Document interesant din anul 1910


CARTE PASTORALA adresata Preotilor si crestinilor din Eparhia Dunarei de Jos cu privire la secta “ADVENTISTILOR” sau  “SABATISTILOR”

Cucernice Parinte si Iubiti Crestini,

Dela o seama de vreme, s’a incuibat la noi in tara niste streini de legea si neamul nostru, cari adresandu-se muncitorilor, lucratorilor de fabrici, meseriasilor si soldatilor, propaga o noua invatatura religioasa, numita „a Pocaitilor” sau „a Luminatilor” si care in deobste este cunoscuta sub numele de secta „Adventistilor” sau „a Sabatistilor”.Aceasta secta isi are obarsia si leaganul in orasul Hamburg din Germania si este insufletita si sustinuta pe sub mana de alianta si finanta jidoveasca din streinatate. Evreilor tineri din streinatate, parindu-li-se greu de indeplinit cultul si obiceiurile legei mozaice si doritori de a cuceri lumea si sufleteste, dupa cum au cucerit-o in parte si economiceste, s’au gindit sa infiinteze o noua religiune moderna, prin care sa produca perturbatie in lume.Trebuia, dar, sa imprumute fondul si formele unei religiuni oarecare. De religia ortodoxa si de cultul ei, evreul se fereste ca de foc; caci in cultul religiunii noastre stramosesti, fiind obligator semnul sfintei Cruci, pe care a fost rastignit Domnul nostru Iisus Hristos, evreul poate auzi orice, numai de sfinta cruce nu; si motivele se stiu.Confesiunea protestanta, neavind in cultul ei, nici sfinta cruce, nici sfintele icoane, a fost mai usor evreilor tineri din streinatate de a si-o apropia. Si, luind de baza formele cultului protestant, prin explicatiuni cu totul departate de invatatura statornicita de Biserica crestina ortodoxa, propoveduesc adeptilor lor: Serbarea Simbetei in loc de Duminica, resping cultul sfintelor icoane, opresc juramintul de credinta, pe care orice functionar si orice ostas trebue sa-l depuna catre Tron, Stat si Patrie, si turbura prin idei subversive si pagubitoare mintile celor lesne crezatori, pe care ii aduna intr’o anumita casa, unde un predicator le cinta la orga citeva imne muzicale monotoane, si le imparte carticele tiparite si trimise din Hamburg; avind grija predicatorul, ca la despartirea lor din adunarile ce tin, sa spue fiecaruia in parte: Sa nu destainuiasca nimanui nimic, din cele ce se petrec intre ei, pina ce nu vor fi stapini si bine convinsi de noua credinta; caci vor fi luati in ris de necredinciosi.Ca Episcop al acestei de Dumnezeu pazite Eparhii, care sunt dator a ma ingriji de mintuirea sufletelor iubitilor mei fii duhovnicesti si de indrumarea lor pe adevarata cale evanghelica, aflind ca prin orasele unde sunt fabrici si cazarmi, si mai ales prin Dobrogea, secta aceasta face prozeliti printre cei necarturari si lesne crezatori, am inceput sa vizitez acele orase si sate unde s’a cuibarit aceasta secta. La Cernavoda mergind cu d. Primar si d. Politai respectiv, in casa de rugaciune a acestor rataciti, am ramas uimit si ingrozit de indrasneala predicatorului, care in fata atitor persoane oficiale a declarat ca adeptii sectei adventiste sunt opriti: de a depune juramintul de credinta catre Tron si Patrie, cind vor fi chemati la oaste, spre a’si face datoria catre tara.

