China se pregăteşte pentru o invazie la scară largă (1)


În general tot ce a publicat domnul Vasilescu e ieşit din canoanele „corectitudinii politice”, cu certitudine merită studiat cu atenţie. În particular, cele expuse mai jos au semnificaţie globală. Printre altele, este indicat modul în care China a făcut posibil ca decidenţii USA să fie atenţi ca nu cumva să risipească în conflictul sirian resurse militare importante.
E de dorit ca în spaţiul public oameni de calitatea domnului Vasilescu să fie prezenţi. Domnia sa nu se ocupă de “entertainment-ul” maselor, în schimb oferă teme de gândire şi informaţii ce au menirea de a arăta că realitatea obiectivă nu-i chiar aşa de rozalie precum ne e prezentată de politicienii noştri şi presa corporatistă. Prin prisma realpolitik-ului cele expuse de domnul Vasliescu au rol de „duş rece”. Întrebarea e, cum îşi susţine România interesele într-o lume în care ţara noastră a fost redusă la tăcere?
________________________________________________________________

Valentin Vasilescu

Acest material este un fragment dintr-o lucrare mai amplă, cu caracter confidenţial, pe care am elaborat-o în trecut şi care, până acum, nu a putut fi accesată decât de persoane cu funcţii strategice. Din acest plan strategic, am selectat doar elementele ale căror relevanţă şi semnificaţie sunt accesibile tuturor. 

Toată lumea a fost surprinsă de faptul că Statele Unite nu şi-au desfăşurat forţele aeriene pentru a crea o “zonă de interdicţie aeriană” în spaţiul aerian al Siriei. Într-un articol precedent, am menţionat că la stabilirea unei astfel de zone de interdicţie aeriană deasupra Siriei ar fi putut participa avioane militare din Iordania, Qatar, Arabia Saudită, Emiratele Arabe Unite, Bahrain şi Egipt. Între timp, armata egipteană, fidelă memoriei colonelului Gamal Abdel Nasser, un adevărat arhitect al independenţei Egiptului şi, timp de trei ani, preşedinte al fostei Republici Arabe Unite, formate din Egipt şi Siria, l-a respins pe Mohamed Morsi, care adoptase politica susţinătorilor rebelilor islamişti din Siria. Până la sfârşitul războiului civil din Siria, Statele Unite nu vor trimite mai mult de 1-2 escadrile de avioane în această regiune. Dacă ar face mai mult de atât, ar cădea într-o capcană uriaşă.

Cotidianul „South China Morning Post” din Hong Kong a consultat dosarul deţinut de fostul agent NSA Edward Snowden, care evidenţiază mijloacele tehnice de spionaj ale NSA şi conexiunile făcute pentru a penetra sistemele de comunicaţii din China. După ce au intrat în reţelele chinezeşti, doi sateliţi americani de tip MAGNUM (cântărind 2,7 t şi cu o antenă de recepţie cu un diametru de 100 m) au fost putut să intercepteze, de pe orbita lor geostaţionară, o mare parte din traficul reţelelor de telefon, fax, radio şi o serie de date militare şi civile din China. Semnalele sunt transmise integral prin satelit la două dintre cele 17 staţii de la sol ale sistemului ECHELON, adică spre centrele DST (Deep Space Tracking System) de monitorizare prin satelit, situate în bazele militare americane din Misawa şi Torri (Okinawa) din Japonia. Datele furnizate de Snowden i-au permis Chinei să identifice tehnicile de spionaj ale NSA şi să deconecteze aproape în întregime echipamentul de interceptare american. Pentru a reuşi să penetreze din nou în sistemul chinez, NSA va avea nevoie de cel puţin un an.

Strategia actuală a Statelor Unite este aceea de a-şi menţine supremaţia aeriană şi navală, care se manifestă prin refuzarea accesului aviaţiei militare şi flotei chineze în zonele de interes economic şi militar ale Statelor Unite. Astfel, controlul asupra canalelor de comunicare chineze le permite acestora să efectueze manevre rapide şi decisive. Dar Statele Unite se află acum într-o situaţie în care nu au mai fost din Al Doilea Război Mondial. În cazul în care China s-ar decide să le atace rapid în acest moment, Statele Unite ar fi „oarbe”, aflându-se în imposibilitatea de a descoperi în timp util care sunt loviturile care ar putea veni din partea Chinei. În 2009, statul comunist a dat publicităţii un nou concept doctrinar, „Blue Water Fleet”, conceput pentru a asigura tranziţia de la operaţiunile de strategie strict defensivă din zonele de coastă către operaţiuni pe căi de acces îndepărtate, situate la mii de kilometri de China. În aceste condiţii, China ar putea crea o mare surpriză, putând debarca şi ocupa orice aliat al Statelor Unite din regiune.

