zilei de 29 Aprilie, trupele continuând înaintarea spre obiectivele ordonate, Detaşamentul General Tăut, din Divizia VII-a, ocupă Karczagul, iar Divizia VI-a, localitatea Kis Ujszalas, după o luptă de câteva ore.
Divizia II-a de vânători urmărind pe inamic pe dreapta Crişului, ocupă cu Brigada 4-a de vânători Mező Tur şi cu a 3-a Turkeve, în timp ce Divizia I-a de vânători înaintează spre Szentes, Mindszent şi Hodmezö Vasarhely.
În cursul zilei de 30 Aprilie, Detaşamentul General Tăuut înaintând prin Madaras, ocupă Tisza Szt. Imre, de unde detaşează o coloană de 2 batalioane şi 1 baterie, care înaintând delà sud, a ocupat, în ziua de 1 Maiu, Tisza Füred. În acelaş timp, un detaşament de 2 batalioane şi 1 baterie din Divizia XVI-a, înaintând prin Balmaz Ujvaros, a respins forțele inamice din localitatea Egyek (nord-est Tisza Füred).
La nord, un alt detaşament din Divizia XVI-a, de aceiaş tărie, a înaintat, în cursul zilelor de 29 şi 30 Aprilie, din Hajdu Böszörmeny spre Csege, pe care l-a ocupat prin luptă, în seara zilei de 30 Aprilie. Grupul de sud continuând urmărirea inamicului în direcția Szolnok, a ocupat cu Divizia VI-a localitatea Török—Szt—Miklos, în timp ce Divizia II-a de vânători înaintând delà Mezö Tur şi Turkeve spre nord-vest, cu aceiaş direcţie generală, a ajuns la sud de Török—Szt—Miklos, ocupând cu 1 batalion şi 1 baterie localitatea Tisza Földvar, pe Tisa (20 km. sud Szolnok).
Divizia I-a de vânători, în cursul zilei de 30 Aprilie, a ocupat localităţile Szentes, Mindszent şi Hodmezö Vasarhely, după ce a gonit 2 companii inamice, cari organizaseră un cap de pod la Szentes.
În fata Diviziilor VI-a şi II-a de vânători, inamicul organizând un puternic cap de pod la 5 km est de Szolnok, pe linia Tisza Szajol—Peres Sziget—Mausoleum, în scopul de a proteja retragerea ultimelor elemente pe la Szolnok, Divizia VI-a, delà Török— Szt.—Miklos, a atacat de front în direcţia Tisza Szajol, în timp ce Divizia II-a de vânători, înaintând la stânga Diviziei VI-a, în intrândul Tisei, la sud de Szolnok, a deschis un foc violent de artilerie asupra podurilor de peste Tisa delà Szolnok, determinând retragerea precipitată a forţelor inamice din capul de pod, forțe cari opuseseră o rezistentă înverşunată trupelor Diviziei VI-a, tot cursul zilei de 1 Maiu.
În sectorul Diviziei I-a de vânători, fracţiuni inamice au încercat să treacă Tisa, în cursul zilei de 1 Maiu, pe podul căei ferate Csongrad—Szentes. Toate încercările de trecere au fost respinse însă cu mari pierderi pentru inamic.
La 1 Maiu, trupele noastre atinseseră pretutindeni Tisa, obiectivul final hotărît de Marele cuartier general.
____________________________________

Oştirea valahă împotriva grofilor bolșevizaţi (1)
Oştirea valahă împotriva grofilor bolșevizaţi (3)

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în anarhism, ateism, bolsevism, comunism, coruptie, eroi romani, istorie, leninism, marxism, nationalism, Razboi, Romania, socialism, Totalitarism, Transilvania, Ungaria, unguri și etichetat , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

2 răspunsuri la Oştirea valahă împotriva grofilor bolșevizaţi (2)

  1. Transilvania zice:

    Iata insa cum descriu ungurii nerecunoscatori eliberarea tarii lor de sub teroarea bolsevica:
    „Comunismul a fost răsturnat de armata română, care tiranizase Marea Câmpie pentru o perioadă mai lungă decât comedia sângeroasă comunistă de la Budapesta, provocând de șapte ori mai multe pagube materiale țării devastate decât domnia lui Bela Kun.”
    „[Armata romana] a facut jafuri teribile la Budapesta inainte de a se retrage”
    „pofta lacoma a vecinilor imperialisti”
    https://www.valaszonline.hu/2019/11/15/hatos-pal-horthy-budapesti-bevonulas-100/

  2. Transilvania zice:

    Nu trebuie uitat niciodata ca pentru unguri a fost dulce mileniul in care ne-au furat pamantul si ne-au asuprit si bajocorit. O mie de ani au trait din acel furt si din munca taranilor nostri pe care ii saracisera si omorasera. Iar apusul ii invita la masa fara sa-i pese de ce faceau ei pe pamanturile ocupate.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.