AGORA, UN FILM PROVOCATOR


23. IX. 2011 este data când cei ce conduc Televiziunea Română au permis  difuzarea filmul anticreştin, Agora. Din moment ce TVR e condusă de indivizi tributari religiei ateo-bolşevice, pare naturală difuzarea unui film ofensator.

Alexandru Lăzescu, Director General al TVR (numit de Parlament – tractir al majorităţii cocotelor comuniste şi neocomuniste), nu a protestat, nu a făcut nimic menit să împiedice propagarea unei minciuni. Prin tăcere, a girat propaganda anticreştină. Să vedem cine cine e acest personaj:

Numele lui Alexandru (Andi) Lăzescu a intrat din nou în cărţi pentru şefia TVR, propus de Preşedinţie. TVR nu este o instituţie necunoscută pentru Andi Lăzescu. Înainte de 2000, cu ajutorul lui Lăzescu, Sorin Ovidiu Vîntu s-a înnodat în TVR controlând atent politica editorială a Televiziunii Naţionale din postul special creat pentru el, de director executiv, şi devenind, practic, „omul numărul unu“ în administraţia Televiziunii ( … )
În data de 6 martie 2002, Biroul Permanent Central al PNL a stabilit persoanele de bază ale partidului din Consiliile de Administraţie ale Radioului şi Televiziunii publice. În cazul TVR, PNL l-a desemnat pe Alexandru Lăzescu, devenit membru în CA al Televiziunii pe baza sprijinului fostului preşedinte Emil Constantinescu, la recomandarea consilierilor prezidenţiali Zoe Petre şi Dorin Marian, membri ai Centralei neocominterniste a GDS-ului.

În anii ‘80, Lăzescu a fost colegul Alinei Tatiana Mungiu, fiind vicepreşedinte al studenţilor comunişti din Iaşi, şef cu agit-propu’ de partid. Director, alături de aceeaşi Mungiu, la revista „Opinia Studenţească“, apoi intrat sub pulpana lui Sorin Ovidiu Vîntu, care l-a pus şef la reţeaua locală „Monitorul“, unde a funcţionat zece ani.

Lăzescu a tot urcat pe aripile vântului în diverse comiţii şi firme, devenind fondator al reţelei naţionale de cotidiene locale „Monitorul“, apoi Director Executiv al SRTV (Societatea Română de Televiziune), Preşedinte al Colegiului Editorial al „Ziarului de Iaşi“, membru în conducerea organizaţiei „Transparency International“, în Consiliul de Administraţie al FDSC – pe unde se scurgeau banii de afară la societatea în civil – membru în conducerea GDS, stipendiat al Soros, analist la Realitatea TV şi publicist comentator la revista „22“.
[sursa: Victor Roncea ]

E limpede că un aparatcik amic cu madam Mungiu, marea ‘telectuală care a scris piesa de teatru “Evangheliştii” (o alta jignire la adresa creştinătaţii. Sf. Pavel, în viziunea autoarei, îl înjunghie pe Iisus Hristos şi îi otrăveşte pe Apostoli), nu putea să aibă ceva împotriva difuzării unui film penibil ca Agora. Comunistul tot comunist rămâne.
Să nu ne prefacem că nu ştim despre ce e vorba, Agora e o replică la filmul lui Mel Gibson, Passion of Christ. E notoriu faptul că toată clica anticreştină urla că e un film antisemit. Normal, cum să recunoască domniile lor deicidul săvârşit acum două milenii? În consecinţă, au pus un homosexual să regizeze o “capodoperă” ofensatoare.

Despre film, din pagina TVR aflăm următoarele:

Dramă, film de mare montare, aventuri ( … ) Acest film a fost conceput ca un proiect internaţional, urmând a fi filmat în Anglia, pentru că vorbim de un buget de aproape 50 de milioane de euro. Chiar de la începutul acestui proiect, scopul meu a fost să fac publicul să simtă ca şi cum ar urmări o echipă CNN realizând un documentar despre ceva ce s-a întâmplat în secolul IV. Am abordat filmul cu un simţ al urgenţei de a relata, stil „breaking news”. „Acest film e o călătorie în timp şi spaţiu. Este o oglindă în care oamenii să poată privi trecutul şi să vadă cât de puţin s-a schimbat lumea.
[sursa: TVR]

Dacă acest film e o oglindă în care oamenii privesc trecutul, e o oglinda micinoasă. Are menirea de a distorsiona adevărul în ceea ce priveşte moartea eruditei Hypatia din Alexandria şi presupusa implicare a Sfântului Chiril. Drept replică, publicăm selecţiuni din excelentul studiul al teologului asist. Dr. Vasile Adrian Carabă, de la Universitatea Bucureşti, Facultatea de Teologie Ortodoxă.

HYPATIA DIN ALEXANDRIA(CCA 370-415) SAU APUSUL UNEI TRADIŢII PAIDEICE: MOUSEION-UL

Studiul de faţă nu este doar o prezentare, pe baza unei atente analize a izvoarelor cunoscute, a vieţii şi operei celei mai faimoase femei filosof dinAlexandria,în contextul lumii culturale de la începutul veacului al V-lea, ci şi o dezbatere controversatei vini atribuite Sfântului Chiril, episcopul oraşului, pentru moartea ei.

Studiul consideră ca nefondată ideea implicării Sfântului Chiril, fie şi indirectă, în uciderea ei, iar prezenţa nuanţelor apologetice cu privire la acesta nu reprezintă sub nicio formă o critică la adresa gânditoarei păgâne. Cine oare nu a auzit astăzi despre Hypatia (cca 370-415), celebra femeie filosof din Alexandria, fiica savantului matematician Theon, al cărei tragic sfârşit avea să-i creeze în imaginarul posterităţii aura de martiră pentru ştiinţă?! ( … ) Numărul insuficient de izvoare nu i-a împiedicat totuşi pe cercetători să le analizeze şi să construiască, fiecare după maniera sa, teorii care să încerce să recreeze chipul ultimei şi, poate, celei mai mari femei filosof din perioada Antichităţii târzii ( … ) Dar această femeie filosof nu a fost doar subiect de cercetare ştiinţifică, ea a trezit interes şi în lumea literaturii, încât de la mijlocul sec. al XIX-lea avem romane, nuvele şi piese de teatru care o au drept protagonistă pe Hypatia. Un lucru şi mai interesant este faptul de a se fi încercat o introspecţie ştiinţifică chiar a primului roman despre Hypatia, scris de pastorul anglican Charles Kingsley (1819-1875) şi intitulat Hypatia: or, New foes with an old face ( … )

Nu reprezintă obiectul studiului nostru să luăm în calcul literatura de ficţiune care a apărut în decursul timpului şi care este în număr destul de mare, dar trebuie subliniat totuşi faptul că această producţie literară a creat o Hypatie care cu greu corespunde celei reale şi care a devenit imaginea „oficială” a ei în lumea de astăzi. Se poate afirma, chiar dacă pare temerar, că Hypatia a devenit mai mult un mit literar decât un reper istoric.

În aceste romane, exagerările nu sunt o raritate, iar condamnarea Sf. Chiril al Alexandriei, considerat adversar principal al ei şi autor moral al uciderii ei, a devenit o „Selbstverständlichkeit”, iar această prejudecată a fost preluată fără simţ critic, din păcate, chiar şi în unele medii teologice ( … ) Dacă în Antichitate ea devenise eroina păgânilor împotriva creştinismului protejat şi susţinut de împărat, astăzi, paradoxal, este eroina mişcării feministe împotriva aşanumitului “misoginism creştin”, spunea John Thorp (În acest sens, în comunicarea sa “In Search of Hypatia” susţinută în cadrul Congress of the Humanities and Social Sciences, University of Manitoba, Winnipeg, May 30, 2005) Cert este că soarta Hypatiei a fost speculată în mod exagerat şi, după părerea mea, chiar în detrimentul ei înseşi ( … ) Bineînţeles, a vorbi despre Hypatia cu prejudecăţi feministe moderne, chiar şi în discuţii care privesc o aşa-numită “filosofie feministă”( Vezi revista editată de Indiana University Press: Hypatia: A Journal of Feminist Philosophy), ştiind foarte bine că o ştiinţă nu poate fi feminină sau masculină şi cu atât mai puţin feministă sau misogină, nu ar însemna decât să dăm dovadă mai degrabă de „corectitudine politică” şi mai puţin de acribie ştiinţifică, două noţiuni care în cazul de faţă nu sunt şi nu au cum să fie compatibile.

Chestiunea izvoarelor

 ( … ) Sunt patru izvoare mai detaliate, dintre care doar unul poate fi considerat de primă mână, şi anume scrisorile lui Synesius de Cyrene (cca 370-după 412), discipolul ei. În afară de scrisorile lui Synesius adresate învăţătoarei sale, alte surse considerate principale sunt Istoria bisericească a lui Socrate Scolasticul (cca 380-după 439), istoric constantinopolitan care a scris în prima parte a sec. al V-lea şi care a fost contemporan cu Hypatia, Cronica episcopului copt de Nikiu, Ioan, trăitor în sec. al VII-lea, care ni s-a păstrat doar într-o traducere etiopiană, în dialectul gheez10 şi Lexiconul Suidas (Suda) din sec. al X-lea, al cărui articol despre Hypatia este format din două părţi care reprezintă împrumuturi din izvoare mai vechi. Dacă în cazul primei părţi s-au făcut speculaţii cu privire la izvorul ei, şi anume propunându-se chiar ca autor Hesychius din Milet (sec. al VI-lea), în privinţa celei de-a doua părţi nu mai există dubii, izvorul fiind Viaţa filosofului Isidor scrisă de filosoful neoplatonic Damascius (cca 458-cca 540) şi datată la începutul sec. al VI-lea şi din care ni s-au păstrat doar extrase reproduse în opere ulterioare. Theon, tatăl Hypatiei, în comentariul său la cea de-a treia carte din cele treisprezece ale lucrării de astronomie intitulată Sintaxa Matematică a lui Claudius Ptolemeu (cca 100-cca 170), cunoscută şi sub titlul de Almagest, formă coruptă latină a titlului arab „al-kitabu-l-mijisti” (Marea Carte), aminteşte în treacăt de fiica sa. Ne-am fi aşteptat la o informaţie detaliată, dar nu cunoaştem motivele şi nici măcar nu putem intui de ce Theon nu a oferit-o. De asemenea, în culegerea de excerpte din Istoria bisericească a arianului Philostorgius (368-433), publicată de Fotie, găsim o scurtă referinţă biografică cu privire la Hypatia. Tot în treacăt vorbesc despre ea, în cronografiile lor, monofizitul Ioan Malalas (491-578) şi Teofan (cca 760-817/18). Celelalte surse sunt considerate secundare, deoarece ele nu vin cu nimic nou din punct de vedere informaţional şi redau aproape fidel unele din izvoarele sus amintite. Apropiată în timp de eveniment este Istoria bisericească tripartită a scriitorului latin Casiodor (cca 490-cca 585) care, cu privire la Hypatia, îl parafrazează pe Socrate Scolasticul. Tot parafrază după textul lui Socrate Scolasticul este şi informaţia despre Hypatia, care se găseşte la istoricul din sec. al XIV-lea Nichifor Calist Xanthopoulos (†cca 1335) în a sa Istorie bisericească. Marele istoric al veacului al XIV-lea, Nichifor Gregoras (cca 1295-cca 1359/60), în cele două scurte menţionări ale gânditoarei alexandrine din a sa Istorie romană, nu aduce nimic nou ca informaţie, doar că într-una din referinţe încearcă să înlăture confuzia care încă exista în timpul său între Theano – eleva şi, mai târziu, soţia lui Pitagora – şi Hypatia ( … )