Forţele militare ale Chinei

China are 26 de distrugătoare care transportă rachete de croazieră, 51 de fregate, 132 de corvete care transportă rachete şi 58 de submarine, dintre care cinci sunt cu propulsie nucleară, de clasa Jin (tip 094), transportoare de rachete balistice intercontinentale, iar alte cinci sunt de atac, în întregime nucleare, de clasa Han (tip 091). Suficient pentru ca statul chinez să poată stabili un cap de pod pe litoral, utilizând 83 de nave de debarcare, 3 nave amfibie de asalt tip 071, clasa Yuzhao, fiecare transportând câte un batalion de infanterie (800 de persoane) şi 20 de vehicule amfibie blindate. Transportul la ţărm este asigurat de 4 ambarcaţiuni aeroglisoare de tip 726, clasa Yuyi, având capacitatea de a transporta 60 de tone. După crearea capului de pod, China (care se clasează pe locul 4 în lume la numărul de nave comerciale) n-ar mai putea fi oprită din drumul către ocuparea completă a ţării în cauză, deoarece are la dispoziţie 2 milioane de soldaţi şi 1999 de nave pentru transportul trupelor şi al echipamentelor de luptă. Compania de stat chineză COSCO (locul 5 în lume) exploatează 600 de nave, din care 160 de nave container, 46 de petroliere şi tancuri de gaze lichefiate şi 100 de mineraliere, alături de numeroase nave de pasageri (de la 20 la 50.000 DWT).

Pentru a proteja ruta de aprovizionare cu petrol, care porneşte din Golful Persic, traversează Oceanul Indian, pentru a ajunge la porturile chineze din Marea Chinei de Sud, prin Strâmtoarea Malacca, China a creat strategia „şiragului de mărgele”, creând, pas cu pas, noi avanposturi şi baze de operaţiuni militare. O „mărgea” începe cu utilizarea pistelor de decolare şi aterizare, ceea ce duce la nevoia instituirii apărării aeriene, apoi la crearea unei baze navale şi la desfăşurarea unor forţe expediţionare maritime.

Prima mărgea este insula Hainan din Marea Chinei de Sud, unde chinezii au o bază navală puternică administrată de Flota de Sud. Două din cele cinci submarine cu propulsie nucleară de clasa Jin (tip 094), echipate cu rachete balistice intercontinentale JL-2, îşi au baza în Sanya. Flota de Sud găzduieşte Divizia 9 De de aviaţie, cu şase baze aeriene, toate situate pe insula Hainan. O a doua parte din şiragul de mărgele chinez este Insula Woody din arhipelagul Paracel, la 300 km sud-est de insula Hainan, administrată de către China. În afara portului militar, apărat de sistemele de rachetă anti-navă HY-4, pe această insulă există un aeroport militar din care sunt operate avioane multifuncţionale Su-30MKK. Infrastructuri similare au fost construite de către chinezi în portul insulei Sittwe din Birmania (Myanmar), în Chittagong (al doilea port ca mărime din Bangladesh), în portul Gwadar din Pakistan (situat la 50 km de graniţa cu Iran şi la 250 km de Strâmtoarea Ormuz), în Marao din Maldive (900 km sud-vest de Sri Lanka), în portul Hambantota din Sri Lanka, şi în Dar es Salaam din Tanzania. În toate aceste baze, China a înfiinţat depozite de muniţie şi arme grele. Fiecare bază dispune de un batalion al Forţelor de Operaţiuni Speciale, cu soldaţi pregătiţi pentru lupte de gherilă urbană, care pot antrena şi insurgenţi din ţările vecine în vederea preluării puterii, conform modelului revoluţiilor colorate sau al „Primăverii arabe” inventate de americani.

Numeroşii sateliţi americani de tip KH, echipaţi cu telescop de înaltă rezoluţie cu un diametru al oglinzii de 2,4 m şi o greutate de 19,6 t, care se deplasează pe orbită la altitudini de 253-528 km, sunt inutili cât timp aria lor de acoperire se limitează, din cauza interceptărilor NSA, asupra ca informaţiilor privind coordonatele ţintei. Acelaşi lucru este valabil şi pentru sateliţii Lacrosse/Onyx, concepuţi pentru cercetări radar, situaţi pe orbită la altitudini de 437-447 km şi dotaţi cu echipament SAR (Synthetic Aperture Radar), care le permite să penetreze stratul de nori.

