Hidoşenia masonică

1CORINTENI 10
21: Nu puteţi să beţi paharul Domnului şi paharul demonilor; nu puteţi să vă împărtăşiţi din masa Domnului şi din masa demonilor.

Nu poţi să fi bun creştin şi mason în acelaşi timp. Nu poţi să slujeşti lui Dumnezeu şi “marelui arhitect”. Masonii nu pot crede cu adevărat în Învierea Domnului şi în viaţa veacului ca va să fie, atâta vreme cât una din dogmele lor e blasfemia lui satan numită Kabbala. Despre acest subiect iată ce scrie în pagina web oficială a Marii Loje Naţionale din România (MLNR):

Cabala (Kabbala) este o tradiţie esoterică ebraică, existând de pe vremea lui Rabbi Simion ben Yochai (sec.2 d.C.), completată în Evul Mediu (Zohar), apoi în epoca modernă (Hasidism). Cabala (de la cuvântul neo-hebreu gabala) înseamnă în ebraică primire, transmisiune, tradiţie, adică receptarea unui patrimoniu de natură divină, transmiterea lui de către adepţii acestei credinţe, precum şi interpretarea şi îmbogăţirea lui. (…) Cabala a furnizat Francmasoneriei sceptrul lui Solomon, Steaua lui David, simbolismul numerelor şi faimosul Arbore Serfirot (al lumii), precum şi originea celor Trei Mari Coloane masonice: Înţelepciunea, Frumuseţea şi Forţa. (…) Cele patru teme principale ale Cabalei sunt:

1. Dumnezeu e o energie inteligentă multidimensională, inaccesibilă organelor noastre de simţ, dar omniprezentă, participantă nemijlocit în toate formele de materie din care este creat universul vizibil.
2. În creaţia materială sunt prezente pretutindeni ambele sexe; orice lucru este în acelaşi timp masculin şi feminin.
3. Spre a-şi oferi o autocunoaştere, în forţa hiperinteligentă numita Dumnezeu – deci în oricare fiinţă din Creaţie – există simultan atât binele cât şi răul (dualism).
4. Reîncarnarea este un fapt incontestabil (tema este prezentată pe larg în cartea Zohar).

În încheiere putem afirma că prin întregul ei conţinut Cabala este un adevărat sistem esoteric, în care învăţătura veche era transmisă sub forma unui cod hermeneutic. Ea este precursoarea Hasidismului şi a influenţat şi mari spirite creştine (Pico della Mirandola, Reuchlin, Böhme). (sursa:  http://www.mlnr.ro/ )

Masonii cred despre Dumnezeu că este o energie inteligentă şi impersonală, prezentă în universul vizibil. Creştinii mărturisesc altceva decât mărturisesc masonii în blestemata lor Kabbala. Din simbolul Credinţei (Crez) ce se sprijină pe Sfânta Scriptură, ortodocşii ştiu că Dumnezeu e “făctor al celor văzute şi nevăzute”. Nici pe departe nu putem crede că Dumnezeu e o simplă manifestare energetică prezentă în universul vizibil. Dumnezeu e Creator al universului văzut dar şi nevăzut. Masonii confundă premeditat manifestarea Dumnezeiască cu Dumnezeu în sine. E ca şi cum s-ar face confuzie între soare şi raza soarelui, e adevărat că acestea sunt indisolubil legate, dar nu e unul şi acelaşi lucru. La fel nici Dumnezeu nu poate fi confundat cu manifestarea divină. Masonii induc ideea manipulatorie precum că binele şi răul sunt manifestările aceleiaşi energii, numită Dumnezeu, şi că există simultan în orice fiinţă din Creaţie. Răul, nu a existat dintotdeauna, a apărut în clipa în care satan – tatăl minciunii s-a dorit pe sine Dumnezeu. Prin dualismul susţinut de masoni se acreditează ideea că Dumnezeu e energie cu valenţă pozitivă sau negativă aflată la dispoziţia fiinţei create. Într-un mod subtil, masonii, induc ideea că omul fiind o fiintă suficient de evoluată poate oricând să devină propriul său Dumnezeu.
Căci binele şi răul sălăşuiesc în om, iar prin cunoaşterea Sinelui sub cele două aspecte duale, omul ajunge un fel de fiinţa supremă ce poate direcţiona după bunul plac energia impersonală numită Dumnezeu. Cât despre erezia reîncarnarii, nu e o idee proprie Kabbalei, e mult mai veche, se regăseşte la hinduşi şi chiar la anticii elini. Masonii îmbrăţişând această teză păgână nu fac decât să confirme anticreştinismul doctrinei lor. Părintele lect. univ. dr.Vasile Pop explică foarte clar de ce trebuie respinsă reîncarnarea:

Doctrina despre reîncarnare nu este compatibilă cu creştinismul. Şi, aceasta, deoarece subminează toată structura de bază a religiei creştine, care pune accent pe nemurirea sufletului şi pe o răsplata dreaptă, după o judecată dreaptă, conform faptelor săvârşite. Reîncarnarea anulează acţiunea creatoare a lui Dumnezeu asupra creaturilor Sale, acţiune pornită din iubire faţă de creaturi, mai ales faţă de creatura raţională. Reîncarnarea anulează opera mântuitoare a lui Hristos, săvârşita din iubire deplină faţă de creatura raţională, îndemnată să iubească la fel pe Dumnezeu cum Dumnezeu îl iubeşte pe om. Jertfa mântuitoare a lui Hristos devine nesatisfăcătoare şi fără relevanţă. Ea nu mai este decât, cel mult, un accident al istoriei. (…) Reîncarnarea îl face pe Dumnezeu pasibil faţă de suferinţa omului, aruncându-l pe om într-o stare de deznădejde, iar pe Dumnezeu il situează într-o transcendenţă absolută. Or, se cunoaşte faptul că, indiferent de starea sau dificultatea prin care trece, creştinul se află sub ocrotirea si vrerea lui Dumnezeu. Reîncarnarea anulează legile naturale date de Dumnezeu pentru ordinea creaţiei. Creştinismul nu are nevoie de legea karman, ca legiuitor cosmic impersonal, deoarece legea lasată de Dumnezeu e conformă cu putinţa omului de a o împlini prin voinţa sa. (Atitudinea creştina faţă de reîncarnare – pr. lect. dr. Vasile Pop. Articol publicat pe http://www.crestinortodox.ro )