Mouseion-ul

Un recurs la istoria instituţiei celei mai importate dinAlexandriaeste foarte important pentru a înţelege mediul în care s-a format Hypatia. Nu se poate vorbi înAlexandriade o şcoală ca de un aşezământ de educaţie organizat aşa cum a existat în Atena începând cu sec. al IV-lea î.Hr ( … ) Mouseion-ul nu era o şcoală propriu-zisă, semăna mai mult cu o academie, unde aceşti savanţi nu erau obligaţi să ţină cursuri. Faima şcolii a atras spre capitala Egiptului pe mulţi care doreau să-i asculte pe savanţii Mouseion-ului, fapt ce i-a determinat pe unii dintre aceştia din urmă să renunţe uneori la statutul lor doar de „cercetători” şi să înceapă să predea. Probabil nu peste mult timp au apărut „şcoli” rivale, dintre care, în filologie, auzim de aristarchieni şi aristofanieni, iar în medicină de şcoala lui Herophilos şi de cea a lui Erasistratos. Fără doar şi poate, filosofia a fost şi ea reprezentată înAlexandria; învăţământul filosofic al lui Ammonius Saccas (†241/2 înAlexandria) este un exemplu în acest sens şi are legătură cu Mouseion-ul ( … ) Când a fost înfiinţat Mouseion-ul, este greu de stabilit, dar se ştie că însuşi Ptolemaios I Soter (323-285 î.Hr.), fiul lui Lagos, adunase în jurul său „pe toţi filosofii şi scriitorii pe care i-a stat în putinţă să-I adune” şi care dădură impuls vieţii intelectuale şi spirituale a Alexandriei41. Învăţatului atenian Demetrios din Phaleron (360-280 î.Hr.), care îşi găsise refugiu la curtea primului Ptolemaios de frica execuţiei la care fusese condamnat de concitadinii săi nerecunoscători, i se atribuie imboldul înfiinţării a ceea ce mai târziu avea să fie fala Alexandriei şi care va crea în jurul său atâta mister, încât pe bună dreptate a fost considerată de unii drept o minune a lumii, şi anume: Biblioteca. Unii cred că tot acest Demetrios ar fi fost responsabil şi de punerea pietrei de temelie a Mouseion-ului. Iar dacă suntem convinşi că Mouseion-ul a apărut în timpul primului Ptolemaios şi la iniţiativa lui Demetrios, atunci se poate spune că influenţa Liceului atenian asupra acestei şcoli a fost una directă, căci Demetrios fusese cu adevărat elev al lui Theophrastos (390-287 î.Hr.), elev al lui Aristotel şi primul succesor al său la cârma Lykaion-ului ( … )

Hypatia — matematician

Hypatia a fost în primul rând matematician. Acest lucru este incontestabil astăzi. Este chiar prima femeie matematician despre care avem informaţii suficiente pentru a putea înţelege şi care au fost preocupările ei în acest domeniu. Matematica a fost folosită cu precădere în astronomie şi de multe ori chiar în chestiuni obscure cum ar fi calcularea locului unui suflet dat, născut sub semnul unei anumite planete. Nimic mai mult decât astrologie. Cu toate acestea, nu exista o linie clară de demarcaţie între astronomie şi astrologie. Legate de acest tip de matematică sunt şi comentariile Hypatiei, de altfel, singurele cunoscute ca tematică dintre scrierile sale, care, din păcate nu au mai ajuns până la noi şi despre care ştim doar dintr-o singură sursă, şi anume lexiconul Suidas. Lexiconul amintit, care, pe lângă faptul că este un izvor târziu, nu dă informaţii precise cu privire la aceste comentarii ale Hypatiei, fapt ce a dus la interpretări şi supradimensionări ale operei Hypatiei ( … ) Că matematica nu era predată de ea doar ca ştiinţă teoretică o dovedeşte şi faptul că Synesius a construit mai târziu un astrolab, instrument de lucru preferat al familiei Hypatiei, şi un hidroscop pentru cântărirea lichidelor, considerat strămoşul actualului areometru, folosit pentru măsurarea densităţii lichidelor ( … )

Hypatia — „philosopha Alexandrina”

( … ) Este de presupus că în studierea filosofiei, Hypatia s-a dovedit a fi şi un spirit autodidact. Se spune despre ea că era instruită în toate sistemele filosofice pe care, de altfel, le-a şi predat93. Este de înţeles prin această afirmaţie platonismul şi aristotelismul, deoarece, „începând cu sec. al III-lea şi al IV-lea, stoicismul, epicureismul şi scepticismul”, curente filosofice care au coexistat cu acestea, „vor dispărea de altfel, puţin câte puţin, aproape total, pentru a face loc la ceea ce se numeşte neoplatonism, care este, într-un anumit sens, o fuziune dintre aristotelism şi platonism” ( … ) Dacă este cert că Hypatia nu are legătură directă cu neoplatonismul atenian, iar filosofia lui Plotin (cca 205-270), cu foarte mare probabilitate nu a influenţat-o aproape deloc, deoarece influenţa lui Plotin a fost mai mare în Apus, unde a activat ca profesor la Campania, lângă Roma, şi în Asia Mică, în special în Siria, unde a fost transplantată de şcoala lui Iamblichus, totuşi influenţa curentului creat de filosofia lui Ammonius Saccas (†241/2 d. Hr.) nu poate fi considerată neglijabilă. Ammonius Saccas, profesorul lui Plotin şi al lui Origen, este considerat adevăratul întemeietor al neoplatonismului, în ciuda faptului că nu a lăsat nimic scris în urmă. Nu este exclus ca multe dintre ideile celor doi iluştri discipoli să fie de fapt ideile lui Ammonius. Mai mult decât atât, în scrierile lui Synesius, cum ar fi Imnurile sale sau Tratatul despre vise, observăm multe din elementele neoplatonismului degenerat, influenţat de teurgie, amintind foarte mult de aşa-zisa filosofie oraculară caldeeană. Este ştiut faptul că, imediat după Plotin, chiar începând cu ucenicul său Porfir, filosofii neoplatonici sunt preocupaţi de acest tip de gândire orientală, majoritatea dintre ei având o astfel de origine. Totuşi, teurgia nu este neapărat de origine neoplatonică. Autorul oracolelor caldeene este un anume Iulian cel Tânăr, care a trăit în sec. al II-lea, în timpul împăratului roman Marc Aurelius (161-180) şi care, pentru că ar fi inventat chiar termenul „θεουργός“, a fost supranumit Teurgul. Originile acestei tradiţii oraculare-teurgice aparţin mai degrabă perioadei medioplatonismului. Astfel, ne putem pune întrebarea dacă Hypatia a fost sau nu o theurga? Bineînţeles, ca şi în alte chestiuni care o privesc pe Hypatia, răspunsul nu poate fi decât ipotetic. Dacă ar fi să credem spuselor episcopului copt Ioan de Nikiou, Hypatia era o femeie filosof, „preocupată constant de magie, de astrologie şi de muzică” şi care „seducea pe mulţi prin trucurile satanei”. Dincolo de adversitatea făţişă a autorului creştin faţă de gânditoarea păgână, putem intui şi lucruri care, în ciuda lipsei izvoarelor, pot fi într-o bună măsură adevărate. Spre exemplu, prin magie putem înţelege tocmai practica teurgiei, larg răspândită în rândul filosofilor post-plotinieni şi aspru criticată de Biserică. Astrologia, aşa cum am amintit mai sus, era confundată în epocă cu astronomia, dar nu excludea şi practici mai puţin ştiinţifice, care aparţin ocultismului ( … )

Năpraznica moarte a Hypatiei şi controversata vină a Sf. Chiril al Alexandriei

Poate suna cinic, dar cred că nimic din ce a reprezentat Hypatia nu a atras mai mult atenţia posterităţii ca moartea ei. Hypatia ar fi fost poate mai puţin celebră dacă soarta ei nu ar fi fost atât de crudă ( … ) Moartea ei a trezit sentimente de revoltă în rândul contemporanilor, creştini sau necreştini, şi trezeşte şi astăzi aceleaşi sentimente, căci nu poţi fi pasiv faţă de o crimă odioasă, oricare ar fi ea, şi cu atât mai puţin când mobilul presupus al ei este: convingerea filosofică.Uciderea ei este cu atât mai şocantă pentru noi, pentru că a fost înfăptuită de creştini şi totodată pentru că sunt mulţi astăzi care o pun pe seama Sf. Chiril, episcopul Alexandriei (412-444). Curios este totuşi faptul că o astfel de afirmaţie, preluată de cele mai multe ori necritic de posteritate, a ajuns să fie acceptată total sau parţial chiar şi în mediile teologice. Fără doar şi poate, soarta ei a fost pe drept deplânsă şi nici nu poate fi altfel, dar învinuirea Sf. Chiril trebuie cercetată cu atenţie, mai ales că există atât de multe semne de întrebare cu privire la ea şi nu avem nici o legătură directă între victimă şi presupusul autor moral al crimei. Dintre toate izvoarele contemporane sau apropiate de epoca Sfântului Chiril, doar Ioan de Nikiu este favorabil patriarhului Alexandriei. Celelalte sunt ori ostile, ori redau ostilitatea izvoarelor mai vechi din care preiau informaţia. Aşadar, nu se prea poate vorbi despre părtinire în cazul Sfântului Chiril. Dar să vedem pe scurt firul evenimentelor.

