Este necesar botezul copiilor mici?


                    „Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi…”(Marcu 10, 14).

" Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi.."

                    Primul pas al mantuirii personale este BOTEZUL, „poarta” pe care se intra in lumea crestina.Botezul este o conditie fara de care nu se poate intra in imparatia lui Dumnezeu…”de nu se va naste cineva din apa si din duh ,NU va intra in imparatia lui Dumnezeu„(Ioan, 3, 5).Trebuie sa dam copiilor aceasta sansa de a se mantui,inca din primele zile ale vietii lor.

                   Necesitatea botezului este strâns legată de efectele acestuia. Pacatul ancestral (a lui Adam) este contrabalansat intr-o prima faza de taina botezului.De aceea, precum printr-un om a intrat păcatul în lume si prin păcat moartea, asa moartea a trecut la toti oamenii, prin acela în care toti au păcătuit „(Rom. V, 12).

                   Nimeni nu se naste crestin, ci doar prin botez (a doua nastere) devine crestin. Chipul lui Hristos imprimat în noi de harul botezului înseamnă viaţa cea noua ,dobandita prin botez si innoirea fapturii noastre, subliniata de Sfantul Apostol Pavel prin cuvintele:”Cati in Hristos v-ati botezat, in Hristos v-ati imbracat” (Galateni 3, 27).

                   O data cu aceasta omul se spala de pacatul stramosesc si se im­prima chipul lui Hristos in el. Prin aceasta omul, unindu-se cu Hristos, este introdus in Biserica si devine membru al Trupului tainic al Domnului.

                   A boteza copilul face parte din normalitate. Sfintii Apostoli stiau de la Hristos ca nimeni nu se poate mantui fara botez (Ioan, 3, 5) au botezat si copiii.In acele vremuri se botezau familii intregi, care cu siguranta cuprindeau si copii.

                   Temnicerul din Filipi, auzind cuvantul lui Dumne­zeu din gura lui Pavel si Sila, s-a botezat el si „toti ai lui” :…„Şi i-au grăit lui cuvântul lui Dumnezeu şi tuturor celor din casa lui . Şi el, luându-i la sine, în acel ceas al nopţii, a spălat rănile lor şi s-a botezat el şi toţi ai lui îndată. (Fapte, 16, 32-33)

                   Lidia, auzind cuvantul lui Dumnezeu, s-a botezat ea „si casa ei „….” Iar după ce s-a botezat şi ea şi casa ei, ne-a rugat, zicând: De m-aţi socotit că sunt credincioasă Domnului, intrând în casa mea, rămâneţi. Şi ne-a făcut să rămânem. „(Fapte, 16, 15).

                   Crispus si casa lui „toata casa lui” ...”Dar Crispus, mai-marele sinagogii, a crezut în Domnul, împreună cu toată casa sa; şi mulţi dintre corinteni, auzind, credeau şi se botezau.” (Fapte 18 ,8) .

                   Casa lui Stefanei a fost botezata…”Am botezat şi casa lui Ştefana ; afară de aceştia nu ştiu să mai fi botezat pe altcineva. „(I Cor., 1, 16).              

                   Apoi zeci de generatii de crestini, de la apostoli pana in zilele noastre au botezat copiii. Pentru milioane de sfinti pe care speram sa-I intalnim in vesnicie, acesta a fost singurul botez pe care l-au cunoscut.

                   Marii „reformatori”, Luther, Calvin, Zwingli au acceptat botezul copiilor si chiar s-au impotrivit anabaptistilor care-I negau valabilitatea.Chiar si Tudor Popescu, care este un „erou” al neoprotestantilor romani, a sustinut botezul copiilor.

                   Practica botezului numai la adulti a aparut in secolul XVI, odata cu aparitia anabaptistilor,pana atunci nimeni nu a contestat BOTEZUL copiilor .

                   Origen(185 -254), de pilda, spune ca Biserica a primit de la sfintii apostoli traditia de a boteza copiii, iar canonul 110 al sinodului din Cartagina anatematizeaza pe cei ce resping necesitatea botezului copiilor.