Despre controversata kabbala aflăm că datează din secolul 18 î.H, nici pe departe din secolul 2 d.H aşa cum se susţine în pagina oficială a Marii Loje Naţionale din România. Informaţia privind acest aspect e relevată de Institutul de Educaţie şi Cercetare în Cabala Bnei Baruch (  http://www.kabbalah.info ). Probabil masonii nu au găsit ca fiind importantă menţionarea cât mai exactă a momentului apariţiei monstruozităţii numite kabbala. Sau poate nici ei nu ştiu prea multe despre controversă. In orice caz, marele maestru Radu Bălănescu ar trebui să-i “ardă între coloane” pe cei ce au introdus date mincinoase în pagina oficială a marii loje.
Tovăraşi masoni, un pic mai multă seriozitate! Nu aveţi respect nici măcăr pentru propia erezie? Pagina web e un fel de carte de vizită, voi vă prezenţati profanilor cu date îndoielnice?
Oare ce autoritate are Institutul Bnei Baruch să se pronunţe pertinent în privinţa kabbalei?  Despre acest institut aflăm următoarele:

Bnei Baruch este cel mai mare grup de Cabalişti din Israel, care împărtăşeşte înţelepciunea Cabalei lumii întregi. Materialele de studiu în peste 36 de limbi se bazează pe texte autentice Cabalistice care au fost transmise din generaţie în generaţie.

Experţii în kabbala de la institutul Bnei Baruch susţin urmatoarele:

Abraham Patriarhul a fost un beduin obişnuit dintr-un trib din Babilon, care a descoperit existenţa stării de evlavie, o realitate în afara acestei lumi. Atunci el a scris o carte despre asta numită Sefer Yetzira (Cartea de Creatie), care este, de fapt, chiar prima carte despre Înţelepciunea Kabbalah. Au existat mai mulţi Kabbalişti dupa el – discipolii lui, fiii săi, şi nepoata lui. Tot de atunci sunt dovezi scrise despre Kabbalah, până la cea de-a doua dezvăluire de înţelepciune de catre Moise, datând din timpul exodului din Egipt. Moise a fost un mare Kabbalist şi el a scris cartea, Tora pentru noi. În aceasta, el a exprimat propria dezvăluire despre lumea de sus, dar într-un mod diferit. (…) Îi mulţumim lui, pentru ca acum avem o carte denumită Tora. Oamenii de aici, din această lume, cred că se referă la evenimente de viaţă, evenimente istorice, romantism, călătorii şi alte activitaţi. Dar cele mai mari , dintr-un plan mai înalt, pe care Moise a dorit să le descrie, să ştiţi ca Moise nu a scris despre această lume, ci despre ceea ce este în Lumea Superioara. El a descris Guvernarea Înaltă a Providenţei, cum sufletele urcă şi coboară, încarnările lor, precum şi întregul sistem de Sus.

Abraham (Avraam), cu adevărat a fost un om evlavios, căci nu degeaba Dumnezeu cel adevărat l-a considerat demn de Legământ. Evlavios şi statornic în credinţă a fost şi Moise. Însă a face conexiuni între kabbala şi marile personalităţi biblice plăcute lui Dumnezeu este o erezie. Nebunia obscură numită kabbala face parte dintr-un lung şir de abateri de la Legământul cu Dumnezeu. Kabbala se încadrează perfect în abaterile, căderile, nelegiuirile repetate de genul “viţelul de aur” sau “vrăjitoarea din Endor”. Citirea Torei (Pentateuh) sau a oricărei cărţi sfinte în cheia kabbalei aminteşte de divinaţie. Faptul ca Scriptura are şi un sens mult mai profound decât cel literar nu înseamnă că poate fi desluşit în mod real cu ajutorul kabbalei.

ECCLESIASTICUL 3 (Cartea înţelepciunii lui Isus, fiul lui Sirah)
19: Că mulţi oameni mari şi slăviţi sunt, dar tainele se descopăr celor smeriţi. Că mare este puterea Domnului şi El este preaslăvit de cei smeriţi.
20: Cele mai presus de tine nu le căuta şi cele mai tari decât tine nu le iscodi.
21: Cele ce s-au poruncit ţie, acelea cu cuviinţă le cugetă, că nu-ţi sunt de nevoie cele ascunse.
22: În multele tale îndeletniciri nu te ţine de lucrurile zadarnice, că ţi s-au descoperit destule din cunoştinţele omeneşti.
23: Că pe mulţi i-a înşelat părerea lor şi socoteala rea a făcut să alunece cugetele lor.
24: Inima îndărătnică rău va păţi mai pe urmă.
25: Şi cel care iubeşte primejdia va cădea într-însa.