Teofil al Alexandriei (patriarh între 385-412) murea pe 15 oct. 412, iar pe scaunul de episcop al Alexandriei urca nepotul său de soră, Chiril, un vajnic adversar al nestorianismului antiohian şi al ereziilor de orice fel şi apărător înfocat al ortodoxiei. Păstoria sa nu a fost una marcată de linişte. Timpul era unul al polemicii teologice şi uneori în disputele dintre partide se ajungea chiar şi la brutalitate. Revoltele deveniseră ceva obişnuit, iar sângele fierbinte al egipteanului îl împingea chiar şi la crimă. Disputele dintre creştinii egipteni şi iudei erau de asemenea un fapt cotidian, lucru care a rămas astfel până la cucerirea arabă a Egiptului. Cu toate acestea, nu se poate spune că înAlexandriacrima devenise regulă. Că egiptenii erau mai prinşi în controversele dogmatice, nu este o noutate; Sf. Atanasie cel Mare fiind unul dintre campionii ortodoxiei împotriva arianismului, iar perseverenţa avea să o plătească cu nenumărate exiluri. Această vehemenţă poate fi considerată şi o calitate, în ciuda faptului că Socrate Scolasticul, un constantinopolitan şi un adversar al Alexandriei, ne spune că:  „populaţia alexandrină este mai dedată la revoltă decât oricare alta”. Efervescenţa religioasă a Alexandriei nu era totuşi clădită pe violenţă, nu trebuie să ne lăsăm ispitiţi de excepţii şi să ajungem să le considerăm regulă. Lumea asceţilor era una a isihiei şi a contemplării, departe de tumultul oraşului, iar nu de puţine ori chiar unii dintre cei din lume căutau liniştea mergând să primească cuvânt de învăţătură şi întărire de la părinţii pustiei. Pustiul nu era o lume pasivă din punct de vedere teologic; cele şapte scrisori antiariene ale Sf. Antonie cel Mare sunt un exemplu în acest sens. Şi totuşi, au existat şi excepţii, căci unii dintre locuitorii pustiului au luat parte activă chiar şi la controversele din Alexandria, susţinându-şi ierarhul chiar cu metode neortodoxe, aşa cum s-a întâmplat mai târziu la sinodul „tâlhăresc” de la Efes (449), prezidat de patriarhul Alexandriei Dioscor (†454 în exil), unde intervenţia parabolanilor a fost determinantă în impunerea voinţei acestuia. În această lume tumultoasă, Sfântul Chiril trebuia să-şi păstorească turma. Este de la sine înţeles că nu putea rămâne pasiv faţă de nedreptăţile cotidiene şi faţă de un prefect al oraşului care, deşi mărturisea public că este creştin, botezat, spunea el, chiar de episcopul Atticus al Constantinopolului (406-425/426), oscila în credinţă, favorizând de cele mai multe ori pe adversarii coreligionarilor săi. Acesta era Orestes, prietenul Hypatiei şi adversarul Sf. Chiril al Alexandriei. Ambii lideri alexandrini aveau de ce să se suspecteze şi mai ales să se antipatizeze. Orestes, ca prefect al oraşului, nu vedea cu ochi buni creşterea puterii ierarhilor din capitala provinciei Egiptului, care aveau autoritate bisericească şi morală asupra teritoriului care intra în jurisdicţia autorităţii civile desemnată de împărat. Socrate spune că patriarhul Chiril ar fi tocmit spioni pentru a-l ţine la curent cu ceea ce făcea Orestes, idee împărtăşită de foarte mulţi savanţi de astăzi. Nu este exclus ca Sfântul Chiril să fi vrut să cunoască mai bine treburile orăşeneşti decât îi permitea Orestes, care era obişnuit cu atitudinea tranşantă a episcopului creştin, personalitate puternică, dar incomodă. Nemulţumirea patriarhului faţă de acest Orestes era clădită pe motive solide. Autoritatea civilă şi militară egipteană s-a arătat de la bun început împotriva alegerii sale pe scaunul de episcop al unchiului său Teofil, opunându-i-l pe un anume arhidiacon pe nume Timotei. Cu siguranţă Orestes participase şi el la acest complot care avea să ducă la mari tulburări în oraş, între susţinătorii şi opozanţii lui Chiril. Opoziţia guvernatorului se vedea în toate acţiunile sale îndreptate împotriva ierarhului creştin. Cum putea Chiril să rămână indiferent faţă de Orestes, care-l supuse torturii pe Hierax, modest om de litere creştin, dar admirator înfocat al patriarhului, doar pentru simplul motiv că veni în teatru, unde Orestes dorea să facă cunoscut evreilor noul statut al teatrelor? Şi pentru că Orestes făcu acest lucru la instigarea evreilor din Alexandria, patriarhul, înfuriat peste măsură, începu să-i trateze pe evrei cu severitate, ceea ce a dus la inflamarea şi mai mult a situaţiei, deoarece aceştia din urmă au început să organizeze tot felul de conspiraţii împotriva creştinilor, fapt ce a atras după sine expulzarea lor din Alexandria. Dorind să se răzbune, evreii au înscenat într-o noapte incendierea unei biserici, numită a lui Alexandru. Avea să fie doar un pretext pentru a-i putea atrage în stradă pe creştini ca să se năpustească asupra lor. Totul s-a desfăşurat după planul acestora. Bineînţeles, această faptă a atras ura şi răzbunarea creştinilor. Disputa dintre evrei şi creştini a devenit una personală între prefectul oraşului şi patriarhul Chiril. Primul, indignat de faptul că într-un timp atât de scurt oraşul fusese privat de o mare parte din populaţie, în bună parte susţinătoarea lui, trimite o plângere împăratului împotriva celui de-al doilea. La fel face şi patriarhul. Încercarea Sfântului Chiril de a se împăca cu Orestes eşuează din cauza refuzului acestuia.

În loc să se detensioneze situaţia, ea avea să se amplifice prin admonestarea înAlexandriaa prefectului de către unii monahi nitrioţi. Este greu de presupus că toţi cei 500 de monahi aflaţi în oraş, cifră amintită de Socrate Scolasticul, au fost de faţă. Putem admite că numărul lor nu a fost mic. Oricum, aceştia i-au atribuit lui Orestes tot felul de injurii, între care cea mai gravă a fost cea de păgân idolatru. Mai mult decât atât, unul dintre ei, pe nume Ammonius, îi aruncă cu o piatră în cap, umplându-l de sânge. Orestes a fost salvat în cele din urmă de populaţie, în timp ce toţi din garda sa fugiseră care încotro. Ammonius, prins de salvatorii lui Orestes şi dat pe mâna prefectului, fu torturat atât de sălbatic, încât muri la scurt timp. Orestes se grăbi să dea de ştire împăratului despre cele petrecute. Astfel, conflictul ajunse la împărat. Dar nici episcopul creştin nu rămase pasiv, ci trimise şi el o misivă conducătorului imperiului. În plus, Orestes a fost iritat peste măsură de porunca Sfântului Chiril ca acest Ammonius să fie expus într-una dintre bisericile din oraş şi să fie trecut în rândul martirilor. Dar punctul culminant al tensiunii dintre ei l-ar fi reprezentat, tot conform afirmaţiilor lui Socrate, Hypatia. El relatează amănunţit momentul asasinării Hypatiei:

“În Alexandria era o femeie pe nume Hypatia, fiica filosofului Theon, care a ajuns la o asemenea înălţime în literatură şi ştiinţă încât i-a depăşit pe toţi filosofii timpului ei. Fiind discipol al şcolii lui Platon şi Plotin, ea explica principiile filosofiei auditoriului ei, dintre care mulţi veneau de departe pentru a-i frecventa cursurile. Datorită stăpânirii de sine şi modului uşor de a comunica, pe care ea îl dobândise ca urmare a cultivării minţii, ea apărea nu rareori în public în prezenţa înalţilor funcţionari. Nu se ruşina nici să meargă în adunările bărbaţilor, pentru că toţi oamenii, datorită demnităţii şi înaltei ei virtuţi, o admirau mai mult. Chiar şi ea a căzut victimă invidiei politice care stăpânea pe atunci. Deoarece ea discuta des cu Orestes, s-a răspândit în mod calomnios între oamenii Bisericii ideea că ea era cea care l-a împiedicat pe Orestes să se împace cu episcopul. Totuşi, unii dintre ei, mânaţi de un zel sălbatic şi bigot, avându-l în frunte pe un citeţ numit Petru, au pândit-o pe când se întorcea acasă şi, smulgând-o din trăsură, au dus-o la biserica numită Caesareum, unde au dezbrăcat-o complet şi au omorât-o, lovind-o cu cărămizi. După ce i-au sfâşiat trupul în bucăţi, i-au dus mădularele ciopârţite într-un loc numit Cinaron şi le-au dat foc. Acest lucru a atras oprobriul nu doar asupra lui Chiril, ci şi asupra întregii Biserici a Alexandriei. Şi cu siguranţă că nimic nu poate fi mai departe de spiritul creştinismului decât acceptarea masacrelor, a încăierărilor şi a acţiunilor de felul acesta. Aceasta s-a întâmplat în luna martie, în timpul postului mare, în al patrulea an al episcopatului lui Chiril, sub cel de-al zecelea consulat al lui Honorius şi al şaselea al lui Teodosie.”

Descrierea este de un realism macabru. Un astfel de gest nu poate fi considerat unul creştin, oricâte explicaţii sau vini ale Hypatiei am putea găsi! Şi totuşi, ea este şi tendenţioasă la adresa Sfântului Chiril. Deşi nu apare nicăieri implicarea Sfântului Chiril, Socrate, indirect, îl face răspunzător pentru aceasta. Dar cel care l-a învinuit pentru prima dată pe Sfântul Chiril de moartea Hypatiei a fost filosoful păgân Damascius, în a sa Viaţă a filosofului Isidor. El a preluat în mare parte informaţii de la Socrate, completându-le în sensul condamnării liderului creştin:

“Astfel, s-a întâmplat într-o zi că Chiril, episcopul sectei adverse, a trecut pe lângă casa Hypatiei şi a văzut în faţa uşii ei o mare mulţime de oameni şi cai. Unii soseau, alţii plecau, iar alţii stăteau pe loc. Când el a întrebat de ce era mulţimea aceea acolo şi de ce era vânzoleală acolo, a aflat de la cei care îl însoţeau că acolo vorbea Hypatia  filosoafa ( φιλσοφος πατα) şi că acolo era casa ei. Când Chiril a aflat aceasta, s-a umplut de mânie şi pe loc a pus la cale moartea ei. Pentru că atunci când Hypatia a ieşit din casă după obiceiul ei, o gloată de oameni înfuriaţi, care nu se temeau nici de pedeapsa divină, nici de răzbunarea omenească, au atacat-o şi au ciopârţit-o, săvârşind prin aceasta o faptă nelegiuită şi de ocară împotriva patriei lor.”

Spusele lui Damascius au fost redate întocmai de lexiconul Suidas care a influenţat decisiv modul de înţelegere a vieţii şi în special a morţii Hypatiei, fiind preluat şi citat ca normativ de toţi adversarii Sfântului Chiril în general şi ai creştinismului în special, creându-i gânditoarei alexandrine o imagine de martiră a elenismului, aşa cum s-a întâmplat şi cu împăratul Iulian Apostatul, a cărui imagine eroică, de victimă a trădării creştine, mai dăinuie şi astăzi în mediile celor menţionaţi. Relatarea lui Socrate despre moartea ei a fost preluată şi de Philostorgius, Hesychius din Milet şi Ioan Malalas.

De distorsionarea adevărului istoric nu s-au făcut vinovaţi doar istoricii antici şi medievali, ci şi cei moderni. Între primii cărturari moderni care s-au exprimat împotriva Sfântului Chiril, mergând până la al învinui de crimă şi a se scandaliza că un astfel de om a putut fi canonizat de Biserică, se numără John Toland (1670-1722), François Marie Aroue Voltaire (1694-1778) şi Edward Gibbon (1737-1794). Opiniile lor au devenit stereotipii la unii savanţi de mai târziu, iar antipatia faţă de acest om al Bisericii şi faţă de creştinism în general se poate regăsi şi astăzi în multe dintre lucrările care abordează această temă. Interesant este faptul că primul chiar încearcă să vină cu o explicaţie a termenului de sfânt, de altfel opinie foarte personală şi prea puţin teologică, premergătoare mentalităţii revoluţionare franceze. Este mentalitatea tipic protestantă de la începutul sec. al XVIII-lea. Lucrarea lui despre Hypatia este un „panegiric anticlerical”, încă dominat de prejudecăţile anticatolice ale epocii în care trăieşte. Voltaire se arată chiar „înţelegător” faţă de Sf. Chiril:

“Je me contente de remarquer que saint Cyrille était homme, et homme de parti; […] saint Cyrille a sans doute demandé pardon à Dieu de cette action abominable, et que je prie le père des miséricordes d’avoir pitié de son âme”

Greu de crezut în sinceritatea lui Voltaire, mai ales când vine din partea unui adversar al creştinismului. Deşi nicăieri nu există vreo dovadă că Sfântul Chiril ar fi incitat la uciderea Hypatiei, Voltaire afirmă tocmai aceasta prin cuvintele: „saint Cyrille a sans doute demandé pardon à Dieu de cette action abominable”. Un deserviciu făcut Sfântului Chiril cu amabilitate de Voltaire! Dar cel care, fără o analiză foarte amănunţită a izvoarelor cu privire la moartea Hypatiei, dar părtinitor şi care a impus un tip de imagine a Sfântului Chiril în legătură cu această chestiune, denigrându-l şi transformându-l într-un soi de inchizitor al Antichităţii târzii, a fost Edward Gibbon. Pentru el, conflictul dintre „sângerosul” Chiril şi „înţeleapta” Hypatia reprezintă de fapt conflictul dintre creştinismul intolerant şi păgânismul iubitor de cunoaştere. Sursele amintite, în special Socrate şi Damascius/Suidas, sunt interpretate de partizanii celebrei savante, dar mai ales de adversarii Sfântului Chiril, într-un sens care aduce foarte mult cu romanul poliţist ( … ) Dacă, într-adevăr, ierarhul creştin ar fi fost vinovat sau doar implicat indirect în această crimă, cu siguranţă că arianul Philostorgius nu ar fi trecut un astfel de fapt cu vederea, iar marele Fotie nu ar fi pregetat să amintească injuriile acestuia în rezumatul său, accentuând totodată critica la adresa scriitorului pe care îl numeşte, aşa cum am mai amintit, plin de revoltă, „ὁ δυσσευὴς”. Chiar şi asupra lui Socrate planează ideea lipsei de obiectivitate. Mulţi consideră că el nu ar fi fost unul din ceata omoousienilor, ci că ar fi aparţinut sectei novaţienilor sau catarilor, deci un adversar al Sfântului Chiril ( … ) Oricum, spiritele în Constantinopol nu erau prea favorabile Alexandriei şi în special Sfântului Chiril, nepotul lui Teofil, al celui care îl exilase pe Sf. Ioan Gură de Aur.