Într-un timp foarte scurt, Statele Unite ale Americii sunt obligate să îşi schimbe strategia în zona de responsabilitate a Comandamentului Militar Comun pentru Zona Pacificului (USPACOM), care se întinde de la coasta de vest a Statelor Unite până în Asia de Est, incluzând, de asemenea, estul Oceanului Indian (260 milioane km2). Aşa cum am menţionat într-un articol anterior, cercetarea este o formă de asigurare în luptă, prin detectarea cu precizie a localizării dispozitivului de luptă inamic şi a tipurilor de tehnici şi de manevre în spaţiu şi timp pe care le efectuează acesta. Doar prin cercetare putem evita situaţia în care am fi surprinşi de inamic. Luând în considerare acest concept, USPACOM trebuie să stabilească o nouă filozofie de cercetare, în termeni de spaţiu maritim şi aerian, între Indonezia şi Peninsula Coreeană, pentru a monitoriza şi observa în permanenţă mişcările flotei şi aviaţiei de luptă chineze.

Dispozitivele SUA din zona Pacificului

Flota 7 a Statelor Unite este desfăşurată permanent în Yokosuka, Japonia, şi este compusă din mai multe corpuri expediţionare. Corpul expediţionar de intervenţie 5 (Task Force 70): portavionul USS George Washington (7-8 escadrile la bord, cu 90 avioane: 4 Escadrile x F-18D, 1 Escadrilă E-2C AWACS, 2 escadrile de elicoptere, 1 Escadrilă de bruiaj x EA/18G x), 2 crucişătoare de clasa Ticonderoga, 1 escadron de 15 distrugătoare (din care şapte de clasa Arleigh Burke). Corpul expediţionar de intervenţie 15: portavionul USS Ronald Reagan. O Escadrilă de 23 de distrugătoare (6 distrugătoare de clasa Arleigh Burke, 3 fregate Oliver Hazard Perry) se poate deplasa urgent în apropierea Chinei. Patru submarine de atac cu propulsie nucleară clasa Los Angeles, aparţinând Escadronului 15 submarine au fost desfăşurate recent la Baza Navală Polaris Point, în insula Guam. Escadroanele 1, 3 şi 7 cu 18 submarine de atac de clasa Los Angeles şi 3 submarine de clasa Virginia sunt elementele subacvatice din cadrul Flotei 7 staţionate în Pearl Harbor.

PACAF, desfăşurat tot la Pearl Harbor, pe insula Hickam, în Hawaii, este componenta aeriană a forţelor militare ale USPACOM, cu 45.000 de persoane, împărţite în patru divizii aeriene, 9 baze si 375 de avioane. Un obstacol este faptul că în nordul Japoniei, în Oceanul Pacific de Nord, se afla Flota rusească din Pacific şi aviaţia rusească, pentru cercetări şi bombardamente strategice, astfel încât USPACOM nu poate redesfăşura la sud forţele şi mijloace dispuse în Alaska pentru a contracara Rusia.

Divizia 11 de aviaţie a Statelor Unite desfăşurată în Alaska este compusă din Regimentul 3 de aviaţie (2 escadrile F-22, 1 escadrilă E-3 AWACS, 2 escadroane C-130, C-17, C-12) cu baza la Elmendorf, Regimentul 354 de aviaţie (2 escadrile F-16 C Aggressors, 1 Escadrila KC-135R a Gărzii Naţionale), cu baza la Eielson, şi din Centru Operaţional Aerian şi Spaţial 61 din Elmendorf, cu 17 radare balistice şi trei radare de ghidaj pentru aeronave.

Un alt inconvenient este reprezentat de adâncimea dispozitivului USPACOM. Divizia 13 aerian are drept misiune apărarea locală şi include: Regimentul 15 de aviaţie (1 Escadrila F-22 A, 1 Escadrila KC-135, 1 Escadrila C-17), cu baza la Hickam, pe insula Oahu, Hawaii, Regimentul 36 (fără aeronave, Andersen Air Base, Guam), Centrul Operaţional Aerian şi Spaţial 613 din Pearl Harbor-Hickam. În acest context, ar fi fost ideal ca SUA să deţină în continuare baza navală de la Subic Bay şi baza aeriană din Clark, Insulele Filipine, baze pe care SUA le-a abandonat în 1991.

SURSA:  https://www.semperfidelis.ro/news.php?extend.3118

PARTEA A DOUA

Anunțuri

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în America, Asia, capitalism, china, cold war, comunism, coruptie, economie, energie, Eurasia, Europa, geopolitica, globalism, marea neagra, nationalism, NATO, orientul mijlociu, petrol, politicianism, propaganda, Razboi, Romania, Rusia, socialism, Totalitarism, UE, war și etichetat , . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s