Bazele Geopoliticii


Articolul domnului Valentin Vasilescu (pilot de aviaţie, fost comandant adjunct al Aeroportului Militar Otopeni) sintetizează elementele principale ale geopoliticii contemporane. Formează o imagine de ansamblu, ajută la înţelegerea motivaţiilor ce fundamentează anumite decizii ale pricipalelor nuclee ale politicii globale.

[…] Halford John Mackinder a publicat în 1904 la Royal Geographical Society un concept geostrategic numit Heartland Theory, preluat şi adaptat după cel de-al Doilea Război Mondial de SUA. Această doctrină stă şi azi la baza politicii externe americane, în laboratoarele căreia se clonează în permanenţă germenii agresiunii militare la scară planetară. Potrivit teoriei lui Mackinder, suprafaţa Pămîntului se împarte astfel:

1. Leagănul civilizaţiei (World-Island) era considerată structura geografică principală, cuprinzînd cele 3 continente care sunt legate unul de altul: Europa, Africa şi Asia. El are cea mai întinsă suprafaţă, este cel mai populat, cel mai bogat în resurse şi extrem de accesibil pe uscat.

2. Elementul cheie al Leagănului civilizaţiei este Pivotul acestuia (Heartland), delimitat de la vest la est de delta fluviului Volga, la vărsarea lui în Marea Caspică şi de izvorul fluviului Yangtze, din munţii Tanggula-Tibet; iar de la sud la nord de munţii Himalaya şi de oceanul Arctic. Aici sunt concentrate 60% din resursele minerale, de apă potabilă, de teren propice agriculturii, de păduri ale Terrei. Dimensiunile și poziția centrală a Pivotului l-au transformat în cheia de acces în Leagănul civilizaţiei. Numai că Pivotul se suprapune pe teritoriul fostei URSS (mai puţin Peninsula Kamciatka).

3. Pivotul Leagănului civilizaţiei este înconjurat de Semicercul periferic interior, aparţinând şi el Leagănului civilizaţiei, compus din Europa, nordul Africii, peninsula Arabică, India, Indochina şi China. Semicercul periferic interior era considerat de Mackinder drept centura de siguranţă, de la graniţă, a Pivotului şi prin urmare focarul conflictelor militare, generate de dorinţa de accedere a SUA la pârghiile de control al Pivotului ( http://en.wikipedia.org/wiki/File:Pivot_area.png ).

4. A 2-a structura geografică identificată de Mackinder erau Insulele din larg: Anglia şi Japonia. Valoarea geopolitică a acestora era una secundară.

5. A 3-a structura geografică a lui Mackinder era Insulele îndepărtate de la periferie: America de Nord, cea de Sud şi Australia. Datorită izolării lor, acestea nu aveau nici o valoare geopolitică.

În 1945, America a fost singura naţiune care a ieşit întărită după terminarea devastatorului Război Mondial. Deţinând cea mai mare şi mai tehnologizată armată a momentului, SUA şi-au propus încă din prima zi de pace, să devină singura superputere mondială. Acest deziderat nu se putea materializa decât prin cucerirea Pivotului Leagănului civilizaţiei, care aparţinea URSS şi de aici a început Războiul rece, camuflat în divergenţe ideologice. Primul pas a fost împărţirea Europei în cea de Est dominată de sovietici şi cea Vestică, ocupată de SUA, Europa, constituind extremitatea vestică a Semicercului periferic interior a lui Mackinder.
A urmat decizia SUA de înfiinţare şi de super înarmare a statului Israel, pe o porţiune restrânsă din teritoriul fostei provincii arabe Palestina (care cuprindea Siria, Iordania, Irak, Liban, Israel, de azi), fapt ce a generat o lungă serie de războaie israeliano-arabe. URSS a sprijinit în contrapartidă Libia, Egiptul, Siria şi Irakul, situate şi ele pe Semicercul periferic interior. Pentru a sparge unitatea statelor arabe, SUA a luat sub protecţia sa familiile monarhice din peninsula Arabică, deţinătoare de mari resurse petroliere (Arabia Saudită, Qatar, Bahrein, Emiratele Arabe Unite, Oman, Kuweit).