Înţelegerea celor ce sunt mai presus de priceperea umană se face doar prin voia lui Dumnezeu, prin revelaţie. Prin smerenie, rugăciune sinceră şi fapte plăcute Domnului, omul poate predispune, însă doar Dumnezeu dispune. Nu putem apela la înţelepciunea kabbalei pentru a înţelege “lumea superioară” şi “guvernarea înaltă a providenţei”, pentru că Dumnezeu întotdeauna a ştiut cum şi prin cine să se adreseze neamului omenesc. În fiecare epocă au existat oameni smeriţi şi cu adevărat credincioşi, dintre aceştia Dumnezeu cel adevărat şi-a ales singur pe cei demni de a le face cunoscut Cuvantul Său. Cele necesare omului, Dumnezeu le-a făcut cunoscute prin glasul celor aleşi. În perioada Vechiului Testament, Dumnezeu şi-a făcut cunoscută voinţa prin oameni drepţi precum Isaia, Ieremia, Iezechiel, Daniel, Iona, Zaharia sau Sfântul Ioan Botezătorul. În Noul Testament, Dumnezeu a făcut chiar mai mult, s-a făcut om şi a restaurat întreg neamul omenesc căzut în păcat prin Adam si Eva.

FILIPENI 2
7: Ci S-a deşertat pe Sine, chip de rob luând, făcându-se asemenea oamenilor, şi la înfăţişare aflându-se ca un om,
8: S-a smerit pe Sine, ascultător făcându-se până la moarte, şi încă moarte pe cruce.

Dumnezeu şi-a făcut cunoscută voinţa şi prin cele mărturisite de Sfinţii Apostoli şi ucenici cum ar fi Pavel şi Timotei sau Sfinţii Părinţi cum ar fi Ioan Gură de Aur sau Ioan Damaschin. Toată înţelepciunea priceperii Scripturii se găseşte în Biserică a cărui cap e Iisus Hristos. Experţii institutului Bnei Baruch dau de înţeles că fară kabbala nimeni nu poate să priceapă sensul spiritual al Scripturii. Domniile lor explică publicului ce este de fapt kabbala:

Cabala este o ştiinţă-fizică a întregii realităţi. Este înţelepciunea care dezvăluie realitatea pătrunzătoare care este în mod normal ascunsă simţurilor noastre.

Acest gen de “ştiinţă” cultivată de kabbalişti despre “întreaga realitate” implicit şi despre “lumea superioară” e una din cele mai elaborate tentative de relativizare a Vechiului şi Noului Testament. Intelectualul francez Sarane Alexandrian dezvoltă subiectul kabbalei în cartea Istoria Filozofiei Oculte, din care aflăm următoarele:

Cabaliştii credeau că transmit de-a lungul secolelor învăţătura secretă a lui Moise, adică tot ceea ce el nu a voit să divulge, în Pentateuh, din revelaţiile făcute lui de către Dumnezeu pe muntele Sinai, preferând să încredinţeze prin viu grai noţiunile cele mai importante celor şaptezeci de bătrâni din Israel pentru ca şi ei să le transmită unor iniţiaţi şi aşa mai departe, din generaţie în generaţie (…) Se credea deci că era vorba de o cunoaştere ezoterică, încă din vremea lui Moise, deci aproape o mie două sute de ani înainte de Hristos, ba chiar din vremea Facerii, unii rabini pretinzând că prin Cabala se reconstituiau învăţăturile date de Dumnezeu lui Adam, în timpul somnului, pentru a-i permite să numească Creaţia (…) În realitate Cabala a luat naştere în Evul Mediu, în cursul secolului al Xll-lea, în Franţa, mai precis în Languedoc (…) Cuvântul cabala era deja folosit în literatura post-biblică pentru a desemna ceea ce nu făcea parte din Legea codificată, cum ar fi zicerile profetice, povestirile hagiografice. În secolul al Xll-lea, cuvântul a început să capete un sens absolut pentru a desemna Tradiţia secretă în sine, devenită obiect de cercetare şi mijloc de contestare a scolasticii talmudice (…) Cabala va fi atunci, aşa cum o defineşte Karppe, “o forma de misticism, care te impresionează de la bun început prin aspectul său metafizic, foarte îndepărtată, extrem de îndepărtată de doctrina pură a iudaismului, îndepărtată şi de forma misticismului anterior, dar putând fi pusă de acord atât cu una cât si cu cealaltă” (…) Ar fi tentant să susţinem că, în raport cu iudaismul, Cabala a fost ceea ce a fost Gnoza pentru creştinism: dar deosebirile dintre cele doua curente de gândire sunt mai mari decât asemănările. Gnoza voia să facă sinteza religiilor care existau în epoca ei, zoroastrismul, iudaismul, păgânismul grec, politeismul grec, creştinismul. Cabala căuta să asigure supremaţia religiei iudaice asupra celorlalte, arătând că deţinea cele mai bune informaţii despre originile omenirii. (…) Totuşi, rabinii credincioşi Mishna, Talmudului, Midrash nu au încetat să fie ostili Cabalei şi s-o combată ca pe o erezie. “Raţionalismul evreu nu vedea în Cabala decât un împrumut luat de la vreo civilizaţie străină, fie hindusă, fie persană, fie neoplatoniciană” spune un ereziolog. De fapt, în ea se găsesc mai curând reminiscenţe ale gnosticismului topite într-un context specific iudaic (…) Doctrina transmigraţiei sufletelor se numeşte în Cabala “ghilgul” şi adaugă reîncarnarii posibilitatea asocierii între sufletul unui mort şi sufletul unui om viu (…) Ghilgul nu se produce decât dacă sufletele aparţin aceleiaşi familii şi are consecinţe neaşteptate:“Că sufletul tatălui coboară uneori din ceruri pentru a ajuta la mântuirea sufletului fiului, aceasta poate fi înţeles. Dar ca sufletul fratelui să se transforme în cel al tatălui, iată ce înseamnă o minune.” (Zohar) Chiar şi sufletul unei femei moarte se poate reîncarna în trupul unui bărbat sau sufletul unui bărbat în trupul unei femei:“Sufletele femeilor devin uneori soţii lor, iar cele ale soţilor devin uneori femei. Sufletul-frate, destinat să fie perechea unui alt suflet, devine uneori părintele lui.” (Zohar)

