Sabatul- ziua de odihnă numai pentru evrei!

Legea Mozaică a venit prin Moise, inaintea lui nu exista DECALOG!
Nici Adam, nici Abel, nici Noe, nici Avraam, nici Iov, nici chiar Moise până să urce pe muntele Sinai, NU au ținut sabatul.

Adam și urmașii lui până la legea lui Moise NU au ținut nici un sabat, întrucât erau sub blestemul ca în “toate zilele” vieții lor să se ostenească pentru traiul zilnic.Ispitirea şi păcatul lui Adam şi al Evei n-au avut de a face cu călcarea vreunei legi de sabat.
Noe şi familia sa NU au ţinut sabatul.In legământul veşnic pe care D-zeu l-a făcut imediat după potop (simbolizat prin curcubeu), El n-a făcut nici o referire la  sabat.
Avraam, Isaac, Iacov şi cei doisprezece fii ai săi, n-au fost sub acest legământ al sabatului.

Nici un popor nu ținea vreo zi de „odihnă” dedicată lui Dumnezeu. Numai iudeii mozaici se deosebeau de celelalte popoare prin ținerea acestei zile de “odihnă”, ca și amintire a ieșirii lor din robia plină de munci a lui Faraon.

Sabatul era strict pentru EVREI, cine nu’l “respecta” era ucis fara mila…

“Au găsit un om adunând lemne în ziua odihnei … şi l-au UCIS cu pietre toată obştea, afară din tabără, cum poruncise Domnul lui Moise.”(Numeri 15,32-35).

Atunci cand a dat poporului Israel Sabatul, intenţia lui Dumnezeu nu a fost aceea ca ei sa isi amintească momentul CREATIUNII, ci sa îşi amintească de ROBIA din Egipt şi de modul cum Dumnezeu i-a eliberat din aceasta.

” Adu-ti aminte ca ai fost ROB in pamantul Egiptului si te-a scos Domnul Dumnezeul tau de acolo, cu mana tare si cu brat inalt , pentru aceasta ti-a poruncit tie Domnul Dumnezeul tau, sa pazesti ziua SAMBETEI” (Deut. 5,15).

Sambata este randuita pentru evrei, in amintirea iesirii din Egipt!
Prima dintre cele zece porunci începe așa…

“Eu sunt Domnul, Dumnezeul tău, care te-a scos din țara Egiptului, din casa robiei.”(Iesire 20, 2)

Cele zece porunci erau adresate EXCLUSIV evreilor !

“Sa pazeasca Fiii lui Israel sambata, praznuind ziua odihnei din NEAM IN NEAM , ca un legamant VESNIC. Si sa fie aceasta SEMN VESNIC intre Mine si Fiii LUI ISRAEL ” (Iesire 31,16-17).

Sabatul a fost dat poporului Israel în mod specific, niciodată Bisericii Crestine.
Cerinţele specifice pentru ţinerea Sabatului erau foarte stricte.
O persoană aflată sub autoritatea Sabatului nu îşi putea părăsi casa sau locul…

“nimeni să nu iasă de la locul său în ziua a şaptea“(Iesire 16,29).

Nici macar aprinderea focului nu era “tolerată”…

“in ziua odihnei să nu faceţi foc în toate locaşurile voastre“(Iesire 35,3).

Nimeni nu lucra de Sabat…

”să nu faci în ziua aceea nici un lucru” (Deut.5,14).

Iar dacă o persoană încalcă Sabatul, merita o singură pedeapsă, moartea…

”Păziţi deci ziua de odihnă, căci ea este sfântă pentru voi. Cel ce o va întina, acela va fii omorât.”(Ieşirea 31, 14)

Nicaieri in Biblie nu-L vedem pe Dumnezeu mustrând/pedepsind vreun popor, in afară de evrei, daca nu pazea sabatul.Noi, crestinii dintre neamuri,suntem sub o singură lege…

„toată Legea se cuprinde într-un singur cuvânt, în acesta: Iubeşte pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” (Gal.5.14).

Crestinismul il actualizeza pe Hristos cel Inviat Duminica, nu pe Moise sau zilele facerii.

„dacă dreptatea vine prin LEGE, atunci Hristos a murit în zadar.”(Galateni 2,21)

Crestinismul traieste sub autoritatea unei legi mult mai inalte:“Legea Harului”.

“Nu sunteţi sub LEGE, ci sub HAR.” (Rom. 6,14)

Daca Legea Veche zice “să nu ucizi”, Harul zice “oricine se mânie pe fratele său vrednic va fi de osândă“(Matei 5,22). Daca Legea Veche zice “să nu fii desfrânat”, Harul zice “să nu pofteşti!”(Romani 7,7).

Noi, crestinii, nu mai suntem sub o legislaţie. Dacă Il iubim pe Dumnezeu nu ne vom închina altor dumnezei (vitelul de aur).Dacă ne iubim aproapele, nu îl vom ucide, nu îl vom minţi, nu vom comite adulter împotriva lui şi nici nu vom râvni la ceea ce îi aparţine.
Aşadar, noi nu mai suntem sub autoritatea cerinţelor Vechiului Testament.

“Cei ce voiţi să vă îndreptaţi prin LEGE v-aţi îndepărtat de Hristos, aţi căzut din HAR “(Galateni 4 ,3-4)

Nouă ni se cere să Il iubim pe Dumnezeu şi să îl iubim pe aproapele nostru. Dacă facem aceste două lucruri cu credincioşie, toate celelalte cerinţe se pot considera împlinite.

Despre sambata, e destul de simplu de inteles…exceptie facand sectantii adventisti.
Crestinii tin Duminica, este normal, caci in ziua de Duminica s-a intamplat cel mai mare eveniment al crestinatatii- Invierea Mantuitorului nostru Iisus Hristos…

„Şi Inviind dimineaţa, în ziua cea dintâi a săptămânii (Duminică) El s-a arătat întâi Mariei Magdalena„(Marcu 16,9)

Pentru noi, crestinii(nu iudaizatii adventisti), INVIEREA este prilej de bucurie.
Inca din perioada apostolica, Duminica era ziua cand crestinii se adunau in catacombe si celebrau liturghia(cina Domulului), iar fragerea painii nu are legatura cu prescriptiile sabatice, crestinii se impartaseau cu trupul si sangele Lui Hristos, erau Hristofori…

”În ziua întâi a săptămânii (DUMINICA)adunându-ne noi să Frangem Painea “. (Fapte 20, 7)

Ziua Învierii Domnului, a biruinței asupra morții, este adevărata sărbătoare a ieșirii noastre din casa robiei ( a păcatului și a morții).

”Invierea lui Iisus Hristos din morţi, ne-a Nascut Din Nou…”(1 Petru 1,3)