Totodată, SUA atrase de resursele de petrol imense, au transformat Iranul (situat în centrul Semicercului periferic interior) în principala sa bază de operaţii, destinată cuceririi Pivotului Leagănului civilizaţiei de la sovietici. Până la revoluţia Islamică din 1979, bazele aeriene iraniene au găzduit avioanele americane de spionaj U-2 şi SR-71, teritoriul Iranului ca şi cel al Turciei servind pentru infiltrarea agenţilor CIA, MI-6 şi ai iranienilor, în rândul minorităților musulmane din URSS, cu scopul de a pune la cale sabotaje, de a construi depozite secrete de arme, de a recruta localnici pentru a-i angrena în războiul de guerrillă.
După schimbarea de regim de la Teheran, membrii guvernului, şefii militari şi ai serviciilor secrete iraniene, au fost evacuaţi de SUA şi au continuat să lucreze pentru CIA. Nu întâmplător, după căderea Cortinei de Fier, Azerbaidjan, Armenia, Kazahstan, Uzbekistan, Turkmenistan, Kârkâzstan, Tadjikistan, considerate statele de la graniţa de sud a Pivotului, au ieşit printre primele din compunerea fostei URSS.

Multă lume este nedumerită cu privire la destinul tragic al poporului afgan, care a fost confruntat mai întâi cu agresiunea sovietică (1979-1989) şi ulterior cu cea americană începută în 2001 (şi legendată de CIA sub aspectul capturării lui Osama bin Laden şi a fictivei reţele Al-Qaeda). Se poate lesne observa că Afganistanul, vecin cu Iranul, reprezintă un avanpost situat în centrul Semicercului periferic interior de unde se poate accede relativ uşor în arealul Pivotului Leagănului civilizaţiei.

Concomitent cu atacurile din vest şi centru, SUA au pregătit o ofensivă şi în estul Semicercului periferic interior, ocolind teritoriul Chinei. Rezultatul a fost războiul din Coreea (1950-1953), încheiat dezastruos pentru SUA, prin separarea naţiunii coreene şi generarea timp de 6 decenii a unui focar latent de conflict, mai nou cu o componentă nucleară. Un deceniu mai târziu, SUA au reluat ofensiva în estul Semicercului periferic interior pe altă direcţie, din Vietnam şi peninsula Indochina, rezultatul fiind acelaşi ca şi în Coreea.

Partea cea mai interesantă a teoriei lui Mackinder se referă la faptul că cine stăpâneşte estul Europei are automat controlul asupra Pivotului şi prin el şi asupra Leagănului civilizaţiei. […]
SURSA:  http://www.eurasia-rivista.org/curs-de-geopolitica-pe-intelesul-guvernantilor-de-la-bucuresti/19820/

Cele expuse de domnul Vasilescu le folosim drept introducere necesară pentru subcapitolul „Noua ordine geopolitică în Asia Centrală” din cartea „Bazele Geopoliticii” scrisă de profesorul Aleksandr Dughin.
De ce subcapitolul referitor la Asia Centrală? Pentru că e o zonă importantă economic şi politic, dar cu potenţial maxim de confruntare. Consecinţele sunt globale.

Cartea a fost scrisa în anii ’90, profesorul Dughin a făcut corecţiile necesare în funcţie de realitatea geopolitică actuală. De pildă relaţia cu Turcia se încadreză pe coordonate diferite de cele descrise iniţial. Desigur, blocul euro-atlantic va face tot ce poate pentru anihilarea influenţei Eurasiei . Nu-i exclusă încercarea de folosire a Turciei în situaţia din Crimeea. Un prim semnal e reflectat in acest articol: http://www.stiripesurse.ro/turcia-crimeea-trebuie-sa-fie-a-noastra/

Siria se distinge în sens pozitiv. Bashar al-Assad nu a permis fundamentaliştilor să impuna teroarea. În Siria comunitatea creştină prospera şi trăia în pace alături de majoritatea musulmană adepta a islamului moderat. Totul s-a schimbat în momentul în care atlantismul a dat undă verde criminalelor bande wahhabiste să declanşeze în ţară un razboi devastator. În orice caz, anumite ţări islamice nu trebuie să aibă impresia că va avea succes ideea năstruşnică referitoare la „califatul global”.
Între timp Kîrgîstanul revine la matca Eurasiei, în acest sens se explică faptul că nu a fost prelungit acordul de utilizare a bazei aeriene în folosul blocului euro-atlantic. Despre acest subiect mai multe informatii aici:  http://www.b1.ro/stiri/eveniment/zborurile-militare-sua-de-tranzit-din-afganistan-au-fost-transferate-din-kirgistan-la-o-baza-din-romania-77544.html
______________________________________________________________