Kabbalisti interpretează Scriptura cu ajutorul a trei metode principale: Ghematria, Notaricon şi Temura. Sarane Alexandrian explică aceste procedee:
Ghematria constă în apropierea a două cuvinte care au aceeaşi valoare numerală (căci literele alfabetului ebraic corespund unor cifre diferite). Asa s-a decretat că Avraam însemna Compasiune deoarece unul din cuvinte valora 248, ca şi celălalt. Scara (suiam) şi Sinai aveau, amândouă, valoarea 130, aşa că scara lui Iacov a fost identificată cu muntele Sinai.
Notariconul construieşte un nou cuvânt cu iniţialele sau finalele diferitelor cuvinte
dintr-o frază; sau, invers, extrage dintr-un cuvânt o frază întreagă luând fiecare din literele lui ca iniţială a unui subiect, a unui verb şi a unui complement.
Temura înlocuieşte o literă dintr-un cuvânt prin alta după nişte combinaţii alfabetice numite ţirujim.

Cu ajutorul celor trei metode, kabbaliştii obtin ce vor, totul depinde de interesul general sau de moment. Sub masca falsă a elaboratelor metode divinatorii, prin diverse substituiri şi permutari, oamenii sunt înşelaţi sa creadă că doar kabbalişti ştiu să interpreteze corect Scriptura. Ca şi cum nu erau suficiente cele trei metode divinatorii şi blestemata credinţă în reîncarnare, se mai adaugă şi fiziognomonia alături de chiromanţie.Despre acest aspect, Sarane Alexandrian (Istoria Filozofiei Oculte)  explica urmatoarele:

În secţiunea Iethro, Secretul secretelor (Zohar) se vorbeşte de fiziognomonie şi de chiromanţie. Rabi Yose şi Rabi Isaac, studiază, la Tiberiada, misterele cu privire la păr, frunte, ochi, buze, urechi şi declară:
“Fizionomia omului este cartea în care sunt înscrise faptele şi stările lui de suflet.” Ele indică, între altele, cum să recunoşti, după chipul lui, un om mort care s-a întors pe pămînt ca să-şi plătească greşelile făptuite în timpul vieţii sale anterioare. Capul lui seamănă cu cel al vulturului:
“Pe obrazul drept are o cută verticală, lângă gură, iar pe cel stîng două cute adânci dispuse la fel ca prima. Ochii unui astfel de om nu strălucesc niciodată nici chiar atuncicând trăieşte o bucurie.”
În privinţa chiromanţiei “liniile din palmă şi cele de pe degete sunt pentru om ceea ce sunt stelele şi celelalte corpuri cereşti pentru firmament.”

Kabbala poate şi mai mult, experţii Institutului Bnei Baruch condus de Rav Michael Laitman (profesor în Ontologia şi Teoria Cunoaşterii, Doctor în Filozofie şi Cabala, Licenţiat în Ştiinţele Medicale Bio-Cibernetice) susţin urmatoarele:

Carţile de Cabala ne învaţă structura lumilor spirituale şi cum fiecare dintre noi poate ajunge la ele. O carte de Cabala este ca un ghid turistic. Daca vrei să călătoreşti într-un oraş nou, vei dori probabil să foloseşti un ghid care să te îndrume spre cele mai interesante locuri, cele mai bune cafenele şi cluburi, dar (îţi va spune) şi unde nu vrei să mergi pentru că nu îţi va plăcea ce găsesti. La fel, carţile de Cabala îţi spun cum sunt construite Lumile Spirituale, care “locuri” sunt mai interesante şi care nu. Bine-nteles, acestea nu sunt locuri fizice, ci stări spirituale pe care le experimentează (simte) orice Kabbalist. Un alt lucru pe care ţi-l va spune o carte de Cabala este cum să găseşti realitatea spirituală. Dacă vrei să mergi undeva în lumea asta, vei avea nevoie de o hartă a locului repectiv şi de un ghid care să îţi arate locul însuşi. În spiritualitate, cărţile de Cabala vor face asta pentru tine – îţi vor “arăta” unde este lumea spirituală, te vor “conduce” acolo şi îţi vor arăta locul.

Cu alte cuvinte, kabbala îndeamnă şi îndrumă practicantul să experimenteze un fel “realitate de dincolo de realitatea noastră”, o invitaţie la plimbare prin “lumile spirituale”. Cartile kabbalei servesc drept “ghid turistic” în “realitatea spirituala” a “lumii de dincolo”. Astfel de preocupari oculte amintesc de şamanism sau spiritism, chestiuni vehement combătute în Scriptură. Kabbalisti işi prezintă cu aroganţă erezia ca fiind ştiinţă, dacă e ştiinţă e ştiinţa magiei, nimic altceva. Adoratorii practicii vrăjitoreşti numită kabbala, pretind că sunt cunoscători rafinaţi a Legii Vechi, dar ignoră cu desăvârşire interdicţia practicilor magice.

LEVITICUL 19
31: Să nu alergaţi la cei ce cheamă morţii, pe la vrăjitori să nu umblaţi şi să nu vă întinaţi cu ei. Eu sunt Domnul Dumnezeul vostru.
DEUTERONOMUL 18
10: Să nu se găsească la tine de aceia care trec pe fiul sau fiica lor prin foc, nici prezicător, sau ghicitor, sau vrăjitor, sau fermecător,
11: Nici descântător, nici chemător de duhuri, nici mag, nici de cei ce grăiesc cu morţii.
12: Căci urâciune este înaintea Domnului tot cel ce face acestea, şi pentru această urâciune îi izgoneşte Domnul Dumnezeul tău de la faţa ta.

Legea Veche pedepsea aspru vrăjitoria:
IEŞIREA 22
18: Pe vrăjitori să nu-i lăsaţi să trăiască!
LEVITICUL 20
27: Bărbatul sau femeia, de vor chema morţi sau de vor vrăji, să moară neapărat: cu pietre să fie ucişi, că sângele lor este asupra lor.