                   Sinodul din Cartagina (419) canonul 110….. „Asijderea s-a hotărt ca oricine tăgăduieşte ori zice că pruncii cei mici şl de curand născuţi din pantecele maicilor, botezandu-se, nu se botează ultru lăsarea păcatelor şi nici nu-şi atrag nimic din păcatul strămoşesc al Iul Adam,care trebuie să se capete prin baia renaşterii (de unde urmează că Ia aceştia nu se inţelege forma botezului cea intru lăsarea păcatelor cea adevărată, ci cea mincinoasă),să fie anatema; fiindcă nu altfel trebuie să se inţeleagă cele spuse de apostolul:„Precum printr-un singur om a intrat păcatul in lume şi prin păcat moartea; şi astfel moartea a trecut la toţi oamenii, intru acela prin care toţi au păcătuit” (Rom. 5, 12).”

CANOANE CARTAGINA

Anunțuri

Despre mihailandrei

"Iisus Hristos a venit în lume ca să mântuiască pe cei păcătoşi, dintre care cel dintâi sunt eu."(I Tim 1,15)
Acest articol a fost publicat în adventism, biblie, Biserica, biserica ,crestin,ortodox, city bingo, cruce,biblie,sectant,eretic,, nationalism, penticostal ,evanghelic,evanghelizare, rugul aprins, sabat, teologie, vesnicie și etichetat . Pune un semn de carte cu legătura permanentă.

382 de răspunsuri la Este necesar botezul copiilor mici?

  1. george zice:

    Nu e bine si frumos sa ne consumam energia in a ne ponegri si lupta unul impotriva altuia,cel mai bine e sa luptam pt. a obtine premiul CERESC ,MINTUIREA ,pt.toti oamenii a murit CRISTOS! Oricum primul pas spre mintuire e nasterea din nou!

  2. Botezul este foarte important pentru copil, prin taina botezului, copilul devine crestin. De curand mi-am botezat si eu copilul si am fost foare fericita la savarsirea lui. Marturiile pentru botez pe care le-am avut la botez au fost foarte dragute, le-am cumparat dintr-un magazin recomandat de o prietena si le-am gasit la preturi foarte bune.

  3. Varahiil zice:

    @Laurentiu Vasilescu- dati de inteles ca „marturiile” acelea sunt o chestie … indispensabila Botezului. Ce sunt, ce semnificatie au, la ce se folosesc…?

  4. CRISTINA zice:

    DOMNUL iSUS s a botezat la 33 ani si ne a dat o pilda sa facem la fel.Botezul copiilor mici nu are nici o valoare Biblia spune in Romani cap 10.9 Dacă mărturiseşti deci cu gura ta pe Isus ca Domn şi dacă crezi în inima ta că Dumnezeu L-a înviat din morţi, vei fi mântuit.Asta e marturisirea de credinta.
    10 Căci prin credinţa din inimă se capătă neprihănirea, şi prin mărturisirea cu gura se ajunge la mântuire. Nu poti marturisi cu gura ta pt ca nu spui la acea varsta decat oa oa,si nu poti crede pt ca nu ai cuget ,tu nu poti deosebi binele de rau la cateva luni
    Tu trebuie sa marturisesti cu gura ta,nu nasa,care spune ca se leapada si dupa doua ore bea ,fumeaza sau alte altele..Nu putem sluji la 2 stapani si lui Dumnezeu si lui Mamona.Dumnezeu sa ne lumineze pe toti sa intelegem cu adevarat ce vrea de la noi Cercetati si vedeti ca pe vremuri oamenii se botezau la o varsta adulta apoi s a dat o lege prin nu stiu ce imparat ,o lege data de om nu de Dumnezeu si de taunci se boteaza copii mici.Nu treceti peste ce e scris in Bibile

  5. Adrian.I zice:

    @Cristina Botezul lui Iisus facut de Ioan nu este acelasi cu botezul crestin, chiar Ioan spune asta „„ «Eu unul vă botez cu apă spre pocăintă, dar Cel ce vine după mine este mai puternic decât mine ; Lui nu sunt vrednic să-I duc încăltămintea. Acesta vă va boteza cu Duh Sfânt si cu foc» (Matei III, 11) Hristos nu a dat nici o pilda sa facem la fel, adica sa ne botezam doar matur, nu a afirmat nimic de genul. Apoi botezul crestin autentic este pt toate varstele si copii mici dar si oameni maturi, astfel chiar daca ai afirma ca Botezul Lui Ioan ar fi valabil, tot nu ai arata nimic care sa contrazica invatatura crestina autentica ortodoxa,din moment ce nu spune nicaieri clar sa nu botezam pruncii.Termenul mantuire(soteria) din greaca are mai multe intelesuri,se refera in general la o izbavire, un ajutor, un sprijin, nu inseamna neaparat biruirea a mortii, fericire vesnica s.a Pe langa asta epistola se adresa evreilor crestini, prigoniti de evreii mozaici la Roma, ca intarire de a-l marturisii pe Hristos chiar de vor fi persecutati, rasplata marturiei cu gura in aceste consecinte fiind „mantuirea” intr-o forma, in functie de consecintele urmatoare. Chiar si mentioneaza ulterior urmatoarele spre ai intarii „căci zice Scriptura: Tot cel ce crede în El nu se va ruşina”. In alte conditii insa simpla marturie cu gura nu te mantuieste, daca nu implinesti credinta si prin fapte.”Nu oricine Îmi zice: Doamne, Doamne, va intra în împărăţia cerurilor, ci cel ce face voia Tatălui Meu Celui din ceruri.”(Matei 7,21) Privind botezul, argumentul tau e patetic, la romani in cap respectiv, nici macar nu se vorbeste de botez. De altfel nicaieri in Biblie credinta sau marturisirea cu buzele nu e o conditie, pentru valabilitatea botezului.