Se spune că Asia Centrală este o porţiune uriaşă din uscatul eurasiatic, desfăşurându-se din nordul stepelor kazahe până pe ţărmurile Mării Arabe. Această zonă se întinde de la fostele republici sovietice din Asia Centrală, peste munţii Kopetdag şi Pamir, spre sud către Iranul de câmpie, apoi spre sud-est, în Afganistan. Asia Centrală este acel spaţiu geopolitic care poate, mai repede decât toate celelalte spaţii, duce heartland-ul spre ţelul sacru – Oceanul Indian. Dacă Moscova ar izbuti să câştige, în această direcţie, războiul de poziţie cu talasocraţia, atunci s-ar rezolva imediat o mulţime de probleme paralele – integrarea în blocul continental a Indiei, susţinerea strategică a Irakului împotriva Turciei, coridorul direct spre Orientul Apropiat etc. Toate acestea contribuie ca regiunea să devină centrală în problema restructuralizării geopolitice a Sudului eurasiatic.
Observăm că Asia Centrală este împărţită de un lanţ de munţi nu numai din punct de vedere politic şi geopolitic, ci şi rasial. Fosta zonă sovietică a Asiei Centrale (cu excepţia Tadjikistanului) este populată de turanici suniţi, urmaşii Turanului, din care mulţi continuă să fie nomazi şi să se ocupe cu creşterea vitelor. Asia Centrală „nesovietică” – Iranul, Afganistanul (chiar şi Pakistanul, înrudit din punct de vedere etno-cultural) – este populată de indoeuropeni sedentari. Astfel, unitatea geopolitică are un hotar rasial, evidenţiat foarte clar. Această zonă se împarte în trei secţiuni:

1. Kazahstanul Central (la sud de paralela 50, fiindcă la nord de aceasta sunt situate teritoriile incluse în „Răsăritul rusesc”);
2. Partea de pustiu a Turkmeniei şi Uzbekistanului, precum şi Kirghizia de Munte (sunt pământuri pur turanice);
3. Iran-Afganistan-Pakistan-India (acesta este Iranul în sens larg – „Ariana”, „pământul arienilor”).

Noua ordine eurasiatică în Asia Centrală se întemeiază pe considerentul unirii tuturor acestor pământuri, de la nord la sud, printr-o axă geopolitică şi strategică. Totodată, ca şi în alte cazuri similare, este important în a structura spaţiul exclusiv în direcţia meridională, favorizând apropierea longitudinală a unor regiuni separate.
Începând cu nordul, este vorba despre legătura întregului Kazahstan cu Uralul de Sud şi Siberia de Vest ruseşti. Această legătură trebuie să fie o construcţie portantă a întregului areal al Asiei Centrale. Baza întregii politici continentale constă în integrarea consecutivă şi chibzuită a Kazahstanului într-un bloc continental comun cu Rusia. Totodată momentul cel mai important este chiar de la început, întreruperea dură a oricărei influenţe a Turciei în această regiune, de a împiedica orice proiect de integrare „turanică” provenit din Turcia atlantică şi care ar propune o dezvoltare geopolitică latitudinală a fostei Asii Centrale „sovietice”, opusă Nordului (Rusiei) indoeuropean şi Sudului indoeuropean (Iran, Afganistan, Pakistan, India). Integrarea turanică este antiteza directă a eurasiatismului geopolitic şi constă în dezagregarea forţelor telurocratice în trei componente: vestică (Rusia europeană), estică (Siberia de Sud şi Extremul Orient rusesc) şi sudică (Iran, Afganistan, Pakistan). Un asemenea „turanism” este chemat să spargă alianţa rasială şi geopolitică a Pădurii şi Stepei care a fost începutul, atât al Statului Rus, cât şi al etnosului velicorus, iar cât priveşte Iranul şi Afganistanul, acestea sfâşie în bucăţi unitatea religioasă a lumii islamice. Bazându-se pe aceasta, heartland-ul trebuie să declare Turciei şi purtătorilor „panturanismului” un război geopolitic de poziţie foarte dur, în care aliatul principal al Rusiei va fi Iranul islamic arian. Asia Centrală trebuie întinsă pe verticală între două realităţi globale indoeuropene – între ruşi şi perşi. Totodată, trebuie să ne străduim, în fel şi chip, să evidenţiem în întreg spaţiul turanic tendinţele de autonomie culturală locale, să susţinem forţele regionaliste în ţinuturile autonome, să agravăm neînţelegerile între clanuri, triburi, „ulusuri” (uniuni tribale n.n) etc. Trebuie să ne străduim ca pretutindeni în această zonă să blocăm teritoriile, districtele, complexele industriale, ciclurile economice, obiectivele strategice pe teritoriile situate dincolo de arealul turanic sau într-o direcţie strict meridională. Astfel, spre exemplu, Karakalpacia, situată la nord de Uzbekistan, trebuie să se integreze teritorial nu în direcţie estică (Buhara, Samarkand, Taşkent), ci în direcţie nordică (Kazahstan) şi sudică (Turkmenia). Conform aceluiaşi principiu, trebuie restructurate zonele de frontieră dintre Uzbekistan şi Tadjikistan – Samarkand, valea Fergana, care din punct de vedere istoric şi etnic sunt legate de teritoriile tadjice şi nu mai puţin de cele uzbece. Toate acestea sunt valabile şi pentru Kirghizia.