Cât despre Damascius, subiectivitatea sa este de înţeles, atitudinea lui ostilă faţă de creştinism fiind mult prea cunoscută ( … ) Mulţi l-au învinuit pe Sfântul Chiril de a fi fost o persoană voluntară, chiar violentă, o minte înfierbântată. Acest lucru s-ar vedea din atitudinea sa faţă de Nestorie şi de alţi susţinători ai ereticului dioprosopist, precum şi din scrierile sale împotriva împăratului apostat Iulian. Dar nu există nimic în cariera sa, atât înainte cât şi după momentul Hypatia, care să-l prezinte drept plănuitor de „vendetta”.

( … ) Dar dacă, totuşi, el a fost atât de mult preocupat de persoana Hypatiei, cum se face că nu există nicio scriere a sa îndreptată împotriva ei, împotriva unei reprezentante de seamă a păgânismului muribund din Alexandria, aşa cum există împotriva lui Iulian Apostatul?  Probabil că filosofia ei, expusă chiar pe stradă oricui dorea, nu atingea vreo chestiune fierbinte a creştinismului. Probabil că Hypatia nu-l provoca pe teologul alexandrin prin filosofia sa. Dacă putem vorbi de „obsesii” reale ale marelui Alexandrin, probate de izvoare, atunci acestea sunt Nestorie sau Iulian Apostatul ( … ) Crima are loc într-un climat tensionat şi este rezultatul acestui climat. Creştinilor din Alexandria nu le putea rămâne indiferentă atitudinea ostilă a lui Orestes faţă de Biserică: Hierax torturat din ordinal lui Orestes; Ammonius ucis în urma torturii poruncite de acelaşi Orestes; favorizarea evreilor în detrimentul creştinilor şi disputele dintre reprezentanţii celor două religii; favorizarea păgânilor ( … ) Despre Petru, căpetenia ucigaşilor, se spune că ar fi fost citeţ (lector). Într-adevăr, a fi citeţ însemna a aparţine clerului inferior al Bisericii, care, în orice caz, nu avea tangenţă directă cu arhiereul. Pe de altă parte, necunoscând şi unde era el citeţ, în ce biserică din oraş, nu putem afirma cu convingere că acesta ar fi făcut parte din anturajul arhiereului. Până la citeţ mai erau multe alte trepte ierarhice care formau şi formează şi astăzi anturajul unui arhiereu. Dar, pe de altă parte, cum am putea învinui astăzi de crimă pe un preot dacă aceasta ar fi fost săvârşită de cântăreţul bisericesc sau de oricare alt membru al parohiei? ( … ) Personalitatea Hypatiei rămâne incontestabilă, iar moralitatea ei nu a fost niciodată pusă sub semnul întrebării. Moartea ei a consternat şi va consterna mereu pe oricine, dar nu ajută sub niciun chip a continua să se afirme, fără o bază reală, că vina pentru ea o poartă Sf. Chiril al Alexandriei. Nu mai pare a fi niciun secret astăzi faptul că toţi denigratorii Sfântului Chiril l-au judecat pornind de la premisa de vinovăţie, neîncercând, intenţionat probabil, să analizeze contextual informaţiile surselor existente. Totul a fost analizat doar prin prisma prejudecăţilor faţă de omul Bisericii şi faţă de Biserică în general. Aceste prejudecăţi fac parte din acele falsuri istorice devenite stereotipii chiar şi la cei erudiţi şi, bineînţeles, considerate adevăr absolut. Chiar dacă există unii dintre cei cu prejudecăţi faţă de Chiril sau Biserică în general care nu sunt convinşi de vinovăţia Sfântului Chiril, aceştia par totuşi marcaţi de o uşoară suspiciune, dacă nu faţă de el, cel puţin faţă de anturajul său, suspiciune care se regăseşte şi în mediile teologice ( … ) În opinia mea, dacă cineva vrea să amintească cu tot dinadinsul numele Sfântului Chiril atunci când se referă la moartea Hypatiei, nu ar putea să afirme, dacă este un cunoscător al izvoarelor şi un interpret obiectiv al lor, decât că Hypatia, philosopha alexandrina, a fost asasinată de un grup de creştini conduşi de un anume Petru citeţul/lectorul în timpul păstoririi Sf. Chiril al Alexandriei ca episcop al cetăţii.

SURSAhttp://www.ftoub.ro/index.php?option=com_docman&task=cat_view&gid=96&Itemid=396

Anunțuri

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în Agora, anarhism, antihrist, ateism, biblie, Biserica, bolsevism, comunism, Erezie, holocash, Kabbala, new age, Ortodoxie, Sfintii Parinti, sionism, socialism, teologie, vesnicie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

5 răspunsuri la AGORA, UN FILM PROVOCATOR

  1. Ioan C. zice:

    MIC INDRUMAR BIBLIC ORTODOX

    ( ultima varianta, din 29 IX 2011)

    Doamne Iisuse, mântuieşte-mă pe mine, păcătosul!

    Dedicat părintelui Iustin Pârvu!

    Cuprins
    1. SFANTA TREIME- DUMNEZEU IN TREI PERSOANE
    ( pentru Martorii lui Iehova)
    2. CINE ESTE IISUS
    3. FAPTELE BUNE ( pentru protestanti, care sustin ca mantuirea e numai prin credinta)
    4. BOTEZUL COPIILOR
    5. SFANTA TRADITIE
    6. IMAGINILE ( ICOANELE) IN BISERICA
    7. INCHINAREA LA INGERI SI SFINTI
    8. IMPOTRIVA SUPREMATIEI PAPALE
    9. GHICITUL ( si deschiderea Cartii)
    10. POCAINTA
    11. CONTINUITATEA BISERICII DE LA APOSTOLI PANA ASTAZI
    12. NU ORICINE POATE INTERPRETA SCRIPTURA
    13. VESNICIA CHINURILOR IADULUI ( Impotriva Martorilor)
    14. SUNTEM MANTUITI PRIN HAR, CREDINTA, FAPTE BUNE
    15. IMPOTRIVA PREDESTINARII
    16. VORBIREA IN LIMBI
    17. TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI ( cum ca nu sunt doar simboluri, cum spun protestantii)
    18. CINE SUNT PREOTII SI EPISCOPII
    19. DE CE TINEM DUMINICA, NU SABATUL, CA ADVENTISTII
    20. FECIOARA MARIA, MAICA DOMNULUI
    21. POSTUL ( necesitatea lui)
    22. PURCEDEREA DUHULUI SFANT NUMAI DE LA TATAL ( nu si de la Fiul, cum zic catolicii)
    23. CALUGARII
    24. MILOSTENIA

    1. SFANTA TREIME- DUMNEZEU IN TREI PERSOANE
    ( pentru Martorii lui Iehova)

    ” Şi după ce s-a botezat tot poporul, botezându-Se şi Iisus şi rugându-Se, s-a deschis cerul, Şi S-a coborât Duhul Sfânt peste El, în chip trupesc, ca un porumbel, şi s-a făcut glas din cer: Tu eşti Fiul Meu cel iubit, întru Tine am binevoit.”
    ( Luca 3: 21- 22);
    Domnul Iisus a zis: ” Iar Eu şi Tatăl Meu una suntem.” ( Ioan 10: 30);
    ” Căci trei sunt care mărturisesc în cer: Tatăl, Cuvântul şi Sfântul Duh, şi Aceşti trei Una sunt.” ( I Ioan 5: 7);
    ” Căci căruia dintre îngeri i-a zis Dumnezeu vreodată: “Fiul Meu eşti Tu, Eu astăzi Te-am născut”; şi iarăşi: “Eu Îi voi fi Lui Tată şi El Îmi va fi Mie Fiu”? Şi iarăşi, când aduce în lume pe Cel întâi născut, El zice: “Şi să se închine Lui toţi îngerii lui Dumnezeu”. Şi de îngeri zice: “Cel ce face pe îngerii Săi duhuri şi pe slujitorii Săi pară de foc”; Iar către Fiul: “Tronul Tău, Dumnezeule, în veacul veacului; şi toiagul dreptăţii este toiagul împărăţiei Tale.”( Evrei 1: 5- 8);
    ” Harul DOMNULUI nostru IISUS HRISTOS şi dragostea lui DUMNEZEU şi împărtăşirea SFÂNTULUI DUH să fie cu voi cu toţi!” ( II Corinteni 13: 13);
    ” Drept aceea, mergând, învăţaţi toate neamurile, botezându-le în numele TATĂLUI şi al FIULUI şi al SFÂNTULUI DUH” ( Matei 28: 19).

    2. CINE ESTE IISUS

    ” Iisus este Hristosul, Fiul lui Dumnezeu şi, crezând, să aveţi viaţă în numele Lui. ” ( Ioan 20: 31);
    ” Iisus este Domnul” ( Romani 10: 9);
    ” Dumnezeu L-a înviat pe El din morţi” ( Romani 10: 9);
    ” Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu.” ( I Timotei 1: 15);
    ” mărturisim că Tatăl a trimis pe Fiul, Mântuitor al lumii.” ( I Ioan 4: 14);
    ” Iisus Hristos a venit în trup” ( I Ioan 4: 2);
    ” Hristos Iisus, Domnul meu” ( Filipeni 3: 8);
    ” Domnul meu şi Dumnezeul meu!” ( Ioan 20: 28);
    ” Dumnezeu, Mântuitorul meu” ( Luca 1: 47);
    ” Cred că Iisus Hristos este Fiul lui Dumnezeu.” ( Fapte 8: 37);
    „Domnul Iisus Hristos, Mântuitorul nostru.” ( Tit 1: 4);
    ” Împăratul împăraţilor şi Domnul domnilor.” ( Apocalipsa 19: 16);
    ” am primit, că Hristos a murit pentru păcatele noastre după Scripturi; Şi că a fost îngropat şi că a înviat a treia zi, după Scripturi; Şi că S-a arătat lui Chefa, apoi celor doisprezece; În urmă S-a arătat deodată la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc până astăzi, iar unii au şi adormit; După aceea S-a arătat lui Iacov, apoi tuturor apostolilor” ( I Corinteni 15: 3- 7);
    ” 25. Şi Iisus i-a zis: Eu sunt învierea şi viaţa; cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi. 26. Şi oricine trăieşte şi crede în Mine nu va muri în veac. Crezi tu aceasta? 27. Zis-a Lui: Da, Doamne. Eu am crezut că Tu eşti Hristosul, Fiul lui Dumnezeu, Care a venit în lume.” ( Ioan 11: 25- 27);
    Iisus ne mantuieste: ” Crede în Domnul Iisus şi te vei mântui tu şi casa ta.” ( Faptele Apostolilor 16: 31);
    “El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru păcatele noastre, ci şi pentru ale lumii întregi.” ( I Ioan 2: 2);
    ” Întru El avem răscumpărarea prin sângele Lui şi iertarea păcatelor, după bogăţia harului Lui” ( Efeseni 1: 7).

