Sa ne rugam pentru cei trecuti la Domnul?


                   Rugaciunea care se face pentru cei trecuti la Domnul se numeşte parastas (din greceste parastasis /a sta în rând cu cineva, a sta alături de cineva, a mijloci pentru cineva) ,este o rugaciune de mijlocire la Dumnezeu pentru sufletele celor trecuti la Domnul.

                   Sfantul Apostol Pavel ne spune: sa facem „cereri, rugaciuni, mijlociri, multumiri pentru toti oamenii(I Tim. 3, 1), intelegand prin „toti oamenii”, toti cei vii si toti cei morti….”Şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem” (Romani 14, 8).

                  Puterea şi iertarea lui Dumnezeu, Care împlineşte orice vom cere de la El (Ioan 14,13) sunt fără margini „căci pentru aceasta a murit şi a înviat Hristos ca să stăpânească şi peste morţi, şi peste vii” (Romani 14,9).

                   Bunătatea Lui e atât de mare, că numai El poate schimba osânda veşnică a omului. Domnul Iisus Hristos are „cheile morţii şi ale iadului” (Apoc. 1,18) şi poate să scoată sufletele din iad, să le izbăvească „Domnul omoară şi învie, El coboară la locuinţa morţilor şi iarăşi scoate.”( 1 Regi 2,6 /1 Samuel 2,6).

                   „El este jertfa de ispăşire pentru păcatele noastre, dar nu numai pentru ale noastre, ci pentru ale lumii întregi” (I Ioan 2, 2), căci pe nimeni „n-a lipsit de mila Sa nici pe cei vii, nici pe cei morţi ” (Rut 2,20).

                   Daca Dumnezeu nu a lipsit de mila pe cei morti e clar ca si noi avem datoria sa-i miluim.” să facă Domnul milă cu voi, cum aţi făcut şi voi cu cei morţi şi cu mine! (Rut 1,8).

                   De ce ne rugam pentru morti?

                   Exista un singur raspuns la acesta intrebare: dragostea.Moartea NU schimbă, dragostea dintre cei ce au „murit” şi cei ce trăiesc.”Dumnezeu este iubire” … şi atunci noi „datori suntem să ne iubim unul pe altul” (1 Ioan 4,8-11). Pomenile(rugaciunile de mijlocire) ,sunt fapte ale dragostei si ale milostivirii.Adevatatii creştini nu-şi uită morţii după îngroparea lor, ci se preocupă de rugăciuni pentru ei şi de pomenirea numelui lor.De altfel, dragostea este veşnică precum sunt şi sufletele. Toţi cei care au trecut la Domnul şi toţi cei ce trăim în această lume ne aflăm într-o comuniune frăţească.Rugăciunile şi pomenile pentru mântuirea celor răposaţi sunt fapte de iubire.

                   Cei care au „adormit” in Hristos nu sunt cu adevarat morti, in sensul pe care lumea seculara o da acestui cuvant. Nu numai ca existenta lor nu inceteaza, dar ei sunt constienti …„voim mai bine sa plecăm din trup şi să petrecem la Domnul.” (2 Cor.5 ,8),sau …” doresc să mă despart de trup şi să fiu împreună cu Hristos.”(Filipeni 1,23).Sufletele de dincolo, indiferent de starea in care se afla, sunt totusi in asteptarea judecatii universale. Un suflet aflat intr-o asemenea asteptare se poate afla intr-o stare de pace, de odihna, dar si de neliniste. Dragostea fata de frate, copil, parinte sau prieten(plecat la Domnul) ma indeamna sa ma rog pentru pacea si odihna sufletului lui.Pana la judecata definitiva cand situatia va fi pecetluita pe veci se mai poate aduce o schimbare prin rugaciunile pentru cei morti, insotite de fapte caritabile savarsite de cei vii in memoria celor trecuti in viata de dincolo.

                  În Noul Testament, Sfântul Apostol Pavel, vorbeşte despre Onisim care deja murise,deci il pomeneste, avem un exemplu de rugaciune pentru cei trecuti la Domnul. In 2 Timotei 1,16-18 gasim aceasta POMENIRE facuta de Pavel :” Domnul să aibă milă de casa lui Onisifor, căci de multe ori m-a însufleţit şi de lanţurile mele nu s-a ruşinat,Ci venind în Roma, cu multă osârdie m-a căutat şi m-a găsit.Să-i dea Domnul ca, în ziua aceea, el să afle milă de la Domnul. (2 Timotei 1,16-18)

                   Daca Pavel a facut aceasta rugaciune, de ce nu am putea sa o facem si noi pentru cineva drag care a plecat dintre noi?

                   Daca dragostea ne indeamna sa o facem si Biblia ne da exemple in acest sens, atunci ce ne opreste?

                  Unde spune Biblia ca dupa ce „moare” un om, nu trebuie sa-l mai iubesti si sa te rogi milei lui Dumnezeu pentru el?