Tadjikistanul trebuie să devină articulaţia geopolitică a întregii strategii geopolitice telurocrate din Asia Centrală. Această regiune întruneşte, în sine, cele mai importante aspecte ale întregului „Drang nach Suden” rusesc, „salt spre Sud”. Tadjicii sunt musulmani de origine indoeuropeană, foarte apropiaţi ca etnie de iranieni şi afgani. Ei reprezintă un fragment al lumii „iraniene” în această regiune. Totodată, Tadjikistanul a intrat în componenţa Rusiei şi URSS, a fost integrat în sistemul geopolitic continental propriu-zis al Eurasiei. De aceea, soarta acestei mici ţări alpine, a anticei Sogdiana, simbolizează succesul (sau insuccesul) instaurării noii ordini eurasiatice în Asia Centrală.

photo1Situaţia geopolitică a Iacuţiei constituie un pericol pentru securitatea Heartland-ului deoarece Iacuţia corespunde categoriei teritoriale Lenaland – adică sectorul care urmează să fie desprins de masa continentală principală (potrivit lui Makinder)

Frontiera reală dintre Tadjikistan şi Afganistan nu trebuie înţeleasă ca o linie strictă. Aceasta nu este o realitate istorică, ci o sarcină geopolitică, deoarece ar fi fost cu mult mai bine ca, sub semnul intereselor heartland-ului, să fie anulate orice restricţii severe, mutând frontiera strategică departe spre sud, iar întreaga zonă intermediară să fie restructurată pe baza hotarelor etnoculturale, tribale şi regionale.
Afganistanul nu are tradiţia unei organizări statale centralizate depline. El este populat de o mulţime de triburi nomade şi sedentare (paştunii, tadjicii, uzbecii etc.), pe care îi uneşte mai mult religia (islamul) decât organizarea statală şi politică. De aceea, revenirea geopolitică a Rusiei în Afganistan este inevitabilă şi este determinată de geografia însăşi. Singurul lucru necesar în cazul dat este să ne sprijinim nu atât pe forţa militară, cât pe o strategie geopolitică bine gândită, pe pregătirea unei alianţe regionale şi benevole din ambele părţi, determinată de necesitatea unei opoziţii comune împotriva talasocraţiei „forţelor Occidentale”, „atlantismului”, care îi apropie pe ruşi de musulmani. Tadjikistanul joacă rolul de bază principală în acest proces, teritoriul lui devenind, totodată, un laborator geopolitic unde se întâlnesc două impulsuri orientate diferit – impulsul islamic al Sudului indoeuropean al Eurasiei şi impulsul geopolitic rusesc ce vine din heartland, din nord. Aici, în Tadjikistan, în Duşanbe, sau în alt oraş, trebuie să se elaboreze strategia ruso-islamică comună pentru reorganizarea „Turanului” nordic.

photo2 Proiectul panturanist, avansat de către Turcia modernă. Acesta implică unificarea tuturor popoarelor turcice într-un singur superstat. În speţă, coincide cu planul atlantist de distrugere a Heartland-ului. Un rol-cheie în acest proiect îl au Kazahstan, Tatarstan şi Iakuţia.