Îngâmfata congregaţie a masonilor a făcut din vrăjitoria kabbala un pilon fundamental  ce sprijină erezia lor. Teoretic, orice “mare maestru” e iniţiat în tainele kabbalei,  trebuie să cunoască “înţelepciunea” acestei “ştiinţe” căci altfel cum ar putea ascede cineva la un titlu de prim rang în masonerie necunoscând elementele fundamentale? În acest sens, ar fi mai mult decât interesant sa-l vedem pe “marele maestru” al MLNAR (Marea Loja Naţională a României) Viorel Danacu (miliţian si veterinar) ce rezultate obţine exersând ghematria, notariconul şi temura.
(n.m:  MLNAR condusă de Viorel Danacu se află în pseudo-opoziţie cu MLNR condusă de Radu Bălănescu)
Deosebit de interesant ar fi să vedem pe cei doi “venerabili maeştri” rivali, stând pe bancă în curtea “templului” fumând pipa păcii şi dicutând despre reînarnare în timp ce-şi studiază reciproc vieţile anterioare prin prisma  fiziognomoniei, dar şi despre fulminantul destin al vieţii prezente dedus cu ajutorul chiromanţiei.  Scena ar fi întregită şi ar căpăta nuanţe shakespeariene dacă în discuţie ar interveni Anca Nicolescu “marea maestră” a MLFR (Marea Loja Feminină a României) propunând o şedinţă de spiritism.
În afară de vrăjitoria Kabbala şi erezia gnosticismului care combină elemente ale filozofiei greceşti cu creştinismul şi cu alte religii orientale, masoneria înglobează şi iluzoria înţelepciune cuprinsă în blestematele învăţături ale lui  Hermes Trismegistus. De fapt, “înţelepciunea” lui Hermes Trismegistus e tot o formă de gnosticism. Se distinge prin faptul că în antichitate a reprezentat una din formulele prin care elinii işi exercitau hegemonia imperială şi culturală în Egipt. Aşa s-a născut povestea precum că zeul grec Hermes e acelaşi cu zeul egiptean Thot. Elinii stăpâneau Egiptul prin dinastia Ptolemeică, dar pentru asigurarea deplinului primat era necesară şi o justificare religioasă. Aşa că l-au “reîncarnat strategic” pe Thot care a devenit un Hermes egiptean. Totul era un truc politic deghizat în religie, dar aşa se tempera elanul maselor pentru revolte. Cele mai cunoscute scrieri atribuite acestui personaj sunt “Tractatus Aureus” (Tratatul de Aur) şi “Tabula Smaragdina” (Tabla de Smarald sau Secretul lui Hermes) şi “Corpus Hermeticum”.
Despre Hermes Trismegistus, reputatul Sarane Alexandrian (Istoria Filozofiei Oculte) scrie următoarele:

Hermes Trismegistus (de trei ori mare), numit astfel deoarece, conform legendei acreditată de Hermias din Alexandria în ale sale Scolii, el trăise de trei ori in Egipt şi în cea de a treia viată îşi amintise de cele două precedente, ceea ce îi dădea o triplă cunoaştere. Supralicitând această temă, autorii arabi au pretins că primul Hermes, inventator al astronomiei, a trăit înaintea Potopului; al doilea, întemeietor al turnului Babel, era medic şi filozof; al treilea, expert în alchimie, îşi păstra comorile la Kamtar, cetatea magicienilor, pierdută în deşert. Iamblichos, repetând după Manethon că a scris 36.525 de cărti, a precizat:
“El a lăsat o sută de tratate despre studiul zeilor din empireu, tot atâtea despre cei din eter şi o mie despre cei din cer.”
(Jamblique: Les Mystères D’egypte, text stabilit si tradus de Edouard des Places, Paris, Les Belles-Lettres, 1966)
Se spunea ca preoţii egipteni ştiau probabil patruzeci de tratate pe dinafară dar, fireşte, textele acestui personaj mitic erau de negăsit. În vremea gnosticismului, o confrerie, ascunsă cu atâta grijă încât nici măcar parintele Festugiere, specialist în problemă, nu i-a descoperit nici locul de origine nici pe vreunul din membrii ei, a redactat, între secolele al II-lea si al IV-lea, sub numele de Hermes Trismegistus o serie de opere, revelate în 1463, la Florenţa, de Marsilio Ficino, propagând mitul hermetic până în zilele noastre (…) Hermes Trismegistus povesteşte în cartea sa că Poimandres, adevăratul Dumnezeu, i-a apărut pentru a-i revela originile Cosmosului şi destinaţia sufletului. La început această Fiinţă de lumină domnea singură deasupra unei obscurităţi rasucită în spirale:
“Or, Nous Dumnezeu, fiind mascul-şi-femelă, existând ca viaţă şi lumină, a zămislit printr-un cuvânt un al doilea Nous Demiurg care, fiind zeul focului şi al sufletului, a modelat guvernatori, şapte la număr, care înfăşoară în cercurile lor lumea sensibila, iar guvernarea lor se numeşte Destin.”
(Hermes Trismegiste “Poimandres” in Corpus hermeticum, vol I, trad.A.J Festugiere, Parts, Les Belles-Lettres, 1972)
Cei şapte Guvernatori sau Arhonţi sunt spiritele care dirijează cele şapte planete şi exercită împreună o influenţă asupra universului. Există şapte ceruri, delimitate de poziţia acestor planete, care aşază Pământul în mijlocul a şapte benzi concentrice; al optulea cer, sau cerul fixelor, cerul celor mai îndepartate stele, este ultimul, dincolo de care se află Divinitatea supremă. (…) Poimandres îi explică apoi lui Hermes cum s-a născut Omul primordial în cea mai înaltă regiune a cerului; Fiinţa de lumină a fost cea care l-a zămislit după chipul ei, făcându-l androgin cum era şi el; Omul primordial nu este deci o creaţie a Demiurgului, ci a fratele său. (…) Partea finală din Poimandres, vorbind de ascensiunea sufletului după moarte, exprimă cu sobrietate această credinţă proprie tuturor gnosticilor (…) numai partea cea mai pură a omului, pneuma, intră în al optulea cer şi găseşte acolo alte fiinţe pneumatice care aşteaptă, înălţând imnuri la adresa Tatălui, o plecare colectivă:
“Şi atunci, în ordine, ele urcă către Tatăl, abandonându-se Puterilor şi, devenite la rândul lor Puteri, intră în Dumnezeu. Căci acesta este sfârşitul preafericit al celor care posedă cunoaşterea: să devină Dumnezeu”

