Părerile pertinente ale lui Kolea – bețivul din Novosibirsk – despre valahi

Niscai contrarevoluționari iscoditori s-ar putea întreba cine-s io. Le răspund anticipat.

Sunt Kolea – bețivul din Novosibirsk. Mama era balerină la kolhoz, tata era vajnic politruk recepționer la hotel Lubianka. Mi-au atribuit numele de Kolea cu duioșie din cauza zâmbetului tâmp cu care luminam bordeiul în noaptea polară.
Apelativul “bețivul din Novosibirsk” mi-a fost atribuit când am câștigat detașat competiția stahanovistă a bețivilor din Krasnaya Armiya. Finala pe URSS s-a ținut la Novosibirsk. Evident ca am fost decorat cu ordinul Lenin, adică sunt Erou Bețiv al Uniunii Sovietice. Fiind modest mă opresc aici, dar nu înainte de a vă spune că am primit felicitări de la Comitetul Central și autografe pe diplomă de la tovarășul Yuri Gagarin și tovarășa Laika.
Încă ceva, visul meu secret e ca duhul lui Lenin să transforme apa lacului Baikal în alcool, iar eu sa fiu șeful lacului!

La titlu am scris păreri, adică am mai multe decât una. Și dacă am mai multe înseamnă ca sunt elevat intelectual! În altă ordine, e mai bun cuvântul valah decât cuvântul român pentru ca Sovietul Suprem a concluzionat că scrierea cu “â” e scriere fascistă.

Carevasazică părerile … bleahh ciortîi ruminski … pardon valahski:

Părerea 1. Valahii sunt verosi exploatatori fascisto-imperialiști care oprimă norodul moldovnesc eliberat de măreața armată roșie. Mărturia tovarășei Ghizela Vass e grăitoare!

Părerea 2.Valahii sunt grei de cap! Nu pricep binele revărsat asupra lor începând cu
23 August 1944 când eminenți profesori sovietici au început să le predea comunismul “unica concepție stiințifică despre om și viață”.

Părerea 3. Valahii sunt aroganți pentru că tratează cu dispreț extraordinarul, magnificul, nemaipomenitul comunicat al ambasadei ruse din care aflăm că:

“Amintirile martorilor oculari şi numeroasele fotografii care s-au păstrat de atunci arată că trupele sovietice au fost întâmpinate de populaţia locală cu bucurie şi chiar exultare. La Varniţa, Sîngerei, Mereni, Chetrosu, Todireşti, Chirca, Calfa şi alte localităţi prin care trecea drumul spre Chişinău, ţăranii, de parcă urmând tradiţiile unei nunţi la ţară, întindeau direct de-a curmezişul drumului mese cu vin şi gustări, opreau coloanele militarilor şi nu le permiteau să treacă până ce soldaţii nu gustau din merindele oferite.”

Pohod na Sibir … după cum zicea Vasile Alecsandri!

Mă valahilor, ați încălcat normele dipomatice și ați nesocotit legile războiului provocând pe oștenii sovietici eliberatori să bea vin. Soldatul sovietic nu bea vin! Adevăratul soldat sovietic bea samagon!

Părerea 4. Valahii sunt burgheji denigratori. Care-i treba cu versurile astea contarevoluționare?
“De la Nistru pân’ la Don/ Davai ceas,  palton/ Davai ceas, davai moșie/ Harașo, tovărășie”

Fără îndoială că paltoanele și ceasurile au fost donate de oameni de bine de-ai locului. Vroiau ca eliberatorii să fie în pas cu moda europeană, nu cu cea asiatică! O chestiune ce ține strict de “fashion”. Cu moșiile e simplă treaba, au fost redate proletariatului. Sovrom e o altă chestie măreață ce a ajutat norodul valah sa înțeleagă binefacerile comunismului. Regratabil e că nu ați făcut poezii despre subiectul ăsta.

Părerea 5. Unii valahi totuși sunt interesanți. E bine că ofițerul Aurel State decorat cu Ordinul Mihai Viteazul a găsit de cuvința să relateze câte ceva din paradisul sovietic. Acest Aurel State mătura zăpda la Cercul Polar și în cartea sa “Drumul Crucii” (vol 2, pag 61, editura Litera 1993) relatează discuția cu tovarășul Iuju (aflat și el la măturat zapada) comuist „valah” de origine polono-ucraineană căsătorit cu o unguroaică care a ajuns șeful punctului de frontieră prin care se scurgeau presupusele datorii de război față de URSS. Citez:

“Cu câteva zile înainte de arestarea mea am avut o masă la Focșani, cu mai mulți prieteni. S-a întrecut măsura și nici nu știu cum sa terminat. M-am trezit undeva în necunoscut, fără să-mi dau seama ce se petrecea cu mine. Ca într-un vis rău, eram pe mâna unor necunoscuți care faceau ceva teribil. Mă răstigniseră, ca la potcovar, într-un șanț. Îmi apăsau, cu genunchiul, capul. Mă țineau ca-n clește și mă fulgera prin creier. Înăbușit, încercam să rag ca o vită la tăiere. Îmi smulgeau dantura de aur cu mânerul baionetei … O patrulă … într-un șanț …
– Ce fel de patrulă! De ce ocoliți?
– Știți doar despre cine e vorba.
– Nu știu nimic!
– Da, o patrulă sovietică! se lupta el cu sine. O să-mi spuneți … cei pe care i-ai așteptat. Dar n-aveți dreptate. Nu e nici un sens în asta și nici o lecție pentru nimeni.”

Ha ha ha … chiar așa? Nici un sens, nici o lecție?
Eu Kolea – bețivul din Novosibirsk – am cercetat temeinic aspectele relatate de Aurel State. Pe baza arhivei NKVD afirm cu tărie că infamul Ioju era spion al fasciștilor de la București. El a furat dantura de aur din paharul de noapte al tovarășei Ana Pauker. Patrula sovietică a făcut dreptate proletară recuperând prejudiciul.

Părerea 6. Valahii sunt răi. Ce treabă ați avut voi să stricați exportul de revoluție roșie în Hun-gay-ria anului 1919? Din cauza voastră tovarășul Bella Kun a picat de tâmpit, motiv pentru care Iosif Visarionovici, tătuca popoarelor, l-a epurat definitiv în 1937.

Am exprimat șase păreri, dar acuma sunt obligat să mă opresc din cauză că a sosit pricaz de la Kremlin să proiectez motorul pentru Sukhoi 57.
Jur pe barba lui Dughin și freza lui Putin că la următoarea excursie a armatei roșii pe meleaguri valahe o să va invăț să dansați kazaciok.