Acest teritoriu este chemat să elaboreze o hotărâre epocală despre crearea Noii Eurasii, în care s-ar consolida, definitiv şi ireversibil, teza despre sinteza săvârşită între Stepă şi Pădurea nordică, pe de o parte şi între aceeaşi Stepă (Turanul) şi Iran, pe de altă parte.
Astfel, este logic ca din Centrul Eurasiatic să se mai traseze o rază: Moscova-Duşanbe-Kabul-Teheran, de-a lungul căreia trebuie să se cristalizeze o realitate geopolitică fără precedent.
O parte a Tadjikistanului – Badahşanul de Munte – este situată nu departe de Pakistan şi India care se întâlnesc, aproape în acelaşi punct, cu China (Xinjiang). Deşi aceste zone sunt aproape de netrecut, fiind situate la mare altitudine, în munţii Pamir, regiunea Badahşanului de Munte are un sens geopolitic profund. Ea este populată de ismailiţi, o sectă eretică a Islamului care este expresia celui mai radical şiism, adică o versiune mult mai indoeuropeană (din punct de vedere spiritual). Ismailiţii din Badahşan sunt aşezaţi alături de regiunile Pakistanului – stat format, din punct de vedere etnic, din hinduşi convertiţi la islam. Aceasta ne demonstrează că, fără îndoială, le sunt mai apropiate tendinţele indoeuropene în limitele acestei religii, dacă nu cele vădit şiite, atunci cele „criptoşiite”. Nu departe se află Kaşmirul indian, populat, la fel, de hinduşi musulmani şi de şivaişti. Musulmanii – uigurii – populează şi regiunea Xinjiang din China. De aceea, specificul religios al Badahşanului şi situaţia lui strategică oferă heartland-ului posibilitatea de a participa activ la rezolvarea celor mai importante probleme geopolitice care se întâlnesc tocmai în această regiune – războaiele pakistano-indiene, separatismul potenţial uiguro-islamic din China, lupta de eliberare naţională din Tibet, mişcarea sikhilor din Pangeabul mai sudic etc. Toate firele acestui nod critic al Asiei se întâlnesc în Tadjikistan, mai exact în Badahşan. Aici se impune de la sine axa suplimentară şi independentă Moscova-Horog (capitala Badahşanului). Mai mult decât atât, deoarece legătura Badahşanului cu restul Tadjikistanului este cam slabă (contradicţiile etno-religioase şi de clan), Moscova trebuie să separe această regiune într-o realitate geopolitică deosebită – de tipul Macedoniei sau Karabahului, întrucât importanţa strategică a Horogului este centrală pentru gigantica regiune care depăşeşte, ca dimensiune, nu numai Tadjikistanul, dar şi Asia Centrală în întregime.
Această zonă complexă trebuie restructurată în întregime, aflându-se sub influenţa cea mai activă a „axei geografice a istoriei” – a Rusiei – pe baza modelului telurocratic, adică în pofida acelor planuri de care dispun, în acest sens, elementele talasocratice ale atlantismului. Este cunoscut faptul că tocmai Anglia a susţinut mişcarea separatistă a musulmanilor din India, care a dus la desprinderea Pakistanului. Conflictele indo-pakistaneze sunt, de asemenea, avantajoase atlantiştilor întrucât acestea le permit ca, folosindu-se de condiţiile geopolitice şi punând întreaga regiune în dependenţă faţă de prezenţa militaro-strategică a americanilor şi englezilor, să-şi consolideze influenţa politică şi economică în amândouă regiunile. În momentul de faţă, Pakistanul, India şi China intră cu fermitate în rimland-ul controlat de talasocraţie. Rolul geopolitic al Tadjikistanului şi Badahşanului constă în schimbarea radicală a acestei stări de lucruri şi a organiza, în acest spaţiu, sistemul eurasiatic de integrare continentală. Totodată, este extrem de important ca în sfera ideologică să se ţină seama de cele mai mici nuanţe etnoreligioase şi cultural-lingvistice, iar în sfera militar-strategică este necesar să se tindă spre un centralism dur şi fără alternativă. În sens politic, antiamericanismul Iranului fundamentalist şi „neutralitatea” severă a Indiei oferă motive serioase pentru succesul strategiei eurasiatice. Restul depinde de voinţa geopolitică a Moscovei iar, mai pe larg, de a Rusiei – Eurasiei.