  6. Adrian.I zice:

    „Cercetati si vedeti ca pe vremuri oamenii se botezau la o varsta adulta apoi s a dat o lege prin nu stiu ce imparat ,o lege data de om nu de Dumnezeu si de taunci se boteaza copii mici.Nu treceti peste ce e scris in Bibile” Serios? Si daca iti arat negru pe alba ca esti in minciuna si inselare grasa pe acest subiect, ce faci?Botezul pruncilor a existat mereu in paralel cu al adultilor, in Biserica. Sa vedem ce spune Biserica primara despre botez..:

    Sfântul Dionisie Areopagitul relevă faptul că unii râdeau atunci de botezul pruncilor, menționând că e eronat ca alții (nașul) să se lepede de cel rău și să mărturisească credința creștină în numele pruncilor inconștienți. Acestei idei îi subscriu în zilele noastre neoprotestanții.

    Pedobaptismul în secolele I-II
    Dovezi în sprijinul botezului nou-născuţilor și copiilor regăsim la începutul epocii post-apostolice, acestea acumulându-se treptat până în jurul anului 400. Aceste mărturii timpurii nu sunt vulnerabile, nu comportă incertitudini, ci sunt cât se poate de limpezi. Spre exemplu, Sfântul Iustin Martirul și Filosoful (100?-160), care cunoscuse creştinismul atât în Asia Mică, cât şi în Roma, declară că are cunoştinţă de „mulţi bărbaţi şi femei de 60-70 de ani care fuseseră discipoli ai lui Hristos încă din copilărie” (Apologia I, XV). Pe aceștia îi oferă ca pilde de trăire creștină aleasă, nutrind dezideratul de a se arăta în tot neamul de oameni astfel de ființe. Reiese că aceste persoane erau botezate ca nou-născuţi în perioada dintre anii 80 şi 95, deci încă din secolul I, adică atunci pe când trăiau unii din apostoli. Se admite și că în ritualul prezentat de Sfântul Iustin Martirul și Filosoful, nou-născuţii (sau bebeluşii) se aflau sub aripa ocrotitoare a candidaţilor maturi (a părinţilor).

    Alte argumente cât se poate de clare se pot deduce din alte două mărturii la persoana întâi, legate de îndelungate vieţi creştine la sfârşitul secolului al II-lea – mărturisirea Sfântului Policarp, episcopul Smirnei: „86 de ani L-am slujit (pe Hristos)” şi cea a lui Policrat: „Am trăit întru Domnul 65 de ani”. Ultima aparţine perioadei 190-191, ceea ce ne permite să conchidem că Policrat a fost botezat pe când era copil, în jurul lui 125. Martiriul Sfântului Policarp al Smirnei este datat în anul 156, ceea ce înseamnă că Sfântul Policarp a beneficiat de un botez al nou-născutului, încă din secolul I.

    Sfântul Irineu de Lugdunum († 202), originar din Asia Mică şi care a fost ucenic al Sfântului Policarp († 156), spune că Domnul Hristos a venit ca pe toţi să-i mântuiască, să-i renască, pe toți care primesc de la El nașterea ce-a de-a doua: pe sugari (bebeluși) şi pe copii, pe băieţi şi pe tineri şi pe bătrâni (Împotriva ereziilor, II, 22). De aceea a venit în toate vârstele: făcându-se prunc pentru prunci și sfințind pe prunci, mic pentru cei mici și sfințind însăși vârsta pe care aceștia o aveau. Prin cuvântul „renăscut” avem o referinţă evidentă la botez, cuvintele care îi urmează indicând clar că nu există o limită de vârstă. Referinţa presupune practica botezului nou-născutului (inclusiv botezul copilului), care trebuie, prin urmare, să dateze cu cel puţin două decenii înainte de scrierile Sfântului Irineu, adică, în jurul lui 150.