    3. FAPTELE BUNE ( pentru protestanti, care sustin ca mantuirea e numai prin credinta)

    ” Căci Fiul Omului va să vină întru slava Tatălui Său, cu îngerii săi; ŞI ATUNCI VA RĂSPLĂTI FIECĂRUIA DUPĂ FAPTELE SALE.” ( Matei 16: 27);
    ” Şi pentru ce Mă chemaţi: Doamne, Doamne, ŞI NU FACEŢI CE VĂ SPUN?” ( Luca 6: 46);
    ” Iar El a zis: Aşa este, dar fericiţi sunt şi cei ce ascultă cuvântul lui Dumnezeu ŞI-L PĂZESC.” ( Luca 11: 28).
    ” Nici o sluga nu poate sa slujeasca la doi stapani. Fiindca sau pe unul va uri si pe celalalt il va iubi, sau de unul se va tine si pe celalalt il va dispretui. NU PUTETI SA SLUJITI LUI DUMNEZEU SI LUI MAMONA.
    Toate acestea le auzeau si fariseii, care erau iubitori de argint,si-L luau in bataie de joc.
    Si El le-a zis: VOI SUNTETI CEI CE VA FACETI PE VOI DREPTI INAINTEA OAMENILOR, DAR DUMNEZEU CUNOASTE INIMILE VOASTRE; căci ceea ce la oameni este inalt, uraciune este inaintea lui Dumnezeu.” ( Luca 16: 13-15);
    ” DE MA IUBITI, PAZITI PORUNCILE MELE.” ( Ioan 14: 15);
    ” DACA PAZITI PORUNCILE MELE, VETI RAMANE INTRU IUBIREA MEA” ( Ioan 15: 10);
    ” Ci, in orice neam, cel ce se teme de El SI FACE DREPTATE este primit de El.” ( Fapte 10: 35);
    ” DUMNEZEU, CARE VA RASPLATI FIECARUIA DUPA FAPTELE LUI:
    Viata vesnica celor ce, PRIN STARUINTA IN FAPTA BUNA, cauta” ( Romani 2: 5-7);
    ” Si intru aceasta stim ca L-am cunoscut, DACA PAZIM PORUNCILE LUI.
    Cel ce zice: L-am cunoscut, dar poruncile lui nu le pazeste, mincinos este si intru el adevarul nu se afla.” ( I Ioan 2: 3-4);
    ” Prin aceasta cunoastem pe fiii lui Dumnezeu si pe fiii diavolului:ORICINE NU FACE dreptate nu este din Dumnezeu, nici cel ce nu iubeste pe fratele său” ( I Ioan 3: 10);
    ” Căci dragostea de Dumnezeu aceasta este: SA PAZIM PORUNCILE LUI; si poruncile Lui nu sunt grele.” ( I Ioan 5: 3);
    ” nu urma raul, ci binele. CEL CE FACE BINE DIN DUMNEZEU ESTE; cel ce face rau n-a vazut pe Dumnezeu.” ( III Ioan 1: 11);
    ” Si marea a dat pe mortii cei din ea, si moartea si iadul au dat pe mortii lor, SI JUDECATI AU FOST, FIECARE DUPA FAPTELE SALE.” ( Apocalipsa 20: 13);
    ” 16. Şi, iată, venind un tânăr la El, I-a zis: Bunule Învăţător, ce bine să fac, ca să am viaţa veşnică? 17. Iar El a zis: De ce-Mi zici bun? Nimeni nu este bun decât numai Unul Dumnezeu. Iar de vrei să intri în viaţă, păzeşte poruncile. 18. El I-a zis: Care? Iar Iisus a zis: Să nu ucizi, să nu săvârşeşti adulter, să nu furi, să nu mărturiseşti strâmb; 19. Cinsteşte pe tatăl tău şi pe mama ta şi să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” ( Matei 19: 16- 19);
    ” Nu oricine Imi zice: Doamne, Doamne, va intra in Imparatia cerurilor, ci cel ce face voia Tatalui Meu Celui din ceruri. Multi Imi vor zice in ziua aceea: Doamne, Doamne, oare nu in numele Tau am proorocit si nu in numele Tau am scos demoni si nu in numele Tau minuni multe am facut? Si atunci voi marturisi lor: NICIODATA NU V-AM CUNOSCUT PE VOI. DEPARTATI-VA DE LA MINE CEI CE LUCRATI FARADELEGEA.” ( Matei 7: 21-23);
    ” 31. Când va veni Fiul Omului întru slava Sa, şi toţi sfinţii îngeri cu El, atunci va şedea pe tronul slavei Sale. 32. Şi se vor aduna înaintea Lui toate neamurile şi-i va despărţi pe unii de alţii, precum desparte păstorul oile de capre. 33. Şi va pune oile de-a dreapta Sa, iar caprele de-a stânga. 34. Atunci va zice Împăratul celor de-a dreapta Lui: Veniţi, binecuvântaţii Tatălui Meu, moşteniţi împărăţia cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. 35. Căci flămând am fost şi Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi Mi-aţi dat să beau; străin am fost şi M-aţi primit; 36. Gol am fost şi M-aţi îmbrăcat; bolnav am fost şi M-aţi cercetat; în temniţă am fost şi aţi venit la Mine. 37. Atunci drepţii Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând şi Te-am hrănit? Sau însetat şi Ţi-am dat să bei? 38. Sau când Te-am văzut străin şi Te-am primit, sau gol şi Te-am îmbrăcat? 39. Sau când Te-am văzut bolnav sau în temniţă şi am venit la Tine? 40. Iar Împăratul, răspunzând, va zice către ei: Adevărat zic vouă, întrucât aţi făcut unuia dintr-aceşti fraţi ai Mei, prea mici, Mie Mi-aţi făcut. 41. Atunci va zice şi celor de-a stânga: Duceţi-vă de la Mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui. 42. Căci flămând am fost şi nu Mi-aţi dat să mănânc; însetat am fost şi nu Mi-aţi dat să beau; 43. Străin am fost şi nu M-aţi primit; gol, şi nu M-aţi îmbrăcat; bolnav şi în temniţă, şi nu M-aţi cercetat. 44. Atunci vor răspunde şi ei, zicând: Doamne, când Te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniţă şi nu Ţi-am slujit? 45. El însă le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu aţi făcut unuia dintre aceşti prea mici, nici Mie nu Mi-aţi făcut. 46. Şi vor merge aceştia la osândă veşnică, iar drepţii la viaţă veşnică.” ( Matei 25: 31- 46);
    ” cu frică şi cu cutremur lucraţi mântuirea voastră” ( Filipeni 2: 12).

    4. BOTEZUL COPIILOR

    Noi, crestinii ortodocsi, botezam copii pentru ca:
    ” 3. Răspuns-a Iisus şi i-a zis: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva de sus, nu va putea să vadă împărăţia lui Dumnezeu.
    4. Iar Nicodim a zis către El: Cum poate omul să se nască, fiind bătrân? Oare, poate să intre a doua oară în pântecele mamei sale şi să se nască?
    5. Iisus a răspuns: Adevărat, adevărat zic ţie: De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.” ( Ioan 3: 3- 5);
    ” Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată.” ( Fapte 16: 33);
    ” Am botezat şi casa lui Ştefana” ( I Corinteni 1: 16);
    ” Şi toţi, întru Moise, au fost botezaţi în nor şi în mare.” ( I Corinteni 10: 2).
    Dovada ca marturia nasilor la botez e valabila:
    ” Şi văzând Iisus credinţa lor, i-a zis slăbănogului: Fiule, iertate îţi sunt păcatele tale!” ( Marcu 2: 5).
    Botezul inlocuie circumcizia ( care stim ca se facea la 8 zile de la nastere):
    ” Iată eu, Pavel, vă spun vouă: Că de vă veţi tăia împrejur, Hristos nu vă va folosi la nimic.” ( Galateni 5: 2).
    Persoanele adulte nebotezate ( cum sunt in India) trebuie catehizate inainte de botez.
    Copii pot depune marturie despre credinta lor:
    ” 15. Şi văzând arhiereii şi cărturarii minunile pe care le făcuse şi pe copiii care strigau în templu şi ziceau: Osana Fiului lui David, s-au mâniat,
    16. Şi I-au zis: Auzi ce zic aceştia? Iar Iisus le-a zis: Da. Au niciodată n-aţi citit că din gura copiilor şi a celor ce sug Ţi-ai pregătit laudă?” ( Matei 21: 15- 16).
    Botezul e obligatoriu pentru mantuire:
    ” 20. (…)în zilele lui Noe, (…) în care puţine suflete, adică opt, s-au mântuit prin apă.
    21. Iar această mântuire prin apă închipuia BOTEZUL, CARE VĂ MÂNTUIEŞTE astăzi şi pe voi, nu ca ştergere a necurăţiei trupului, ci ca deschiderea cugetului bun către Dumnezeu, prin învierea lui Iisus Hristos” ( I Petru 3: 20- 21).
    Deci, botezul e o sfanta taina necesara mantuirii, nu doar un simbol.

    5. SFANTA TRADITIE

    1. De unde stia Pavel numele vrajitorilor lui faraon, care l-au infruntat pe Moise ( ma refer la Iannes si Iambres, din II Timotei 3: 8), ca in Vechiul Testament nu apare numele lor? Raspunsul: din Traditie.
    2. Dar apostolul Iuda de unde stia ce a spus patriarhul Enoh, ( vezi Iuda 1: 14), ca in VT nu apare nici un citat din Enoh? Raspunsul: din Traditie.
    3. De unde stia apostolul Iuda ce i-a spus arhanghelul Mihail Satanei atunci cand a murit Moise ( vezi Iuda 1: 9), ca in VT nu scrie? Raspunsul: din Traditie.
    4. De unde il citeaza Pavel pe Domnul Iisus ( vezi Fapte 20: 35), ca in Evanghelii nu apar aceste Cuvinte? Raspunsul: din Traditie.
    5. De unde avem termenul ” Sfânta Treime”, ca nu exista in Sfanta Scriptura?
    6. De ce crestinii se inchina duminica? Ca nu e o porunca expresa in Biblie, ci Traditia ne-o spune asta.
    7. De unde stim care e forma crucii pe care a fost rastignit Domnul Iisus (ca Martorii spun ca Hristos a fost rastignit pe un stalp si sunt si alte feluri de cruci, precum crucea Apostolului Andrei) ? Din Traditie.
    VT= Vechiul Testament.
    ” Now I praise you, brethren, that you remember me in all things and keep the TRADITIONS just as I delivered them to you.” ( I Corinthians 11: 2);
    ” Therefore, brethren, stand fast and hold the TRADITIONS which you were taught, whether by word or our epistle.” ( II Thesalonians 2: 15);
    ” But we command you, brethren, in the name of our Lord Jesus Christ, that you withdraw from every brother who walks disorderly and not according to the TRADITION which he received from us.” ( II Thesalonians 3: 6).
    NOTA. Am citat din New King James Version !