Masoni sunt obsedaţi să devină dumnezei, manifestă aceeaşi idee trufaşă precum satan, şeful lor suprem, cunoscut şi sub numele de  “marele arhitect” sau “tatăl minciunii”. Cei ce au abandonat Crucea Răstignirii în schimbul echerului şi al compasului ignora cele scrise în Biblie:

IACOV 4
7: Supuneţi-vă deci lui Dumnezeu. Staţi împotriva diavolului şi el va fugi de la voi.

Masonii, nu numai ca nu se împotrivesc, au făcut aliantă cu “marele arhitect” sfidând astfel pe Dumnezeu. Domniile lor mint fără rusine când declară următoarele:

Francmasoneria nu poate fi o religie sau o sectă, din simplul motiv că aceasta ar fi împotriva principiilor Toleranţei şi împotriva libertaţii fiecarui individ.
(sursa: Grand Lodge Alpina of Switzerland,  http://www.freimaurerei.ch/ )

Celebrul Albert Pike, mason de gradul 33, Mare Comandor al Francmasoneriei Americane şi reformator al Ritului Scoţian Antic şi Acceptat, exprima alte principii decât cele cu care se fălesc astazi în public, urmaşii săi. În “Morala şi Dogma” scria pentru posteritate următoarele:

Masonry, successor of the mysteries, still follows the ancient manner of teaching. Her ceremonies are like the ancient mystic shows,not the reading of an essay, but the opening of a problem requiring research, and constituting philosophy the arch-expounder.Her symbols are the instruction she gives. (pag 22)
Masoneria, succesoare a misterelor, încă urmează străvechea manieră de predare. Ceremoniile ei sunt ca anticele manifestări mistice,- nu lectura unui eseu, dar rezolvarea unei probleme necesită cercetare, şi constituie filozofia explicării/elucidării – arcului (arc de boltă, cupolă). Simbolurile ei sunt instrucţiuni date.
………………………………………………………………..
The true name of Satan, the Kabalists say, is that of Yahveh reversed; for Satan is not a black god, but the negation of God. The Devil is the personification of Atheism or Idolatry. For the Initiates, this is not a Person, but a Force, created for good, but which may serve for evil. It is the instrument of Liberty or Free Will. (pag 102)
Numele adevărat al lui Satan, Kabalistii spun, că este Yahveh inversat; ca urmare Satan nu e un zeu negru, ci negarea lui Dumnezeu. Diavolul este personificarea Ateismului ori a Idolatriei. Pentru Initiaţi, acesta nu e o Persoană, ci o Forţă,creată pentru bine, dar care poate servi răului. Acesta este instrumentul Libertaţii sau al Liberului Arbitru.
……………………………………………………………….
So Masonry jealously conceals its secrets, and intentionally leads conceited interpreters astray. There is no sight under the sun more pitiful and ludicrous at once, than the spectacle of the Prestons and the Webbs, not to mention the later incarnations of Dullness and Commonplace, undertaking to “explain” the old symbols of Masonry, and adding to and “improving” them, or inventing new ones. (pag 105)
Deci Masoneria geloasă ascunde secretele sale, şi intenţionat conduce interpreţii îngâmfaţi în rătăcire. Nu există nici o privelişte sub soare mai jalnică şi absurdă acum, decât spectacolul lui Preston şi Webb, fără a menţiona încarnările de mai târziu ale Dobitociei şi Banalului, întreprinzând “explicarea” vechilor simboluri ale Masoneriei, adăugând şi “îmbunătăţirea” lor, ori inventând altele noi.
……………………………………………………………….
The Apocalypse is, to those who receive the nineteenth degree, the Apotheosis of that Sublime Faith which aspires to God alone, and despises all the pomps and works of Lucifer. LUCIFER, the Light-bearer! Strange and mysterious name to give to the Spirit of Darkness! Lucifer, the Son of the Morning! Is it he who bears the Light, and with its splendors intolerable blinds feeble, sensual, or selfish Souls! Doubt it not! for traditions are full of Divine Revelations and Inspirations : and Inspiration is not of one Age nor of one Creed. (pag 321)
Apocalipsa este, pentru cel care primeşte gradul 19, Apoteoza Credinţei Sublime a carei singură aspiraţie este revelaţia lui Dumnezeu, şi care dispreţuieşte tot fastul lucrării lui Lucifer. LUCIFER, purtătorul Luminii/Gardianul Luminii! Ciudat şi misterios nume dat Spiritului Întunericului! Lucifer, Fiul Dimineţii! El este cel care are în grijă Lumina, şi, cu nemiloasa splendoare a Secretului său orbeşte minţile nerăbdătoare, preocupate de plăcerile lumeşti ori sufletele absorbite de interese meschine! Fără îndoială! Tradiţiile sunt pline de Revelaţii Divine şi Inspiraţii : iar Inspiraţia nu depinde de o singură Epocă sau de un singur Crez.
……………………………………………………………….
We do not undervalue the importance of any Truth. We utter no word that can be deemed irreverent by any one of any faith. We do not tell the Moslem that it is only important for him to believe that there is but one God, and wholly unessential whether Mahomet was his prophet. We do not tell the Hebrew that the Messiah whom he expects was born in Bethlehem nearly two thousand years ago; and that he is a heretic because he will not so believe. And as little do we tell the sincere Christian that Jesus of Nazareth was but a man like us, or his history but the unreal revival of an older legend. (pag 524) Noi nu nesocotim importanţa oricărui Adevăr. Noi nu rostim nici un cuvânt care poate fi considerat nepoliticos de către oricine din orice credinţă. Noi nu spunem Musulmanului că e important doar pentru el să creadă că există un singur Dumnezeu, şi în întregime neesenţial dacă Muhammed a fost profetul lui. Noi nu spunem Evreului ca Mesia pe care îl asteaptă s-a născut în Betleem aproximativ cu două mii de ani în urmă; şi că el este eretic deoarece el nu va crede acest lucru. Şi cu atât mai puţin noi vom spune sincer Creştinului că Iisus din Nazaret a fost decât un om ca noi, sau istoria sa decât renaşterea ireală a unei vechi legende.