                   Rugaciunile pentru cei „morti” sunt cunoscute si in Vechiul Testament:

                   Pentru cei ce l-au parasit pe Dumnezeu, profetul Ieremia porunceste ca sa nu se franga pentru ei paine de jale cu mangaiere pentru cel mort. ” Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor.” (Ier. 16, 7).Intelegem de aici ca exista „mângâiere pentru cel mort”.

                   Iar Tobit, recunoscand folosul rugaciunii pentru cei morti, porunceste fiului sau, ca sa fie darnic cu painea si cu vinul la mormantul celor drepti.”Fii darnic cu pâinea şi cu vinul tău la mormântul  celor drepţi, dar păcătoşilor să nu dai! (Tobit 7, 17).Trebuie sa fim darnici cu mortii ,treaba este destul de clara.Iar „Când te rugai tu şi nora ta Sara, eu duceam pomenirea rugăciunii voastre înaintea Celui Sfânt şi când îngropai tu pe cei morţi, încă eram cu tine. „(Tobit 12,12).Lucrurile sunt cat se poate de clare ,trebuie sa pomenim si sa ne rugam pentru cei morti.

                   De existenta vietii de dincolo de mormant, precum si de necesitatea de a veni in ajutorul celor morti era pe deplin convins si Isus fiul lui Sirah, care da sfaturi de a se face milostenie nu numai pentru cei vii, ci si pentru cei raposati: (Isus Sirah).”Dărnicia ta să atingă pe toţi cei în viară şi chiar morţilor fă-le parte de dărnicia ta.”( Ecclesiasticul 7 ,35).

                   Exemple de rugaciuni pentru cei plecati sunt prezente si in cartile Macabeilor. …”Ca de n-ar fi avut nadejde ca vor invia cei ce mai inainte au cazut, desert si de ras lucru ar fi a se ruga pentru cei morti.Si a vazut ca celor ce cu buna cucernicie au adormit, foarte bun dar le este pus. Drept aceea, sfant si cucernic gand a fost ca a adus jertfa de curatie pentru cei morti, ca sa se slobozeasca de pacat” (2 Macabei, 12, 42-46).

                   Apoi avem marturiile Parintilor Bisericesti din primele sec ,o conceptie corecta despre Biserica si istoria ei duce in mod natural la aprecierea practicilor pe care crestinii le-au avut in perioada apostolica.

                   Tertulian (+240-250 d. Hr.) unul dintre cei mai vechi scriitori bisericeşti, pomeneşte mereu despre Liturghiile ce s-au săvârşit pentru cei morţi şi mai ales în cartea sa „Despre coroană”.

                   Mucenicul Ciprian,episcop de Cartagina (+258 d. Hr.), într-una din epistolele sale, ne face cunoscut că datoria principală a vechilor creştini era să aducă jertfe şi rugăciuni pentru cei adormiţi.

                   Ambrozie, episcopul Mediolanului (330-337) săvârşea în fiecare zi Sfânta Liturghie pentru Valentinian, Teodosie şi Sotiro.

                  Augustin (354-430) după ce a săvârşit înmormântarea maicii sale, spune că, deşi trupul ei se afla în mormânt, el săvârşea „după obicei jertfa pentru mântuirea sufletului ei. El a scris o întreagă carte despre cei adormiţi cu titlul „De cura pro mortuis”.

                   Chiril al Ierusalimului (315-386), în „Catehezele” sale spune că, după sfinţirea Cinstitelor Daruri „pomenim şi pe cei morţi, mai întâi pe patriarhi, apostoli, prooroci, mucenici, ca pentru rugăciunile şi mijlocirile lor, să primească Dumnezeu rugile noastre”.

                   Inchei cu un citat din C.S. Lewis, un teolog anglican, foarte aproape de ortodoxie ,considerat de multi ca fiind cel mai mare scriitor si eseist crestin protestant din secolul XX. In cartea sa „Scrisori catre Malcom: Despre rugaciune”, el scrie:

                   Sigur ca ma rog pentru morti.Actiunea este atat de spontana si inevitabila ca numai un argument teologic foarte convingator ar putea sa ma opreasca. Nu stiu cum ar supravietui celelalte rugaciuni ale mele, daca cele pentru morti ar fi interzise. La varsta noastra, majoritatea celor pe care i-am iubit sunt morti. Ce fel de relatie as mai avea cu Dumnezeu daca mi s-ar interzice sa-I pomenesc inaintea Lui pe cei care i-am iubit cel mai mult?”

                                                           (Inspirat de pe „Jurnal de apologetică ortodoxă-OrthoLogia”.)

                                                                     †

Reclame

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în adventism, Biserica, biserica ,crestin,ortodox, city bingo, cruce,biblie,sectant,eretic,, Halloween, nationalism, rugul aprins, sabat, teologie, vesnicie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

7 răspunsuri la Sa ne rugam pentru cei trecuti la Domnul?