Intelegeti foarte bine, cucernice parinte si iubiti crestini, ce intentiuni rele au propagatorii acestei secte, catre tara si neamul nostru, si ce dezastru grozav ar fi, cind aceasta molima ar cuprinde tineretul muncitor, care la un moment dat ar refuza, in gloate mari, sa’si faca datoria catre tara, aparind-o de furia dusmanului cutropitor, care ar indrasni sa ne calce legea si mosia stramoseasca. Comuna Harabagi din jud. Constanta, fiind lipsita citava vreme de preot ortodox, s’a molipsit aproape toata, de aceasta boala otravitoare si numai gratie vrednicului preot Terentie Tudoran, venit din Banat, – unde este un mare cuib al Adventistilor – parohienii din Harabagi, prin predicile si sfaturile, lui, au fost readusi aproape toti la credinta stramoseasca.Va fac deci atenti pe voi; cucernici preoti, sa priveghiati cu ochi neadormiti asupra turmei ce va este incredintata spre pastorie, ca prin predicile si sfaturile voastre s’o feriti de a se molipsi de invataturile ratacite ale acestei secte, cunoscind ca am scris pe aceasta chestie atit D-lui Prim-Ministru si Ministru de Interne cit si D-lor Ministri de Culte si Rasboi, ca sa ia masurile cuvenite contra acelora cari vor sa indeparteze pe blindul nostru popor de la legea stramoseasca; ca astfel alianta cosmopolita din strainatate, care aproape ne-a cucerit economiceste, sa nu ne cucereasca si sufleteste.Asemenea va rog si va sfatuiesc si pe voi, iubitii mei fii duhovnicesti din aceasta Eparhie, care v’ati botezat si ati crescut in legea stramoseasca, sa nu va lasati nici pe voi, nici pe copiii vostri a fi amagiti de propoveduitorii acestei secte, care in cuvintele placute ce va graesc si in tilcuirile din sf.Scriptura, facute in mod gresit, dupa cum le convin lor, pun otrava cea mai grozava, care, nu dupa multa vreme, va aduce moartea voastra sufleteasca; caci daca ei propoveduesc sa se prasnuiasca Simbata in loc de Dumineca, sa se inlature si sa se arda sfintele icoane si sa se opreasca juramintul ce fiecare din noi suntem datori sa-l depunem, fie cind suntem numiti intr’o slujba, fie cind suntem chemati a ne face datoria catre Patrie, intelegeti foarte bine ca alianta streina, dupa ce ne va stapini si sufleteste, atunci ii va fi foarte usor sa fie stapina si pe casa si mosia noastra.Avem o religiune, cum nu se poate mai curata, mai frumoasa si mai liberala, care nu constringe constiinta nimanui, ci lasa pe fiecare sa indeplineasca, dupa putinta, cerintele ei. Streinii stiu ca, in trecutul nostru glorios national, Biserica crestina ortodoxa a fost singura pavaza de aparare si limanul de scapare al stramosilor nostri; si ca, numai gratie credintei lor statornice si iubirei de neam si tara, s’au luptat cu vitejie ca niste eroi, spre a ne lasa noua ca mostenire aceasta religiune atit de folositoare si aceasta tara atit de manoasa, la care multi rivnesc; si de aceia se silesc ca sa ne instreineze dela dinsa.

Data in resedinta episcopala din Galati in anul mintuirei 1910 luna Septemvrie ziua 1.

†NIFON, Episcop al Dunarei de Jos

Sursa:  http://garduldefier.wordpress.com/

Anunțuri

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în adventism, biblie, Biserica, city bingo, cruce,biblie,sectant,eretic,, penticostal ,evanghelic,evanghelizare, sabat, teologie. Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

358 de răspunsuri la Document interesant din anul 1910

  1. Iulian Bracau zice:

    Domnişoara Hellen Harman, care după căsătorie va deveni cunoscută sub numele de Hellen G. White (1827-1915), născută într-o familie de adepţi metodişti, era cea mai slabă dintre cele slabe, cum îi spun cu delicateţe şi profundă admiraţie adventiştii de ziua a şaptea. Dotată spiritual, dar cu o sănătate şubredă, Hellen Harman a fost nevoită să-şi întrerupă cursurile şcolare în „clasa a treia primară”, din cauza gravelor crize de halucinaţii, fie ereditare, fie însuşite din practica „căderii” în tranşă a sectei metodiştilor.

    Începând cu anul 1840, Hellen Harman frecventează adunările advente şi ascultă conferinţele religioase ale lui W. Müller, la Portland (Miami). După cum mărturiseşte în scrisorile sale, era atunci „flămândă şi însetată după mântuirea deplină” şi se lupta să dobândească această „comoară de preţ”. Printre cei care aşteptau în noaptea de 9 spre 10 octombrie 1844 venirea lui Hristos se afla negreşit şi Hellen Harman. Însă eşecul lui Müller nu a „descumpănit-o”, ci dimpotrivă, l-a speculat prompt şi cu succes.
    La puţin timp, în decembrie, acelaşi an, Hellen Harman are o „revelaţie”: data de 22 octombrie 1844 (10 octombrie după calendarul neîndreptat) nu a fost calculată greşit. Hristos şi-a început lucrarea sa intrând, mai întâi, să cureţe Sanctuarul ceresc şi abia după aceea va coborî să întemeieze mileniul pe pământ. O parte din adventiştii lui Müller s-au grupat în jurul fecioarei vizionare Hellen Harman, atraşi de faptul că „speranţele” lor nu au fost totuşi înşelate. În 1846, Hellen Harman se „mărită” frăţeşte şi în Domul cu Jam e s White, un bogătaş american, cu care va pune bazele doctrinare ale grupării mileniste de ziua a şaptea. Chiar în anul căsătoriei, Hellen White pretinde că are o „revelaţie” prin care Dumnezeu i-a poruncit să serbezeSabatul în ziua a şaptea din săptămână. Această idee i-a inspirat de fapt din scrierile unui alt adventist, căpitanul de vapor Iosif Bates.

