De sub lespedele cu inscripţii romane, din mijlocul sfărâmăturilor de marmoră, sufletul antic al spiritului mediteranian s’a refugiat în poezia lui Mistral într’o tinereţe pe care numai renaşterea italiană a cunoscut-o. Lungul şir de generaţii adormite sub lespezi şi sub chiparoşi au izbucnit spontan, revărsându-şi torenţial simţirile în scrisul şi în graiul acestui însufleţitor de morminte, incomparabil animator de viaţă.
Pamfil Șeicaru – Frédéric Mistral
(Gandirea, nr 8/9, 1930)
Frédéric Mistral – GINTEI LATINE
(în româneşte de Adrian Maniu)
Înalţă-te, Gintă latină,
Sub soare în mândră lumină.
— Strugure negru în teascuri musteşte.
Sângele Domnului izbucneşte.
Resfiră cosiţa pletoasă
În sfânta adiere a Taborului.
Tu eşti ginta cea luminoasă
Vieţuind îmbărbătarea pământului.
— Tu porneşti clopotele în serbare,
Tu eşti aleasa cerului,
Tu eşti trâmbiţa vestitoare
Şi mâna dăruind rod ogorului.
Înalţă-te, Gintă latină,
Sub soare în mândră lumină.
— Strugure negru în teascuri musteşte
Sângele Domnului izbucneşte.
Graiul tău din strămoşi moştenire
— Râu, — de şapte ori rămurit
Dăruind luminoasă iubire,
Răsunet din raiuri venit.
Fecioară romană, al tău graiu auriu
E cântarea Poporului Rege,
Păstrată din veac, pentru veacul târziu,
Cât Cuvântu’n veci va fi lege.
Înalţă-te, Gintă latină,
Sub soare în mândră lumină.
— Strugure negru în teascuri musteşte
Sângele Domnului izbucneşte.
Prea curat al tău sânge luceşte
Totdeauna în dreptăţi râurind.
Vâslaşii tăi cutezară vitejeşte
Peste zări — lumi noi cucerind.
Gându-ţi, în nestăpânită sbuciumare
A sfărâmat sute de coroane de regi.
O! dacă nu ai fi în dezbinare,
Cine ar îndrăzni să-ţi făurească legi?
Înalţă-te, Gintă latină,
Sub soare în mândră lumină.
— Strugure negru în teascuri musteşte
Sângele Domnului izbucneşte.
Aprinde-a făcliei floare
Luând foc din sămânţa stelelor,
Când ai întrupat în piatră şi coloare
Frumuseţea frumuseţilor.
Tu eşti leagănul artei dumnezeeşti,
Ai harul dătător de frumuseţe.
Izvor al bucuriilor eşti
Şi tinereţe fără bătrâneţe.
Înalţă-te, Gintă latină,
Sub soare în mândră lumină.
— Strugure negru în teascuri musteşte
Sângele Domnului izbucneşte.
A femeilor tale neprihănită mlădiere
A însufleţit înmulţită podoabă templelor,
La izbânda şi la a ta durere
Au tresărit inimile tuturor.
E înflorită pajiştea când eşti în floare,
Dar la rătăcirea gândului tău, omenirea rătăceşte
Şi când strălucire treci prin întunecare,
Lumea în jale cerneşte.
Înalţă-te, Gintă latină,
Sub soare în mândră lumină,
— Strugure negru în teascuri musteşte
Sângele Domnului izbucneşte.
Marea ta limpezeşte seninul,
Când albesc pânzele corăbiilor.
Mângâindu-ţi călcâele, arginteşte ţărmul,
Iar valul leagănă albastrul cerurilor.
Marea ta — veşnic zâmbet legănând —
Domnul a dăruit-o — minune —
Ca un brâu sclipitor, legând
Laolaltă popoarele brune.
Înalţă-te, Gintă latină,
Sub soare în mândră lumină.
— Strugure negru în teascuri musteşte
Sângele Domnului izbucneşte.
Pe coastele însorite creşte
Măslinul victorios, semn de pace
Şi belşug al moşiilor domneşte,
Viţa rodnică ciorchinele îşi desface.
Gintă latină, în amintirea
Trecutului tău ce gloria îşi duce,
Înalţă-ţi în spre speranţă unirea
Şi înfrăţeşte-te sub cruce.
Înalţă-te, Gintă latină,
Sub soare în mândră lumină
Strugure negru în teascuri musteşte
Sângele Domnului rodeşte.
Frédéric Mistral – ROMÂNIEI
Când cruntul măcel a luat sfârşit
îmbuibând lupii codrului şi viermii pământului,
Soarele înfocat-mohorâtele neguri le-a risipit
Şi iar în locul luptei reînfloriră florile câmpului.
Din a Turcului şi Rusului lungă încălcare
Te-am văzut astfel renăscândă naţie a lui Traian,
Cum din neagra eclipsă o stea mai lucitoare apare
Cu tinereţea copilelor în al cinsprezecelea an.
Şi ginţile latine
Recunoscură’n tine
După graiul de argint — sângele divin
Zicându-ţi — soră:
Provenţa romană
Îţi trimete, Românie, o ramură de măslin.
__________________________
MihailAndrei's Blog 
Un răspuns la Frédéric Mistral – GINTEI LATINE