  1. Adi zice:

    Desigur, ca orice rugaciune, parastasele de care zici tu au cu totul alt rol decat sa „imbuneze soarta mortului”… asa ceva este exclusiv prerogativul lui Dumnezeu.
    Ce ar mai fi daca toti germanii s-ar ruga in sir pentru Hitler… timp de 65 de ani?!

  2. Mihail (sharper07) zice:

    Adica cineva poate sa traiasca cum vrea pe lumea asta cit este in viatza si la urma este destul sa lase niste bani la neamuri si la patriarhie ca sa se roage pentru el dupa ce moare si totul se rezolva in ce tine de mintuirea lui.

    MihailAndrei’s Blog:Ma rog pt cineva din DRAGOSTE .

    De unde ai dedus ca Onisim (Onisifor) era mort cind Pavel il pomenea si binecuvinta?

    MihailAndrei’s Blog :Pavel cere sa se transmita urari de sanatate unor persoane ,in cazul lui Onisifor urarile sunt facute doar casei, familiei lui in timp ce urarile pentru diferite persoane se refera la stare prezenta (sanatate!), pentru Onisifor rugaciunea este doar pentru „ziua aceea”.

    Putem deduce de aici, printr-o interpretare directa si naturala, ca Onisifor nu mai era in aceasta viata in momentul scrierii epistolei.
    Altfel, de ce Pavel le-ar ura sanatate Priscilei si lui Acuila si familiei lui Onisifor, dar nu lui Onisifor insusi?

    Fiind trecut in venicie, Pavel se roaga pentru indurarea Domnului pentru el „in ziua aceea”.

  3. Anonymus zice:

    Mihail, îți propun ceva: rugați-vă voi pentru cei morți și noi pentru cei vii! Ce zici?

    MihailAndrei’s Blog : Care „morti” ma?:))))

    Noi nu facem distinctie intre Sfintii in viata si cei „morti”, pentru ca, pur si simplu, nu exista Sfinti morti!

    Daca exista Sfinti morti, atunci Domnul a mintit-o pe sora lui Lazar, careia i-a spus:

    „cel ce crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi.”(Ioan 11 ,25)
    „Dacă cineva va păzi cuvântul Meu, nu va vedea moartea în veac. „(Ioan 8,51)
    „Şi dacă trăim, şi dacă murim, ai Domnului suntem” (Romani 14, 8).

    Dar tu fiind sectant nu pretind sa intelegi mare lucru ,faptul ca trupul lor a „murit”, nu inseamna ca si ei sunt morti mai ereticule!Voi slugile lui satan nu cunoasteti ca sufletul este nemuritor si „petrece impreuna cu Domnul”, nu moare.

    „Avem încredere şi voim mai bine sa PLECAM din trup şi să petrecem la Domnul.”( 2 Cor. 5,8)

    Sf Apostol vb de „plecărea din trup”,nicidecum de „moarte”!

  4. Anonymus zice:

    Eu mă refeream la morții cei obișnuiți, cei „nesfinți”, pentru care voi vă rugați atunci când mor! Sau și ei sunt sfinți? Orice curvar, hoț, ucigaș care nu s-a lepădat de faptele sale poate fi considerat sfânt?

    MihailAndrei’s Blog : Unde scrie ca nu trebuie sa ne rugam pt un „nesfant”?:)))

    Sa pomenesti pe cineva ,este un fapt biblic…

    „Mulţumim lui Dumnezeu totdeauna pentru voi toţi şi vă POMENIM în rugăciunile noastre (1 Tes.1, 2).

    „Nu încetez a mulţumi pentru voi, POMENINDU-VA în rugăciunile mele..( Efes 1, 16).

    „Mulţumesc lui Dumnezeu, Căruia Îi slujesc din strămoşi, cu cuget curat, că te POMENESC neîncetat, zi şi noapte, în rugăciunile mele.” (2 Tim.1, 3).

    Rugaciunile pentru cei “morti” sunt cunoscute si in Vechiul Testament:

    Pentru cei ce l-au parasit pe Dumnezeu, profetul Ieremia porunceste ca sa nu se franga pentru ei paine de jale cu mangaiere pentru cel mort. ” Nu se va frânge pentru ei pâine de jale ca mângâiere pentru cel mort; şi nu li se va da cupa mângâierii ca să bea după tatăl lor şi după mama lor.” (Ier. 16, 7).

    Intelegem de aici ca exista “mângâiere pentru cel mort” chiar daca este un „nesfant”.

  5. dino jonson zice:

    MihailAndrei’s Blog : Unde scrie ca nu trebuie sa ne rugam pt un “nesfant”?:)))

    Rugati-va pentru toti oamenii ( scrie in Biblie )

  6. Mark zice:

    Nu va inselati selectand versete scoase din context

  7. Pavel Hristescu zice:

    Ortodoxia, e calea, adevărul și viața. Iar la temelia ei se află Sfânta Scriptură și Sfânta Tradiție. Cercetați serios fraților Sfânta Scriptură. Avem datoria moral-religioasă a ne ruga permanent pentru cei adormiți.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.