    6. IMAGINILE ( ICOANELE) IN BISERICA

    – ” O, galateni fara de minte, cine v-a ademenit pe voi sa nu va incredeti adevarului, pe voi, IN OCHII CARORA A FOST ZUGRAVIT IISUS HRISTOS RASTIGNIT?” ( Galateni 3: 1).
    – ” Cortul insa sa-l faci din zece covoare de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie; IN TESATURA LOR SA FACI CHIPURI DE HERUVIMI ALESE CU ISCUSINTA”
    ( Iesirea 26: 1);
    – ” Sa faci o perdea de in rasucit si de matase violeta, stacojie si visinie, rasucita, IAR IN TESATURA EI SA AIBA CHIPURI DE HERUVIMI ALESE CU ISCUSINTA” ( Iesirea 26: 31).
    – Fara a ne mai gandi la heruvimii de pe chivotul legii ( vezi Iesirea cap. 25: 18).
    – ” Si a facut in Sfanta Sfintelor doi heruvimi de lemn de maslin, inalti de zece coti.
    O aripa a heruvimului era de cinci coti si cealalta aripa a heruvimului era tot de cinci coti. Zece coti erau de la un varf al aripilor lui pana la varful celeilalte aripi.
    Tot de zece coti era si celalalt heruvim; amandoi heruvimii aveau aceeasi masura si aceeasi infatisare.
    Inaltimea unui heruvim era de zece coti; la fel si celalalt heruvim.
    Si a asezat el heruvimii la mijloc, in partea de la fund a templului. Aripile heruvimilor erau insa intinse; si atingea aripa unui perete, si aripa celuilalt heruvim atingea celalalt perete. Iar celelalte aripi ale lor se atingeau in mijlocul templului, aripa de aripa.
    Si a imbracat el heruvimii cu aur.
    PE TOTI PERETII TEMPLULUI DE JUR IMPREJUR, PE DINAUNTRU SI PE DINAFARA, A FACUT CHIPURI SAPATE DE HERUVIMI, DE COPACI, DE FINICI SI DE FLORI IMPODOBITE.”
    ( III Regi 6: 23-29, dar in Biblia Cornilescu I Imparati/ Regi 6: 23- 29).
    ” Apoi să faci doi heruvimi de aur; şi să-i faci ca dintr-o bucată, ca şi cum ar răsări din cele două capete ale capacului;
    Să pui un heruvim la un capăt şi un heruvim la celălalt capăt al capacului.
    şi heruvimii să-i faci ca şi cum ar ieşi din capac. Heruvimii aceştia să fie cu aripile întinse pe deasupra capacului, acoperind cu aripile lor capacul, iar feţele să şi le aibă unul spre altul; spre capac să fie feţele heruvimilor.”
    ( Iesirea 25: 18- 20; despre capacul chivotului Legii).

    7. INCHINAREA LA INGERI SI SFINTI

    ” Iar îngerului Bisericii din Filadelfia scrie-i: Acestea zice Cel Sfânt, Cel Adevărat, Cel ce are cheia lui David, Cel ce deschide şi nimeni nu va închide şi închide şi nimeni nu va deschide: 8. Ştiu faptele tale; iată, am lăsat înaintea ta o uşă deschisă, pe care nimeni nu poate să o închidă, fiindcă, deşi ai putere mică, tu ai păzit cuvântul Meu şi nu ai tăgăduit numele Meu. 9. Iată, îţi dau din sinagoga satanei, dintre cei care se zic pe sine că sunt iudei şi nu sunt, ci mint; iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.”
    ( Apocalipsa 3: 7- 9).
    Deci: ” iată, îi voi face să vină şi să se închine înaintea picioarelor tale şi vor cunoaşte că te-am iubit.” ( Apocalipsa 3: 9).
    ” 13. Aflându-se însă Iosua aproape de Ierihon, a căutat cu ochii săi şi iată stătea înaintea lui un om; acela avea în mână o sabie goală. Şi apropiindu-se Iosua de dânsul, i-a zis: “De-ai noştri eşti sau eşti dintre duşmanii noştri?” 14. Iar acela a răspuns: “Eu sunt căpetenia oştirii Domnului şi am venit acum!” Atunci Iosua a căzut cu fala la pământ, s-a închinat şi a zis către acela: “Stăpâne, ce porunceşti slugii tale?” 15. Zis-a către Iosua căpetenia oştirii Domnului: “Scoate-ţi încălţămintea din picioare, că locul pe care stai tu acum este sfânt!” Şi a făcut Iosua aşa.”
    ( Iosua 5: 13- 15);
    Apostolul Ioan s-a inchinat la ingeri: ” Şi eu, Ioan, sunt cel ce am văzut şi am auzit acestea, iar când am auzit şi am văzut, am căzut să mă închin înaintea picioarelor îngerului care mi-a arătat acestea.” ( Apocalipsa 22: 8), dar ingerul, ca sa dea o pilda de smerenie, l-a refuzat.

    8. IMPOTRIVA SUPREMATIEI PAPALE

    ” 8. Voi însă să nu vă numiţi rabi, că unul este Învăţătorul vostru: Hristos, iar voi toţi sunteţi fraţi. 9. Şi tată al vostru să nu numiţi pe pământ, că Tatăl vostru unul este, Cel din ceruri.” ( Matei 23: 8- 9), papa= tata;
    “Hristos este cap Bisericii, trupul Său, al cărui Mântuitor şi este.”
    ( Efeseni 5: 23).

    9. GHICITUL ( si deschiderea Cartii)

    ” Să nu mâncaţi cu sânge; să nu vrăjiţi, nici să ghiciţi.” ( Levitic 19: 26);
    ” Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător” ( Deuteronom 18, 10);
    ” Căci popoarele acestea, pe care le izgoneşti tu, ascultă de ghicitori şi de prevestitori, iar ţie nu-ţi îngăduie aceasta Domnul Dumnezeul tău.” ( Deuteronom 18, 14);
    ” Pentru că aşa zice Domnul Savaot, Dumnezeul lui Israel: Să nu vă lăsaţi amăgiţi de proorocii voştri şi de ghicitorii voştri care sunt în mijlocul vostru, şi să nu ascultaţi visele voastre, pe care le veţi visa” ( Ieremia 29: 8);
    ” Iar partea celor fricoşi şi necredincioşi şi spurcaţi şi ucigaşi şi desfrânaţi şi fermecători şi închinători de idoli şi a tuturor celor mincinoşi este în iezerul care arde, cu foc şi cu pucioasă, care este moartea a doua.” ( Apocalipsa 21: 8);
    ” Afară câinii şi vrăjitorii şi desfrânaţii şi ucigaşii şi închinătorii de idoli şi toţi cei ce lucrează şi iubesc minciuna!” ( Apocalipsa 22: 15).

    10. POCAINTA

    1. Pocainta presupune rugaciune catre Dumnezeu ca sa ne ierte: ” Dumnezeule, fii milostiv mie, pacatosului.” ( rugaciunea vamesului, din Luca 18: 13);
    2. Pocainta presupune parerea de rau pentru pacatele facute ( “faptele moarte” Evrei 6: 1)) si dorinta de schimbare: ” Si i-a zis fiul: Tata, am gresit la cer si inaintea ta si nu mai sunt vrednic sa ma numesc fiul tau.” ( Luca 15: 21);
    3. Pocainta presupune si iertarea aproapelui: ” Tot asa si Tatal Meu cel ceresc va va face voua daca nu veti ierta- fiecare fratelui sau- din inimile voastre.” ( Pilda celui ce datora zece mii de talanti, din Matei 18: 35);
    4. Pocainta presupune marturisirea pacatelor: ” Marturisiti-va deci UNUL ALTUIA pacatele si va rugati UNUL PENTRU ALTUL” ( Iacov 5: 16), vezi si I Ioan 1: 9;
    Deoarece Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos a zis apostolilor: ” Si zicand acestea a suflat asupra lor si le-a zis: LUATI DUH SFANT! CARORA VETI IERTA PACATELE LE VOR FI IERTATE; SI CARORA LE VETI TINE, VOR FI TINUTE.” ( Ioan 20: 22-23).
    5. Adevarata pocainta inseamna si facerea de fapte bune, nu doar sa nu faci cele rele: ” Faceti dar, roade vrednice de pocainta si nu incepeti a zice in voi insiva: Avem tata pe Avraam, caci va spun ca Dumnezeu poate si din pietrele acestea sa ridice fii lui Avraam. Acum securea sta la radacina pomilor, DECI ORICE POM CARE NU FACE ROADA BUNA SE TAIE SI SE ARUNCA IN FOC.” ( Luca 3: 9).

    11. CONTINUITATEA BISERICII DE LA APOSTOLI PANA ASTAZI

    ” Şi Eu îţi zic ţie, că tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui.” ( Matei 16: 18);
    ” şi iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârşitul veacului. Amin.” ( Matei 28: 20).

    12. NU ORICINE POATE INTERPRETA SCRIPTURA

    – Ca Domnul Iisus a avertizat fariseii: ” Va rataciti nestiind Scripturile, nici puterea lui Dumnezeu.” ( Matei 22: 29) vorbind despre inviere;
    – ” Si alergand, Filip l-a auzit citind pe proorocul Isaia si i-a zis: Intelegi, oare, ce citesti?
    Iar el a zis: CUM AS PUTEA SA INTELEG DACA NU MA VA CALAUZI CINEVA? Si a rugat pe Filip sa se urce si sa sada cu el.” ( Faptele Apostolilor 8: 30- 31);
    – ” Si indelunga- rabdare a Domnului nostru socotiti-o drept mantuire, precum v- a scris si iubitul nostru frate Pavel dupa intelepciunea data lui,
    Cum vorbeste despre acestea in toate epistolele sale, IN CARE SUNT LUCRURI CU ANEVOIE DE INTELES, PE CARE CEI NESTIUTORI SI NEINTARITI LE RASTALMACESC, CA SI PE CELELALTE SCRIPTURI , SPRE A LOR PIERZARE.” ( II Petru 3: 15- 16).
    – ” Aceasta stiind mai dinainte, CA NICI O PROOROCIE A SCRIPTURII NU SE TALCUIESTE DUPA SOCOTINTA FIECARUIA;
    Pentru ca niciodata proorocia nu s- a facut din voia omului, ci oamenii cei sfinti ai lui Dumnezeu au grait, purtati fiind de Duhul Sfant.” ( II Petru 1: 20- 21);
    – ” Oare toti sunt apostoli? Oare toti sunt prooroci? OARE TOTI SUNT INVATATORI? Oare toti au putere sa savarseasca minuni? ” ( I Corinteni 12: 29).

    13. VESNICIA CHINURILOR IADULUI ( Impotriva Martorilor)

    ” 43. Şi de te sminteşte mâna ta, tai-o că mai bine îţi este să intri ciung în viaţă, decât, amândouă mâinile având, să te duci în gheena, în focul cel nestins. 44. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 45. Şi de te sminteşte piciorul tău, taie-l, că mai bine îţi este ţie să intri fără un picior în viaţă, decât având amândouă picioarele să fii azvârlit în gheena, în focul cel nestins, 46. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge. 47. Şi de te sminteşte ochiul tău, scoate-l, că mai bine îţi este ţie cu un singur ochi în împărăţia lui Dumnezeu, decât, având amândoi ochii, să fii aruncat în gheena focului. 48. Unde viermele lor nu moare şi focul nu se stinge.” ( Marcu 9: 43- 48).

    14. SUNTEM MANTUITI PRIN HAR, CREDINTA, FAPTE BUNE

    ” 8. Căci în HAR sunteţi mântuiţi, prin CREDINŢĂ, şi aceasta nu e de la voi: este darul lui Dumnezeu; 9. Nu din fapte, ca să nu se laude nimeni. 10. Pentru că a Lui făptură suntem, zidiţi în Hristos Iisus spre FAPTE BUNE, pe care Dumnezeu le-a gătit mai înainte, ca să umblăm întru ele.” ( Efeseni 2: 8- 10).