  2. Iulian Bracau zice:

    În anul1860 are loc prima sesiune a conferinţei generale, când se pun bazele organizatorice ale sectei şi se adoptă denumirea de „Biserica adventiştilor de ziua a şaptea”
    „Revelaţiile” mai importante, pe baza cărora a fost elaborată doctrina sectei, se referă la intrarea lui Hristos în Sanctuarul ceresc (1844), serbareaSâmbetei (1846),publicarea acestor viziuni (1848),reforma sanitară (1863) etc

    Lucrările Hellenei White, foarte numeroase, dar care nu sunt scrise de ea – n-avea decât trei clase primare -, ci de cei interesaţi în propagarea adventului într-o lume necreştină -, în care-şi prezintă „revelaţiile”, au fost adunate sub genericul Scrierile Spiritului Profetic. Ea a corectat „greşelile” celorlalţi calculatori şi a arătat că venirea a doua este pentru curăţirea templului de păcatele fiilor lui Dumnezeu (Evr. IX, 25) şi că acest timp este şi judecata (I Petru IV, 17), de aceea Sfârşitul lumii va fi în curând sau, după Apocalipsă, a şi sosit (XIV, 6-7).
    Doctrina adventă s-a modificat de la întemeietor la întemeietor. Mulţi dintre păstorii „fideli” adventului socotesc că doctrina este transmisă profetic de îngeri fiecărui adept şi deci nu se poate vorbi despre o învăţătură adventă permanent valabilă, pentru că n-ar mai fi profetică
    Sanctuarul ceresc. – Adevăratul sanctuar este templul lui Dumnezeu din ceruri, în care slujeşte Hristos. Acest sanctuar avea să fie curăţit la sfârşitul celor 2300 de zile (după Daniil VIII, 14); curăţirea sanctuarului este o lucrare de judecată. Această lucrare a judecăţii în Sanctuarul ceresc a început în 1844. încheierea ei va însemna terminarea timpului de probă lăsat omenirii în vederea pocăirii.

    In ultima vreme, adventistii s-au grupat în marile campusuri şi cămine studenţeşti, folosind colindele, tradiţiile şi obiceiurile străbune pentru nesăbuitul lor prozelitism.

  3. eda zice:

    BIBLIA ??????!!!!!!!!
    “Când moare omul şi când îşi dă sufletul, în clipa aceea apar în faţa lui atâţia diavoli, câte
    păcate a avut omul şi atâţia îngeri sfinţi, câte fapte bune a avut el în viaţă. Aşa arată Sfântul Efrem Sirul.
    Şi este o mare luptă atunci. Că sfintele puteri se luptă cu diavolii cum să ia sufletul, că ei zic că este al lor, că are păcate mai multe; iar îngerii zic că are mai multe fapte bune. Şi este o mare luptă şi de aceea se teme sufletul să iasă din trup. I se leagă limba când vede toate astea. El vede atunci multe, dar nu poate să spună. El ar spune: „Uite, câţi diavoli au venit!”.
    A văzut la Agapia Veche, părintele Eftimie, cu o săptămână înainte de a muri, cum se luptau îngerii cu diavolii pentru suflet, zicând: „Uite cum se luptă! Îngerii Domnului sunt cu cununi de aur pe cap şi-i lovesc pe draci. Uite cum fug!”
    Cu o săptămână înainte a spus când va muri, căci a fost un om ales al lui Dumnezeu, cum spuneau maicile. Dar nu toţi văd taina aceasta, şi să o poată spune; o văd, dar nu o pot spune.
    Atunci în ceasul morţii are mare îndrăzneală îngerul de la botez. Când vine acesta, toţi se dau la o parte. Îngerul pe care îl avem de la Sfântul Botez are mare putere. De aceea, când vă rugaţi acasă, după ce aţi terminat rugăciunile, să faceţi şi câteva închinăciuni la îngerul pe care îl aveţi de la Botez şi să ziceţi aşa: „Sfinte Îngere, păzitorul vieţii mele, roagă-te lui Hristos, Dumnezeu, pentru mine păcătosul sau păcătoasa!”.
    Pentru că acest înger, nu numai că ne păzeşte acum, dar el ne păzeşte şi în vremea morţii. El călătoreşte cu noi prin vămile văzduhului, până la 40 de zile şi îl avem de la dumnezeiescul Botez mare ocrotitor. Dacă nu ar fi el, diavolul ar face cu noi ce ar vrea.”
    (DRUMUL SUFLETULUI DUPĂ MOARTE, de Parintele Cleopa)
    http://www.sfaturiortodoxe.ro/drumul.htm