Vă recomandăm să citiţi şi aceste articole:
https://mihailandrei.wordpress.com/2014/03/18/aleksandr-dughin-despre-cea-de-a-patra-teorie-politica/
https://mihailandrei.wordpress.com/2012/07/13/critica-statalitatii-sovietice-si-tariste/

Anunțuri

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în aleksandr dughin, America, Asia, cold war, Crestinism, crimeea, Eurasia, Europa, geopolitica, islam, nationalism, NATO, ONU, politicianism, Razboi, Romania, Rusia, Siria, Turcia, UE, vesnicie, war și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

12 răspunsuri la Bazele Geopoliticii

  1. kosk zice:

    sa crezi ca Afganistanul mai poate fi castigat (dupa 1000000 morti lasati de invazia sovieticilor ) cu un Iran imprevizibil poate trece la ‘democratie’ relativ usor cu putzin ‘sprijin ‘extern’ cu un Pakistan obedient aflat sub bocancul american si sub amenintarea constanta a Indiei, cu Asia Centrala dominata de musulmani sunniti (unora le surade ‘modelul Ataturk’) samd..e curata fantezie ce propune Dughin. modelul ‘pivot’ pe liniile Huntington pare cel mai viabil. si cat se poate de realist.

  2. kosk zice:

    ps
    toate (fara exceptie) razboaiele dupa ‘momentul 89’ si destramarea URss s-au dus pe aceste ‘linii’ ,culturale si religioase, ceea ce dovedeste in plus viabilitatea teoriei lui Samuel Huntington (un strateg vizionar, parerea mea).

  3. kosk zice:

    pps
    ce au reusit apusenii din 1918 incoace a fost
    1. ‘spargerea’ liniei Ortodoxe prin ‘comunismul’ de import, dezmembrarea Yugoslaviei, dezmembrarea Serbiei, ‘atragerea’ Romaniei,Greciei si Bulgariei de partea ‘liniei’ apusene, destabilizarea rusilor (musulmanii din Caucaz), ‘intoarcerea unei parti a Ukrainei catre vest.
    2. spargerea ‘liniei’ musumane prin crearea de state islamice (‘moderate’) in Balkani, invaziile ‘democratice’ din Irak, Afganistan/Pakistan, Libia, Africa (interventiile franceze in Mali, Central Africa, etc), regimuri obediente in Arabia Saudita si ‘emiratele golfului’
    3.urmeaza spargerea liniei asiatice a ‘dragonului’ ceainiz..
    4. ‘linia’ latino americana inca nu conteaza.

  4. mihailandrei zice:

    Domnule Vasilescu va multumesc pentru vizita.
    E foarte interesant articolul dumneavoastra. Oferiti publicului elemente ignorate de presa corporatista autohtona. O sa-l preiau si eu, cred ca cele expuse sunt relavante, in plus de asta, ajuta la intelegerea greselilor impardonabile savarsite de politicienii nostri. Dar vorba aceea „de ce sa fie bine cand poate sa fie rau”?

  5. mihailandrei zice:

    @kosk
    Cartea e scrisa in anii ’90, intre timp s-au facut anumite actualizari.
    Ce spui tu mai degraba reflecta „strategia Anaconda” tot a lui Mackinder. Este vorba de sugrumarea/inconjurarea Heartland, implicit a Rusiei de catre atlantisti. Taierea Anacondei se prefigureaza foarte clar. Rusia deschide sau redeschide baze in Vietnam, Singapore, Seychelles,
    Cuba, Nicaragua. Probabil si in alte parti vor deschide cel putin cateva puncte de realimentare pt aviatie. Nu trebuie uitata relatia cu Brazilia. Cu China e mai complicat pentru atlantism, sa nu uitam ca Bo Xilai (in unele medii socotit ca fiind seful bilderbergilor locali) e la pastrare. Scandalagii din Xinjiang pot sa fie linistiti foarte rapid. Poate ii viziteaza politistul chinez care a lichidat in 15 sec 4 teroristi + 1 ranit. Era toxicului Gorby s-a stins, Afganistanul de acum nu mai e cel din anii ’80. Fara sustinerea directa a „coalitiei democrate” actuala putere pur si simplu se naruie. Iranul chiar e punct nevralgic, se chinuie americanii, de fapt stapanii lor, sa „democratizeze” tara dupa chipul si asemanarea lor. Fara Rusia banuiesc ca acolo demult batea vantul „primaverii arabe”. Sa vedem ce se intampla. Cred ca nu-i imposibil ca anul acesta sa
    inceapa ceva acolo, insa nu-i exclus ca atlantismul sa intre in impas ca in Siria. Exista ingrijorarea ca nu cumva Iranul si Siria sa primeasca Club–K si alte jucarii. In Caucaz ce a fost mai greu a fost depasit. Intr-adevar, mai exista nuclee wahhabiste, insa nu mai au vigoarea din trecut. Rusia a dat dovada de fermitate, a stiut cum trebuie sa procedeze cu cei sponsorizati de Arabia Saudita cea obedienta fata de stapanii Americii. Abordarea in stil Komsomolskoye e ideala cand vine vorba de terorism si wahhabiti. Pripeala si prostia cu care atlantismul a actionat in Ucraina arata clar ingrijrarea fata de revenimentul Rusiei. Totusi exista consecinte anuntate demult. Uite un citat legat de subiect:
    „Daca in alte locuri pericolul distrugerii valabilitatii geopolitice a heartland-ului este potential, iar lupta de pozitie pentru sistemul geopolitic eurasiatic isi propune doar scopuri preventive, existenta „Ucrainei suverane” la nivel geopolitic inseamna a declara Rusiei razboiul geopolitic (aceasta este nu atat opera Ucrainei, cat a atlantismului si Sea Power-ului).”
    In Balkani treburile nu-s finalizate. Stii bine ca blocul atlantist si-a pierdut credibilitatea. Lumea s-a cam lamurit ce e cu satrapii corectitudinii politice sau cu colonialismul euro-atlantic si cu topirea tarilor si natiunilor in cuptorul UE. Tensionarea situatiei din Ucraina mai degraba face rau UE. Multi est-europeni vad o oportunitate excelenta de a incerca ceva ca sa scape de sub cizma jandarmului mondial. Nu-i exclus ca in Serbia, insurectia cetnicilor sa se reaprinda la momentul oportun. Nu trebuie uitat ca in Crimeea a sosit o delagatie a cetnicilor. Nu conteaza dimensiune acesteia, conteaza semnalul politic. Grecia e satula de agesiunile euro-atlantice. Bulgaria, Grecia si Serbia nu-s mari iubitoare de euro-atlantism. Altfel spus, „butoiul cu pulbere” al Europei are nevoie de o scanteie pt a exploda. Inclusiv in Romania dezamagirea e imensa fata de euro-atlantism.
    Stai sa vezi ce se intampla cand ucrainienii se trezesc la realitate.
    http://www.bursa.ro/la-cererea-fmi-ucraina-va-scumpi-gazele-naturale-cu-50-procente-233284&s=international&articol=233284.html
    Asta e doar inceputul.

  6. Ranevskaya zice:

    Cred in partea cu „si i s-a dat ei stapanire peste toata semintia si poporul si limba si neamul”
    Dar mai departe scrie „Iesiti din ea, poporul meu, ca sa nu va faceti partasi la pacatele ei si sa nu fiti loviti de pacatele sortite ei”

  7. Pingback: ARTICOLE BLOGURI ORTODOXE (31.03.2014): NICOLAE STEINHARDT. Vaccinul hexavalent. Ilie Serbanescu – 50 la suta din Ardeal e deja dat strainilor. MOARTEA CEREBRALA. Grecia si buletinele biometrice | Saccsiv's Weblog

  8. asuciu zice:

    alexandru napoleon hitler au incercat sa inconjoare centrul vital al lumii fara reusita

  9. asuciu zice:

    rusia nu trebuie sa strige e destul sa nu zambeasca

  10. asuciu zice:

    oare romanii au diaspora fara yom kipur si taiere imprejur hai sictir evreii au adus comunismul si acum cauta crimele comunismului la alte popoare bravo strul

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s