……………………………………………………………..
Though Masonry is identical with the Ancient Mysteries, it is so in this qualified sense ; that it presents but an imperfect image of their brilliancy ; the ruins only of their grandeur, and a system that has experienced progressive alterations, the fruits of social events and political circumstances. (pag 624)
Chiar dacă Masoneria e identică cu Misterele Antice, este prin urmare calificată în acest sens; dar faptul că prezintă o imagine imperfectă a strălucirii lor; doar ruinele grandorii lor, şi un sistem care a experimentat modificări progresive, fructele evenimentelor sociale şi circumstanţele politice.
……………………………………………………………..
He who desires to attain to the understanding of the Grand Word and the possession of the Great Secret, ought carefully to read the Hermetic philosophers, and will undoubtedly attain initiation, as others have done ; but he must take, for the key of their allegories, the single dogma of Hermes, contained in his table of Emerald, and follow, to class his acquisitions of knowledge and direct the operation, the order indicated in the Kabalistic alphabet of the Tarot. (pag 777)
Cel ce doreşte să ajungă la întelegerea Marelui Cuvânt şi să posede Marele Secret, trebuie să citească atent filozofii Hermetici, şi fără îndoială va atinge iniţierea, cum au făcut alţii; dar el trebuie să ia, pentru cheia alegoriilor lor, unica dogma a lui Hermes, conţinută în a lui tabla de Smarald, şi să urmeaze, spre clasa/calitatea achiziţiilor de cunoştinţe şi acţiuni directe, ordinea indicată de alfabetul Kabalistic de Tarot.
………………………………………………………………..
To acquire influence and wealth, then to intrigue, and at need to fight, to establish the Johannite or Gnostic and Kabalistic dogma, were the object and means proposed to the initiated Brethren. The Papacy and the rival monarchies, they said to them, are sold and bought in these days, become corrupt, and to-morrow, perhaps, will destroy each other. All that will become the heritage of the Temple : the World will soon come to us for its Sovereigns and Pontiff’s. We shall constitute the equilibrium of the universe, and be rulers over the Masters of the World. “The Templars, like all other Secret Orders and Associations, had two doctrines, one concealed and reserved for the Masters, which was Johannism ; the other public, which was the Roman Catholic. Thus they deceived the adversaries whom they sought to supplant. Hence Free-Masonry, vulgarly imagined to have begun with the Dionysian Architects or the German Stone-workers, adopted Saint John the Evangelist as one of its patrons, associating with him, in order not to arouse the suspicions of Rome, Saint John the Baptist, and thus covertly proclaiming itself the child of the Kabalah and Essenism together. (pag 817)
Acumularea de influenţă şi bogăţii, apoi intriga, şi la nevoie lupta, de a impune dogma Ioanită ori Gnostică şi Kabalistică, erau proiecte şi mijloace propuse the Frăţia iniţiată. Papalitatea şi monarhiile rivale, spun ei, sunt vândute şi cumpărate în zilele noastre, devin corupte, şi poate ca mâine, se vor distruge reciproc. Totul va deveni patrimoniul Templului: Lumea va veni la noi pentru Suveranii şi Pontifii lor. Noi vom constitui echilibrul universal şi controlul asupra Liderilor Lumii. Templierii, ca orice alt Ordin sau Asociaţie Secretă, promovau două doctrine: una secretă – Ioanită rezervată Iniţiaţilor; şi una publică, Romano Catolică. Asfel ei înşelau adversarii care căutau să-i înlocuiască. Prin urmare Francmasoneria, era vulgar imaginată că a început cu Architecţi aparţinând cultului lui Dyonisos sau Pietrarilor/Zidarilor Germani, adoptând pe Sfântul Ioan Evanghelistul ca unul dintre patronii săi, asociindu-se cu el, pentru a nu stârni suspiciunile Romei, Sfântul Ioan Botezatorul, astfel în ascuns proclamandu-se el însuşi copilul/rodul Kabalei şi Esenismului în acelaşi timp.
(Albert Pike, Morals and Dogma of The Ancient and Accepted Scottish Rite of Freemasonry, 1871, originalul se afla la Cornell University Library. Textul scanat poate fi consultat la  http://www.archive.org/details/cu31924030324978 )

Citatele nu au nevoie de nici un comentariu, vorbesc de la sine despre sincretismul credinţei masonice. Trebuie amintit şi faptul că Albert Pike a fost unul din liderii organizaţiei Ku Klux Klan. Ce păcat ca Pike nu a apucat să vadă faptele de “vitejie” ale urmaşilor săi în erezie. Ce păcat că Pike nu a avut ocazia să asiste la scenele apocaliptice de la Hiroshima şi Nagasaki. Cu siguranţă l-ar fi decorat pe “fratele” Harry S. Truman preşedintele mason al Americii, pentru că a ordonat detonarea a două bombe atomice peste populaţia civilă din Japonia.
6 şi 9 august 1945 reprezintă momentele cele mai oripilante ale umanitătii, căci în acele zile fatidice, masoneria reprezentată la cel mai înalt nivel de Truman, a demonstrat lumii cum pot fi vaporizaţi în câteva secunde, mii de civili nevinovaţi. Copii de suflet ai “marelui arhitect” au dat dovadă de profound ataşament faţă de Truman. În 1972 l-au condus pe ultimul drum organizând pentru criminalul de la Hiroshima şi Nagasaki primul serviciu funerar masonic difuzat de televiziunile din toată lumea.