    ……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………..

    „Traditia folclorică românească despre vămi celeste se încadrează exegetic în literatura BIBLICĂ APOCRIFĂ sau în literatura GNOSTICA, iar aceasta din urmă contine, la rândul ei, un important filon biblic, resemnificat din multiple unghiuri de abordare. În acest sens, se poate evidentia o FILIERĂ BIBLICĂ (APOCRIFĂ-PSEUDOEPIGRAFICĂ) – GNOSTICA – balcanică pentru construirea si transmiterea doctrinei despre vămile văzduhului. Ocurenta temei în învătăturile atribuite Ammei Theodora, Sfîntului Vasile cel Nou (secolul X) si ucenicului său Grigorie (cf. Viata Sfîntului Vasile cel Nou) trebuie investigată, mai curând, din perspectiva crestinării unei DOCTRINE PRE-CRESTINE, NECRESTINE SAU ERETIC-CRESTINE.
    Fragmentele narative antologate de Olinescu si Marian NU MENTIONEAZĂ MÂNTUIREA PRIN IISUS CHRISTOS, Dumnezeu-Fiul, ci construiesc o economie a salvării străină de actiunea redemptoare a Unsului crestin. În cadrul eschatologiei individuale a fiintei omenesti care se confruntă cu evenimentul traumatic si ireversibil al mortii, DESCRIEREA TRECERII SUFLETULUI PRIN VĂMILE VĂZDUHULUI ÎNTRUNESTE ATRIBUTE DE „GNOZÓ, DE CUNOASTERE ÎNVESTITĂ CU ROL SALVATOR.”
    ………………………………………………………………………………………………………………………………
    „TRAIECTORIA PE CARE O PARCURGE SUFLETUL, DUPĂ MOARTE, CONSTITUIE UN ELEMENT COMUN AL TEXTELOR GNOSTICE SI AL TEXTELOR FOLCLORICE DESPRE VĂMILE VĂZDUHULUI. Viziunea amplă a teogoniei si cosmogoniei gnostice, reprezentarea universului, a celor nouă ceruri, traumele si beatitudinile ascensiunii, care se desfăsoară pe fundalul unei complexe teologii a mântuirii si damnării, a înfruntării dintre bine si rău, întregesc simplitatea tărănească a rohătcilor si zaplazurilor dintre pământ si cer. Imaginarul folcloric despre vămile văzduhului îsi are originea în imaginarul GNOSTIC al eonilor si arhontilor, al trecerii initiatilor prin sferele planetare si cerurile intermediare, dar fragmentele desprinse din bogătia labirintică a acestor învătături arhaice sînt la fel de greu de recunoscut în textura naratiunilor populare ca si pietrele luate din ruinele cetătilor antice, folosite pentru a alcătui structura de rezistentă a zidurilor caselor de tară. Hazardul transmiterii acestei GNOZE MÂNTUITOARE, timp de două milenii, nu este răscumpărat decât prin persistenta si vitalitatea credintelor si ritualurilor care mediază trecerea sufletului între lumea văzutelor si lumea nevăzutelor, căci este vai si amar de sufletul care nu a învătat numele, numerele si formulele magice sau nu poartă cu sine banii, lumânările si colacii cu ajutorul cărora va ajunge teafăr la celălalt capăt al puntii raiului, în al nouălea cer… ”

    Silviu Lupascu
    E-mail: slupascu@yahoo.com

    http://www.dacii.ro/modules.php?file=article&name=News&sid=873

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s