    15. IMPOTRIVA PREDESTINARII

    ” Ca martori înaintea voastră iau astăzi cerul şi pământul: viaţă şi moarte Zi-am pus eu astăzi înainte, şi binecuvântare şi blestem. ALEGE viaţa ca să trăieşti tu şi urmaşii tăi.” ( Deuteronom 30: 19);
    ” Ierusalime, Ierusalime, care omori pe prooroci şi cu pietre ucizi pe cei trimişi la tine; de câte ori am voit să adun pe fiii tăi, după cum adună pasărea puii săi sub aripi, dar nu aţi voit.” ( Matei 23: 37).

    16. VORBIREA IN LIMBI

    ” darul limbilor va înceta” ( I Corinteni 13: 8);
    ” Dar în Biserică vreau să grăiesc cinci cuvinte cu mintea mea, ca să învăţ şi pe alţii, decât zeci de mii de cuvinte într-o limbă străină.” ( I Corinteni 14: 19);
    ” 1. Şi când a sosit ziua Cincizecimii, erau toţi împreună în acelaşi loc. 2. Şi din cer, fără de veste, s-a făcut un vuiet, ca de suflare de vânt ce vine repede, şi a umplut toată casa unde şedeau ei. 3. Şi li s-au arătat, împărţite, limbi ca de foc şi au şezut pe fiecare dintre ei. 4. Şi s-au umplut toţi de Duhul Sfânt şi au început să vorbească în alte limbi, precum le dădea lor Duhul a grăi. 5. Şi erau în Ierusalim locuitori iudei, bărbaţi cucernici, din toate neamurile care sunt sub cer. 6. Şi iscându-se vuietul acela, s-a adunat mulţimea şi s-a tulburat, căci FIECARE ÎI AUZEA PE EI VORBIND IN LIMBA SA. 7. Şi erau uimiţi toţi şi se minunau zicând: Iată, nu sunt aceştia care vorbesc toţi galileieni? 8. Şi cum auzim noi FIECARE LIMBA NOASTRĂ, în care ne-am născut? 9. Parţi şi mezi şi elamiţi şi cei ce locuiesc în Mesopotamia, în Iudeea şi în Capadocia, în Pont şi în Asia, 10. În Frigia şi în Pamfilia, în Egipt şi în părţile Libiei cea de lângă Cirene, şi romani în treacăt, iudei şi prozeliţi, 11. Cretani şi arabi, îi auzim pe ei vorbind în limbile noastre despre faptele minunate ale lui Dumnezeu!” ( Faptele Apostolilor 2: 1- 11).

    17 TRUPUL SI SANGELE DOMNULUI ( cum ca nu sunt doar simboluri, cum spun protestantii)

    ” 53. Şi le-a zis Iisus: Adevărat, adevărat zic vouă, dacă nu veţi mânca trupul Fiului Omului şi nu veţi bea sângele Lui, nu veţi avea viaţă în voi. 54. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu are viaţă veşnică, şi Eu îl voi învia în ziua cea de apoi. 55. Trupul este adevărată mâncare şi sângele Meu, adevărată băutură. 56. Cel ce mănâncă trupul Meu şi bea sângele Meu rămâne întru Mine şi Eu întru el.” ( Ioan 6: 53- 56);
    ” 17. Şi luând paharul, mulţumind, a zis: Luaţi acesta şi împărţiţi-l între voi; 18. Că zic vouă: Nu voi mai bea de acum din rodul viţei, până ce nu va veni împărăţia lui Dumnezeu. 19. Şi luând pâinea, mulţumind, a frânt şi le-a dat lor, zicând: Acesta este Trupul Meu care se dă pentru voi; aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 20. Asemenea şi paharul, după ce au cinat, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă, întru Sângele Meu, care se varsă pentru voi.” ( Luca 22: 17- 20);
    ” 23. Căci eu de la Domnul am primit ceea ce v-am dat şi vouă: Că Domnul Iisus, în noaptea în care a fost vândut, a luat pâine, 24. Şi, mulţumind, a frânt şi a zis: Luaţi, mâncaţi; acesta este trupul Meu care se frânge pentru voi. Aceasta să faceţi spre pomenirea Mea. 25. Asemenea şi paharul după Cină, zicând: Acest pahar este Legea cea nouă întru sângele Meu. Aceasta să faceţi ori de câte ori veţi bea, spre pomenirea Mea. 26. Căci de câte ori veţi mânca această pâine şi veţi bea acest pahar, moartea Domnului vestiţi până când va veni. 27. Astfel, oricine va mânca pâinea aceasta sau va bea paharul Domnului cu nevrednicie, va fi vinovat faţă de trupul şi sângele Domnului. 28. Să se cerceteze însă omul pe sine şi aşa să mănânce din pâine şi să bea din pahar. 29. Căci cel ce mănâncă şi bea cu nevrednicie, osândă îşi mănâncă şi bea, nesocotind trupul Domnului.” ( I Corinteni 11: 23- 29);
    „Gustaţi şi vedeţi că bun este Domnul” ( Psalmul 33: 8).

    18. CINE SUNT PREOTII SI EPISCOPII

    ” Aşa să ne socotească pe noi fiecare om: ca slujitori ai lui Hristos şi ca iconomi ai tainelor lui Dumnezeu.” ( I Corinteni 4: 1), iconom= administrator;
    Domnul si Mantuitorul Iisus Hristos a zis apostolilor ( si preotilor sfintiti de apostoli): ” Si zicand acestea a suflat asupra lor si le-a zis: LUATI DUH SFANT! CARORA VETI IERTA PACATELE LE VOR FI IERTATE; SI CARORA LE VETI TINE, VOR FI TINUTE.” ( Ioan 20: 22-23);
    ” 27. Iar voi sunteţi trupul lui Hristos şi mădulare (fiecare) în parte. 28. Şi pe unii i-a pus Dumnezeu, în Biserică: întâi apostoli, al doilea prooroci, al treilea învăţători; apoi pe cei ce au darul de a face minuni; apoi darurile vindecărilor, ajutorările, cârmuirile, felurile limbilor. 29. Oare toţi sunt apostoli? Oare toţi sunt prooroci? Oare toţi învăţători? Oare toţi au putere să săvârşească minuni?” ( I Corinteni 12: 27- 29);
    ” Pentru aceasta te-am lăsat în Creta, ca să îndreptezi cele ce mai lipsesc şi să aşezi preoţi prin cetăţi, precum ţi-am rânduit” ( Tit 1: 5).
    Episcop= gr. Supraveghetor
    „Pavel şi Timotei, robi ai lui Hristos Iisus, tuturor sfinţilor întru Hristos Iisus, celor ce sunt în Filipi, împreună cu episcopii şi diaconii” ( Filipeni 1: 1);
    “Căci se cuvine ca EPISCOPUL să fie fără de prihană, ca un ICONOM AL LUI DUMNEZEU, neîngâmfat, nu grabnic la mânie, nu dat la băutură, paşnic, nepoftitor de câştig urât” ( Tit 1: 7);
    “Drept aceea, luaţi aminte de voi înşivă şi de toată turma, întru care Duhul Sfânt v-a pus pe voi episcopi, ca să păstraţi Biserica lui Dumnezeu, pe care a câştigat-o cu însuşi sângele Său.” ( Faptele Apostolilor 20: 28).
    CUM SA SE COMPORTE PREOTII
    ” 2. Păstoriţi turma lui Dumnezeu, dată în paza voastră, cercetând-o, nu cu silnicie, ci cu voie bună, după Dumnezeu, nu pentru câştig urât, ci din dragoste; 3. Nu ca şi cum aţi fi stăpâni peste Biserici, ci pilde făcându-vă turmei.” ( I Petru 5: 2- 3).

    19. DE CE TINEM DUMINICA, NU SABATUL, CA ADVENTISTII

    Duminica a inviat Domnul Iisus
    ” 1. Iar în prima zi după sâmbătă, foarte de dimineaţă, au venit ele la mormânt, aducând miresmele pe care le pregătiseră. 2. Şi au găsit piatra răsturnată de pe mormânt. 3. Şi intrând, nu au găsit trupul Domnului Iisus. 4. Şi fiind ele încă nedumerite de aceasta, iată doi bărbaţi au stat înaintea lor, în veşminte strălucitoare. 5. Şi, înfricoşându-se ele şi plecându-şi feţele la pământ, au zis aceia către ele: De ce căutaţi pe Cel viu între cei morţi? 6. Nu este aici, ci S-a sculat. Aduceţi-vă aminte cum v-a vorbit, fiind încă în Galileea, 7. Zicând că Fiul Omului trebuie să fie dat în mâinile oamenilor păcătoşi şi să fie răstignit, iar a treia zi să învieze. 8. Şi ele şi-au adus aminte de cuvântul Lui.” ( Luca 24: 1- 8);
    ” În ziua întâi a săptămânii (Duminică) adunându-ne noi să frângem pâinea, Pavel, care avea de gând să plece a doua zi, a început să le vorbească şi a prelungit cuvântul lui până la miezul nopţii.” (Faptele Apostolilor 20: 7).

