PDL – aripa penticostală

Un lucru care până acum a scăpat observatorilor este existenţa unei aripi religioase în cadrul PDL. De primarul Falcă de la Arad a auzit mai toată lumea, chiar dacă el, personal, nu prea intră în bătaia reflectoarelor presei.

Despre socrul său, dl Seculici, deasemenea, s-a aflat, mai ales că a fost, la un moment dat, şi vicepremier, într-unul dintre Guvernele Boc.

Se ştie, deasemenea, că dl Igaş s-a trezit în funcţia de ministru de Interne, după ce a fost “lichidat” Blaga, datorită dlui Falcă, din a cărui parohie (politică) se trage. Se mai ştie şi că la vârful poliţiei a fost numit un om credincios (tot lui Falcă), provenit din acelaşi judeţ binecuvântat ce dă ţării oameni de valoare – e vorba despre chestorul Dascălu.

N-a scăpat lumii amănuntul că dl Ioan Nelu Botiş, fostul ministru al Muncii, era (poate că mai este) un om cu frica lui Dumnezeu, care anterior carierei (scurte) ministeriale militase pentru instituirea unei Zile Naţionale de Rugăciuni, proiect care n-a apucat să fie materializat datorită opoziţiei păgânilor din Parlament.

Şi – finit coronat opus – se mai cunoaşte şi faptul că primarul Falcă este cumătrul preşedintelui Băsescu, care l-a cununat sau i-a botezat un copil – nu îmi amintesc exact.
Ei bine: aveţi idee ce-i leagă pe aceşti oameni şi pe alţii, nu puţini, plantaţi prin structurile de putere, de către cei amintiţi?

Vă spun eu: credinţa penticostală! Cu toţii (excepţie făcând preşedintele care, nu-i aşa, trebuie să fie echidistant şi faţă de culte) aparţin cultului penticostal – una dintre religiile interzise până în 1989.

O religie dinamică (ca să nu folosesc alt termen) care face prozelitism insistent în special în zona de Vest a ţării. Un cult care, bine susţinut cu fonduri de către structurile centrale, din Lumea Nouă, pătrunde încet, dar sigur în teritoriile păstorite cu mai puţină atenţie de către cultul ortodox, cel agreat ca fiind aproape oficial.N-aş vrea să reiasă de aici că am ceva cu penticostalii. Libertatea credinţei este garantată de Constituţie.

Nu pot însă să nu devin suspicios când religia încearcă să prospere prin mijloace neortodoxe, încercând să acapareze zone ale puterii politici şi ale administraţiei. Poate că mă înşel. Dar poate că nu. Şi atunci ar trebui să ştim mai bine ce se întâmplă în ograda noastră şi ce vor unii dintre cei se servesc de astfel de mijloace în propăşirea idealurilor lor (nu doar) spirituale.

sursa: http://www.ultima-ora.ro/?p=38407