    O altă operă ce face referire la pedobaptism este Apologia lui Aristide. Ea a fost scrisă probabil în timpul domniei împăratului Adrian (117-138). Aristide dezbate în amănunt viața morală și socială a creștinilor din timpul său, ca manifestare practică a convingerilor și trăirilor lor religioase. Ei îi instruiesc pe servitori, servitoare și copii (când îi au), „făgăduiesc că îi vor creștina pentru dragostea ce le-o poartă, iar, după ce i-au creștinat, îi numesc frați, eliminând orice deosebire între aceste categorii sociale”. Pasajul acesta pertinent descrie deci creştinii ca încercând să convingă orice sclav bărbat sau femeie din gospodărie, „sau copiii”, să devină creştini (Apologia, XV, 6).

    Practica botezării pruncilor în secolul al III-lea
    Din veacul al III-lea, problema botezării copiilor a fost supusă unor largi dezbateri și în sinoade. De pildă, un anume Fidus – episcop african –, era în nedumerire: va trebui ca botezul pruncilor să se săvârșească în a opta zi asemenea Tăierii împrejur a pruncilor din Vechiul Testament? Aceasta a dat ocazie Sfântului Ciprian – episcopul Cartaginei – să convoace un Sinod la anul 252. Sfântul Ciprian, în unire cu un sinod de 70 de episcopi și în numele acestora îi răspunde episcopului Fidus, menționează că nu numai de la 8 zile înainte se poate boteza copilul, ci chiar îndată după naștere (Epistola LIX). Deci astfel, ei apără, împotriva colegului lor Fidus – „iubitului frate”, practica administrării botezului îndată după naşterea pruncilor, explicându-i că nu trebuie să îndepărtăm pe nimeni de la botez și de la harul lui Dumnezeu, Care este bun și îndurător cu toți. Ceea ce trebuie să se păzească de către toți este mai ales grija față de cei de curând născuți, care merită deosebita atenție și bunăvoința lui Dumnezeu. Hotărârea adoptată de sinodul cartaginez în frunte cu Sfântul Ciprian n-a făcut decât să „păstreze credința statornică a Bisericii”, precum observă Fericitul Augustin (Epistola CLXVI, 28, 23). În sinodului, dacă și cei care au comis mai înainte o mulțime de păcate față de Dumnezeu, după ce cred capătă iertarea acestor păcate și nimeni nu este exclus de la Botez și de la har, cu atât mai mult nu trebuie să lipsim de el pe prunc care, de-abia născut, n-a păcătuit întru nimic fără numai că, ieșit din Adam după trup, a contractat prin faptul nașterii sale, contagiunea morții celei vechi și care se apropie cu atât mai mult de iertare cu cât i se iartă nu păcatele personale, ci păcatul altuia. Copiii nou-născuți sunt fără păcate personale, însă sunt solidari cu păcatul lui Adam și supuși aceleiași pedepse ca el. De aceea, copiii când se nasc, intră în această lume prin lacrimi și prin plâns.

    În Răsărit, marele scriitor al Bisericii – Origen († 254) – subliniază că „Biserica a primit de la Apostoli tradiţia de a administra botezul şi copiilor” (Comentar la Epistola către Romani, V, 9). El și numește Botezul copiilor „predanie apostolică”. Atunci când dă răspuns la nedumeririle de care sunt cuprinși unii „frați”, cum că pruncii sunt botezaţi pentru iertarea păcatelor (Fap. 2, 38), el spune: „Nimeni nu este curat, măcar o zi de va fi viaţa lui pe pământ (Iov 14, 4 – n. n.)? Tocmai pentru că necurăţiile din naştere sunt şterse prin Taina Botezului, de aceea se botează copiii, căci (cum scrie la Scriptură), de nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în Împărăţia lui Dumnezeu (In. 3, 5)” (Din omiliile Evangheliei de la Luca, XIV, V). Același scriitor fecund al Bisericii, în omilia a VIII-a la Levitic, spune că nimeni, chiar de ar trăi numai o zi, nu poate fi scutit de păcat și că trebuie botezat.