Mare dreptate a avut dreptcredinciosul cler al Bisericilor Ortodoxe când a afurisit Masoneria. În 1815 Ciprian, Arhiepiscopul Ciprului, condamna ferm eresul Masonic.În 1932 Biserica Ortodoxă Rusă din afara graniţelor, înfierează Masoneria. În 1933 Biserica Ortodoxă a Greciei condamnă şi ea Masoneria. În 1937 Biserica Ortodoxă Româna osândeşte Masoneria. În 1993 Biserica Ortodoxă a Ciprului respinge din nou erezia Masonică.

Astăzi, din pacăte adoratorii “marelui arhitect” au căpătat influenţă din ce în ce mai mare. Fără surprindere aflăm că aceştia doresc sa-şi deschidă reprezentanţă la Bruxelles, care să contracareze influenţa organizaţiilor religioase în instituţiile Uniunii Europene. (sursa: publicatia electronica  http://euobserver.com/9/29500 ) În România, masoneria se bucură de recunoaştere totală în faţa autorităţilor. Dovadă în acest sens e Hotărârea de Guvern, numărul 561 din 15 aprilie 2004, publicată în Monitorul Oficial, numărul 344 din 20 aprilie 2004, prin care guvernul Năstase a recunoscut “Marea Loja Naţională din România” ca fiind “de utilitate publică”. Altfel spus, masoneria primeşte fonduri de la bugetul ţării. Din nota de fundamentare a acestei hotărâri de guvern citim următoarele:

În conformitate cu prevederile art.2 din statut, obiectul asociaţiei constă în acţiuni umanitare, educative şi social-filantropice prin: Elevarea omului şi combaterea ignoranţei prin morală şi cultură (…) Având în vedere faptul că activitatea desfăşurată de respectiva asociaţie este de interes general, remarcându-se prin obiectivele realizate de-a lungul anilor, că îndeplineşte condiţiile prevăzute de art.38 din Ordonanţa Guvernului nr.26/2000 cu modificările şi completările ulterioare, propunem recunoaşterea Asociaţiei “Marea Lojă Naţională din România”, ca fiind de utilitate publică.

Erezia masonică a căpătat rang de lege. Guvernul României subvenţionează masoneria cu bani din birurile tot mai grele suportate de populaţie. Anti-creştinismul dovedit cu uşurinţă chiar de scrierile acestei pseudo-religii ce se vrea universală, este prezentat de guvern ca fiind ceva benefic. Duşmanii lui Hristos, sunt prezentaţi drept personaje pozitive, filantropi ce se ocupă cu “elevarea omului şi combaterea ignoranţei prin morală şi cultură”. În schimb cei ce critica masoneria sunt prezentaţi ca fiind habotnici ancoraţi în dogmele prafuite ale Creştinismului, oameni limitati care nu înţeleg superioritatea şi universalitatea masoneriei, naţionalişti care nu-şi dau seama că epoca naţiunilor a trecut. Supuşii “marelui arhitect”, întrebuinţează cele mai perfide metode şi minciuni pentru a-şi atinge scopurile, care nu-s altele decât sfidarea Sfintei Treimi şi distrugerea Creştinismului. Membrii clerului, dar şi laicii care se opun deschis ereziei masonice le e ataşată eticheta de obscurantişti, inculţi, vicioşi, xenofobi şi barbari care au ca scop denigrarea “marelui arhitect” şi nimicirea “spelndiului” cult masonic. Dar Biblia avertizează:

ISAIA 5
20: Vai de cei ce zic răului bine şi binelui rău; care numesc lumina întuneric şi întunericul lumină; care socotesc amarul dulce şi dulcele amar!

E inacceptabilă impasibilitatea faţă de masonerie care e sinteza ereziilor din toate timpurile. În ciuda faptului că masoneria are acces nelimitat la resursele materiale şi poate să le utilizeze după bunul plac, nu înseamnă că va reuşi să supună toată creştinatatea.

MATEI 4
4: Iar El, răspunzând, a zis: Scris este: “Nu numai cu pâine va trăi omul, ci cu tot cuvântul care iese din gura lui Dumnezeu”.

Nu toţi oamenii vor vinde Scriptura pe mărgelele de stică şi oglinjoarele masonice. Nu toţi oamenii vor gusta din potirul cu otravă oferit de “marele arhitect”. Încheiem cu un citat din studiului scris de Mitropolitul Ardealului, Nicolae Bălan, studiu ce a stat la baza osândirii masoneriei de către Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române în 1937:

Francmasoneria este o organizaţie mondială, secretă în care evreii au un însemnat rol, având un rit quasi-religios, luptând împotriva concepţiei religios-morale a creştinismului, împotriva principiului monarhic şi naţional, pentru a realiza o republică internaţională laică (tendinţa din urmă a se vedea în “Blaubuch der Freimaurerei”, Wien 1933, p. 82, în art. Paneuropa als Minoritatenfrage. Se recunoaşte că “Masoneria urmăreşte planul unei Europe unite”). Ea este un ferment de stricăciune morală, de dezordine socială.
http://axa.info.ro/anul-i/axa-2/item/50-studiu-asupra-francmasoneriei