    20. FECIOARA MARIA,MAICA DOMNULUI

    PURUREA-FECIORIA MARIEI
    ” Apoi m-a dus bărbatul acela înapoi la poarta cea din afară a templului, spre răsărit, şi aceasta era închisă.
    Şi mi-a zis Domnul: “Poarta aceasta va fi închisă, nu se va deschide şi nici un om nu va intra pe ea, căci Domnul Dumnezeul lui Israel a intrat pe ea. De aceea va fi închisă. ”
    ( Ezechiel 44, 1- 2).
    ” Pentru aceasta Domnul meu vă va da un semn: Iată, FECIOARA va lua în pântece şi va naşte fiu şi vor chema numele lui Emanuel.” ( Isaia 7: 14).
    TEXTE DIN SCRIPTURA CARE DOVEDESC CINSTEA CE O DATORAM FECIOAREI
    ” Iar în a şasea lună a fost trimis îngerul Gavriil de la Dumnezeu, într-o cetate din Galileea, al cărei nume era Nazaret,
    Către o fecioară logodită cu un bărbat care se chema Iosif, din casa lui David; iar numele fecioarei era Maria.
    Şi intrând îngerul la ea, a zis: Bucură-te, ceea ce eşti plină de har, Domnul este cu tine. Binecuvântată eşti tu între femei.”
    ( Luca 1, 26- 28);
    ” Iar când a auzit Elisabeta salutarea Mariei, pruncul a săltat în pântecele ei şi Elisabeta s-a umplut de Duh Sfânt,
    Şi cu glas mare a strigat şi a zis: Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul pântecelui tău
    Şi de unde mie aceasta, ca să vină la mine MAICA DOMNULUI meu?
    Că iată, cum veni la urechile mele glasul salutării tale, pruncul a săltat de bucurie în pântecele meu.
    Şi fericită este aceea care a crezut că se vor împlini cele spuse ei de la Domnul.
    Şi a zis Maria: Măreşte sufletul meu pe Domnul.
    Şi s-a bucurat duhul meu de Dumnezeu, Mântuitorul meu,
    Că a căutat spre smerenia roabei Sale. Că, iată, de acum mă vor ferici toate neamurile.
    Că mi-a făcut mie mărire Cel Puternic şi sfânt este numele Lui. ”
    ( Luca 1, 41- 49).
    ” Şi s-a arătat din cer un semn mare: o femeie înveşmântată cu soarele şi luna era sub picioarele ei şi pe cap purta cunună din douăsprezece stele.
    Şi era însărcinată şi striga, chinuindu-se şi muncindu-se ca să nască.
    Şi alt semn s-a arătat în cer: iată un balaur mare, roşu, având şapte capete şi zece coarne, şi pe capetele lui, şapte cununi împărăteşti.
    Iar coada lui târa a treia parte din stelele cerului şi le-a aruncat pe pământ. Şi balaurul stătu înaintea femeii, care era să nască, pentru ca să înghită copilul, când se va naşte.
    Şi a născut un copil de parte bărbătească, care avea să păstorească toate neamurile cu toiag de fier. Şi copilul ei fu răpit la Dumnezeu şi la tronul Lui,
    Iar femeia a fugit în pustie, unde are loc gătit de Dumnezeu, ca să o hrănească pe ea, acolo, o mie două sute şi şaizeci de zile.
    Şi s-a făcut război în cer: Mihail şi îngerii lui au pornit război cu balaurul. Şi se războia şi balaurul şi îngerii lui.
    Şi n-a izbutit el, nici nu s-a mai găsit pentru ei loc în cer.
    Şi a fost aruncat balaurul cel mare, şarpele de demult, care se cheamă diavol şi satana, cel ce înşeală pe toată lumea, aruncat a fost pe pământ şi îngerii lui au fost aruncaţi cu el.
    Şi am auzit glas mare, în cer, zicând: Acum s-a făcut mântuirea şi puterea şi ărăţia Dumnezeului nostru şi stăpânirea Hristosului Său, căci aruncat a fost pârâşul fraţilor noştri, cel ce îi pâra pe ei înaintea Dumnezeului nostru, ziua şi noaptea.
    Şi ei l-au biruit prin sângele Mielului şi prin cuvântul mărturiei lor şi nu şi-au iubit sufletul lor, până la moarte.
    Pentru aceasta, bucuraţi-vă ceruri şi cei ce locuiţi în ele. Vai vouă, pământule şi mare, fiindcă diavolul a coborât la voi având mânie mare, căci ştie că timpul lui e scurt.
    Iar când a văzut balaurul că a fost aruncat pe pământ, a prigonit pe femeia care născuse pruncul.
    Şi femeii i s-au dat cele două aripi ale marelui vultur, ca să zboare în pustie, la locul ei, unde e hrănită acolo o vreme şi vremuri şi jumătate de vreme, departe de faţa şarpelui.
    Şi şarpele a aruncat din gura lui, după femeie, apă ca un râu ca s-o ia apa.
    Şi pământul i-a venit femeii într-ajutor, căci pământul şi-a deschis gura sa şi a înghiţit râul pe care-l aruncase balaurul, din gură.
    Şi balaurul s-a aprins de mânie asupra femeii şi a pornit să facă război cu ceilalţi din seminţia ei, care păzesc poruncile lui Dumnezeu şi ţin mărturia lui Iisus.”
    ( Apocalipsa 12, 1- 17);
    A FOST PROFETITA IN PRIMA CARTE A BIBLIEI
    ” Duşmănie voi pune între tine şi între femeie, între sămânţa ta şi sămânţa ei; aceasta îţi va zdrobi capul, iar tu îi vei înţepa călcâiul” ( Facerea 3: 15).

    21. POSTUL ( necesitatea lui)

    ” să vă îndeletniciţi cu postul şi cu rugăciunea” ( I Corinteni 7: 5);
    ” Şi hirotonindu-le preoţi în fiecare biserică, rugându-se cu POSTIRI, i-au încredinţat pe ei Domnului în Care crezuseră. ” ( Faptele Apostolilor 14: 23);
    ” 34. Iar Iisus a zis către ei: Puteţi, oare, să faceţi pe fiii nunţii să postească, cât timp Mirele este cu ei?
    35. Dar vor veni zile când Mirele se va lua de la ei; ATUNCI VOR POSTI în acele zile. ” ( Luca 5: 34- 35);
    ” El le-a zis: Acest neam de demoni cu nimic nu poate ieşi, decât numai cu rugăciune şi cu post.” ( Marcu 9: 29);
    Insusi Domnul a postit: ” Şi după ce a postit patruzeci de zile şi patruzeci de nopţi, la urmă a flămânzit.” ( Matei 4: 2);
    CUM POSTIM
    ” 16. Când postiţi, nu fiţi trişti ca făţarnicii; că ei îşi smolesc feţele, ca să se arate oamenilor că postesc. Adevărat grăiesc vouă, şi-au luat plata lor.
    17. Tu însă, când posteşti, unge capul tău şi faţa ta o spală,
    18. Ca să nu te arăţi oamenilor că posteşti, ci Tatălui tău care este în ascuns, şi Tatăl tău, Care vede în ascuns, îţi va răsplăti ţie.” ( Matei 6: 16- 18);
    ” 6. Nu ştiţi voi postul care Îmi place? – zice Domnul. Rupeţi lanţurile nedreptăţii, dezlegaţi legăturile jugului, daţi drumul celor asupriţi şi sfărâmaţi jugul lor. 7. Împarte pâinea ta cu cel flămând, adăposteşte în casă pe cel sărman, pe cel gol îmbracă-l şi nu te ascunde de cel de un neam cu tine. 8. Atunci lumina ta va răsări ca zorile şi tămăduirea ta se va grăbi. Dreptatea ta va merge înaintea ta, iar în urma ta slava lui Dumnezeu. 9. Atunci vei striga şi Domnul te va auzi; la strigătul tău El va zice: Iată-mă! Dacă tu îndepărtezi din mijlocul tău asuprirea, ameninţarea cu mâna şi cuvântul de cârtire, 10. Dacă dai pâinea ta celui flămând şi tu saturi sufletul amărât, lumina ta va răsări în întuneric şi bezna ta va fi ca miezul zilei.” ( Isaia 58: 6- 10).

    22. PURCEDEREA DUHULUI SFANT NUMAI DE LA TATAL ( nu si de la Fiul, cum zic catolicii)

    ” Iar când va veni Mângâietorul, pe Care Eu Îl voi trimite vouă de la Tatăl, Duhul Adevărului, Care de la Tatăl purcede, Acela va mărturisi despre Mine.” ( Ioan 15: 26).

    23. CALUGARII

    ” Că sunt fameni care s-au născut aşa din pântecele mamei lor; sunt fameni pe care oamenii i-au făcut fameni, şi sunt fameni care s-au făcut fameni pe ei înşişi, pentru împărăţia cerurilor. Cine poate înţelege să înţeleagă.” ( Matei 19: 12), famen in sens larg, fara familie;
    ” 28. Şi a început Petru a-I zice: Iată, noi am lăsat toate şi Ţi-am urmat. 29. Iisus i-a răspuns: Adevărat grăiesc vouă: Nu este nimeni care şi-a lăsat casă, sau fraţi, sau surori, sau mamă, sau tată, sau copii, sau ţarine pentru Mine şi pentru Evanghelie, 30. Şi să nu ia însutit – acum, în vremea aceasta, de prigoniri – case şi fraţi şi surori şi mame şi copii şi ţarine, iar în veacul ce va să vină: viaţă veşnică.” ( Marcu 10: 28- 30);
    ” Dar cel ce stă neclintit în inima sa şi nu este silit, ci are stăpânire peste voinţa sa şi a hotărât aceasta în inima sa, ca să-şi ţină fecioara, bine va face.” ( I Corinteni 7: 37);
    ” 32. Dar eu vreau ca voi să fiţi fără de grijă. Cel necăsătorit se îngrijeşte de cele ale Domnului, cum să placă Domnului. 33. Cel ce s-a căsătorit se îngrijeşte de cele ale lumii, cum să placă femeii.” ( I Corinteni 7: 32- 33);
    ” Iar Iisus, privind la el cu dragoste, i-a zis: Un lucru îţi mai lipseşte: Mergi, vinde tot ce ai, dă săracilor şi vei avea comoară în cer; şi apoi, luând crucea, vino şi urmează Mie.” ( Marcu 10: 21).

    24. MILOSTENIA

    ” Iar facerea de bine şi întrajutorarea nu le daţi uitării; căci astfel de jertfe sunt bine plăcute lui Dumnezeu.” ( Evrei 13: 16);
    ” Toate vi le-am arătat, căci ostenindu-vă astfel, trebuie să ajutaţi pe cei slabi şi să vă aduceţi aminte de cuvintele Domnului Iisus, căci El a zis: Mai fericit este a da decât a lua.” ( Faptele Apostolilor 20: 35);
    ” 33. Vindeţi averile voastre şi daţi milostenie; faceţi-vă pungi care nu se învechesc, comoară neîmpuţinată în ceruri, unde fur nu se apropie, nici molie nu o strică. 34. Căci unde este comoara voastră, acolo este inima voastră.” ( Luca 12: 33- 34).
    Like this:

  2. IQ100 zice:

    Ce va supara Adevarul…in loc sa va faca liberi, cum ar fi zis insusi Iisus Christos, intemeietorul religiei voastre……parca ar fi singura crima a crestinismului in lupta impotriva cunoasterii…parca papa Ioan Paul al II-lea si-ar fi cerut scuze degeaba pt Giordano Bruno si Galileo Galilei..parca Arie nu ar fi fost otravit, parca respectivii catari nu ar fi fost macelariti…si non e vero, e ben trovato….scopul crestinismului este prostitrera oamenilor, pentru a fi manipu.lati..e normal sa se incurajeze eliminarea celor ce doresc o gandire libera…ce daca Chiril n-a indemnat direct, a tolerat si NU A PEDEPSIT, nu a condamnat fapta ca si contrara invataturilor crestine „sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti, blablabla””….si ce n’est pas toi, c’etait ton frere”

  3. c.s. zice:

    Au dezbracat-o calugarasii inainte de a o macelari. Si cine mai stie ce.
    Duhul pacii se vede bine la calugarii ortodocsi in timpul caftelii anuale dintre greci si armeni in Tara Sfanta.

  4. Petru zice:

    Articolul, care acuza directorul televiziunii pentru aprobare difuzarii, este tipic, si asemanator actiunii barbare ale crestinilor asupra scolii de filozofie egipteana. Daca este inspirat din date istorice, de ce atata suparare la fundamentalistii ortodocsi,care se considera un fel de buricii buricilor. Fiti siguri domnilor fundamentalisti ortodocsi ca marea majoritate de credinciosi ortodocsi,crestini, care au vazut filmul nu au priceput nimic si vor ramane in continuare sclavii credintei ortodoxe. Cei care au vazut filmul si ia cutremurat cat e cat, adica i-au facut sa-si puna intrebari, oricum nu erau niste ortodocsi convinsi. Nu va faceti griji,cei ce cerceteaza pana la urma gasesc ei ceva adevar,intr-o parte sau alta.Lasati discutia libera si libertatea de a alege, de a afla adevaruri pe care sa le punem cap la cap.La fel faceti si cand un ziarist scoate in evidenta infractiuni de morala sau alte magarii pe care le fac popii.Sariti in sus ca ponegreaza Sfanta Biserica. Ingratilor!

  5. Varahiil zice:

    @Petru- eu cred ca ai o problema. 🙂
    Nu sare nimeni in sus, nu se problematizeaza nimeni dintre crestinii ortodocsi in legatura cu autorul omorarii Hypatiei. Poate oricare dintre ei sa-ti spuna ca n-a fost Sf. Chiril.
    Problema e alta.
    Faptul ca acest film sugereaza o realitate diferita sensibil de cea istorica, sa zicem ca e pardonabil. Exista multe filme de fictiune si nimeni nu se isterizeaza din cauza asta. Problema este ca acest film a fost aprobat spre difuzare INTR_O TARA MAJORITAR ORTODOXA.
    Acum , daca inca nu observi care e problema, imagineaza-ti un film care il blasfemiaza pe mahomed intr-o tara islamica. Eh, acuma vezi vreo problema? 🙂
    Sigur ca e momentul sa reactionam atunci cand cineva ponegreste Biserica, imaginea unei turme mute si obediente nu ne caracterizeaza.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s