    Continuând incursiunea post-apostolică și patristică, evidențiem mărturiile Sfântului Ipolit al Romei (170?-235) cu privire la botezul copiilor. Sfântului Ipolit îi revine meritul de a fi fixat în scris, în lucrarea sa – Tradiția Apostolică –, destul de sistematizată pentru acel timp, rânduiala deja existentă în Biserică. Însuși autorul sfânt recunoaște în prologul lucrării sale că el face cunoscută tradiția „care s-a învățat de Biserică, pentru ca aceia care sunt bine instruiți să păzească tradiția care s-a păstrat până în prezent”. Deci, Tradiția Apostolică ne prezintă rânduielile liturgice nu numai ale secolului al III-lea din Biserica Romei, ci o rânduială mult mai veche, poate chiar pierzându-se în veacul apostolic, o rânduială comună întregii Biserici, datorită uniformității cultului primar. Se vorbește despre botezul „celor mici” (parvulos), mai întâi a celor care pot răspunde singuri la întrebările baptismale şi apoi a celor care nu pot. În cazul nou-născuților sau copiilor prea mici, se cerea mărturisirea credinței de către părinți, sau de către rude sau de către cineva apropiat din familie. Se întrevede aici destul de clar existența nașilor încă în acea perioadă îndepărtată. Sfântul Ipolit a arătat și ordinea în care se primea Botezul: „Se botează mai întâi copiii … apoi bărbații și femeile”…

    http://www.razbointrucuvant.ro/recomandari/2012/01/06/de-ce-botezam-copiii-temeiurile-din-sfanta-scriptura-si-din-sfanta-traditie-doxologia/

  7. Adrian.I zice:

    erata „crasa”

  8. crestinDS zice:

    Salutari,
    pentru aceia dintre dumneavoastra care vor sa studieze bazele biblice si logice, impreuna cu dovezile istorice ale botezului pruncilor, va recomand o carte foarte potrivita si cuprinzatoare. Se poate citi aici http://botezulcopiilormici.wordpress.com/

  9. Varahiil zice:

    Multumim nespus, insa pentru cine vrea sa studieze bazele biblice si logice, e suficient cuvantul lui Hristos:
    ” 14. Iar Iisus, văzând, S-a mâhnit şi le-a zis: Lăsaţi copiii să vină la Mine şi nu-i opriţi, căci a unora ca aceştia este împărăţia lui Dumnezeu.
    15. Adevărat zic vouă: Cine nu va primi împărăţia lui Dumnezeu ca un copil nu va intra în ea.” (Marcu, 10)
    Parerile lui Miller pot fi importante cand vorbim despre geometria piramidei, cam atat.

  10. crestinDS zice:

    @Varahiil,
    pasajul citat este amintit si de Samuel Miller in scrierea lui, intr-unul din cele zece argumente.

  11. Varahil zice:

    @crestin DS
    Ideea era alta. Nu inteleg de ce trebuie sa luam ca reper si argument scrierile unora si altora, cand lucrurile au fost hotarate clar inca de la inceput, de catre Hristos Insusi, si de catre apostoli. Nu e suficient, sau ce? … Asta asa, ca tot pretindem crestinism…

  12. crestinDS zice:

    Nu zic sa luam scrierea recomandata de mine ca reper, suntem constienti ca doctrina botezului copiilor nu a luat nastere odata cu Samuel Miller sau cu Biserica Reformata. Miller face o cercetare amanuntita in Biblie si in istorie (si interpretarile difera, desi toti zic ca se bazeaza pe aceeasi Biblie).

  13. crys77 zice:

    Apoi* le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi** propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.

    Cine* va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar** cine nu va crede va fi osândit.
    Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar* fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.

    Cuvintul este destul de clar,copii sint sfintiti prin parinti,pina la o virsta cind acestia sint iin statr sa inteleaga nevoia botezului.Botezul vine in urma credintei.

  14. Căci bărbatul necredincios este sfinţit prin nevasta credincioasă şi nevasta necredincioasă este sfinţită prin fratele; altminteri, copiii voştri ar* fi necuraţi, pe când acum sunt sfinţi.

    15 Apoi* le-a zis: „Duceţi-vă în toată lumea şi** propovăduiţi Evanghelia la orice făptură.
    *
    16 Cine* va crede şi se va boteza va fi mântuit, dar** cine nu va crede va fi osândit.
    Este clar ca copii sint sfintiti prin parinti crestini Pina la virsta cind acestia pot sa inteleaga necesitatea botezului in urma credintei.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s